Ţara zăpezii

În septembrie, meteorologii ruşi prognozau că iarna va fi una foarte rece, ba chiar cea mai friguroasă din ultima sută de ani, nu doar în ţara lor, ci şi în Europa. Ştirea, preluată sec la acel moment de ziarele şi televiziunile româneşti, a atras comentarii ironice, multe dintre acestea aşezând-o în categoria reclamelor la gaze naturale. O reacţie normală, câtă vreme un sfert din consumul intern este acoperit de importul de gaze ruseşti, pentru care România plăteşte aproximativ 380 de dolari la mia de metri cubi. Preţul este considerat foarte mare, dar poate fi pus pe seama volumului relativ mic comparativ cu alte ţări. Liberalizarea pieţei începând cu anul acesta va încărca şi mai mult bugetele familiilor din România. Numai în 2013 preţul gazelor destinate consumatorilor casnici a crescut cu zece procente, în două tranşe.

Iarna primăvăratică ne-a dat motive să-i ironizăm pe meteorologii ruşi până deunăzi. De săptămâna trecută, de la instituirea codul portocaliu de vreme rea, ţinta ironiilor s-a mutat pe administraţia publică locală şi centrală. Terenul era deja „încălzit” de tragedia aviatică din Apuseni, care a scos la iveală bâlbâieli antologice la nivelul instituţiilor statului. În acest caz, cu toată presa pe cap, autorităţile n-au fost în stare nici până acum să identifice cauzele accidentului şi eventual pe cei care poartă vina producerii lui. În schimb, acuzaţiile s-au înmulţit pe mai multe direcţii, de la premierul care ar fi mers să chefuiască într-un restaurant în seara fatidică, după ce televiziunile intraseră în priză, şi până la mortul mai totdeauna vinovat, respectiv pilotul – care a reuşit totuşi o aterizare forţată printre copaci.

E adevărat că doi secretari de stat şi un ministru şi-au pierdut funcţiile cu acest prilej, dar nu vor ajunge să sufere de frig şi de foame pentru asta. Primul ministru a depus toate eforturile ca să arate că e stăpân pe situaţie, convocând CSAT şi mergând chiar până la anularea deplasării sale la Iaşi, de Ziua Unirii. De data asta, vremea i-a fost aliat în luarea deciziei, în timp ce liderul liberal a rămas prizonier, fiind nevoit să-şi amâne întoarcerea la Bucureşti din cauza ninsorii şi viscolului.

Totuşi, preocuparea guvernamentală pentru contracararea efectelor iernii nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Peste o sută de trenuri au fost anulate, iar multe altele au înregistrat întârzieri uriaşe. Drumurile blocate au împiedicat aprovizionarea magazinelor şi au pus în dificultate intervenţiile urgente. Asemenea neplăceri se întâmplă şi la alţii, dar aici trebuia să existe şi un specific românesc. Degajarea carosabilului a adus din nou în atenţie profitul firmelor angajate de primării, precum şi prietenia dintre baronii locali şi norocoşii întreprinzători care au pus mâna pe contracte. Asta în vreme ce galerii de imagini de pe internet arată şosele curate ca-n palmă croite printre nămeţi, însă tot la alţii, nu în România. Aici, cureţi un loc de parcare şi vine altul şi ţi-l ocupă.

Partea bună totuşi, singura de altfel, e că politicienii au preferat zilele acestea să evite prim-planurile mass-media. Ocupaţi cu degajarea zăpezii sau cu treburi importante pentru naţiune? Nu vom şti niciodată. S-ar putea însă ca lumea să observe că ţara funcţionează şi fără ei.