Un Preşedinte fără precedent!

Singurele articole măgulitoare despre Trump le găseşti pe canale de tipul Fox News ori Trump News, unde declaraţiile preşedintelui sunt lansate precum rachetele, într-un spirit triumfalist, netrecute prin vreun filtru critic. 

Trump şi cei promovaţi de el în fruntea Executivului sunt parcă mai aproape de tabloul guvernărilor noastre balcanice, decât de Washington.

După ce a atins recordul de a fi primul preşedinte ajuns la Casa Albă fără nici cinci minute de experienţă în profesia guvernării, Trump a adus la guvernare un cabinet catalogat de Washington Post "fără precedent", "cel mai rău din istorie". Una din perlele cabinetului este fostul candidat republican la prezidenţialele din 2012, texanul Rick Perry, numit de Trump secretar de stat la Energie. The New York Times relatează:"Când a fost numit secretar la Energie, el credea că va avea rolul unui ambasador global pentru petrolul şi industria gazelor, pentru care militase în statul de unde se trage. În zilele următoare, fostul guvernator al Texasului a descoperit că nici vorbă de aşa ceva, şi că dacă va fi confirmat de Senat va deveni liderul unui vast complex de securitate despre care nu ştia nimic, care are în grijă cele mai de temut arme nucleare de pe planetă. Două treimi din bugetul anual al Energiei este alocat menţinerii şi securităţii arsenalului nuclear, precum şi laboratoarelor nucleare – bijuteriile coroanei ştiinţifice a guvernului". Ironic, în campania electorală primară din 2012, Perry anunţase că dacă ajunge preşedinte va desfiinţa Departamentul Energiei pe care a acceptat acum să îl conducă. "Ceva cu totul extraordinar vedem acum: Cabinetul lui Donald Trump aduce o combinaţie de probleme etice, lipsă de experienţă, ostilitate faţă de misiunile şi departamentele pe care membrii săi sunt chemaţi să le conducă, şi o ignoranţă care sunt pur şi simplu fără precedent", scrie Washington Post. "Da, cabinetul lui Trup e super-bogat. Şi nu de asta trebuie să ne îngrijorăm", titra acelaşi cotidian cu o zi înaintea inaugurării de la Casa Albă. Îngrijorarea vine din incompetenţa lor şi din îndoiala că superbogaţii lui Trump vor pune interesul ţării mai presus de al lor personal. Mai ales că numirea lor are un pronunţat iz de recompensare pentru servicii financiare electorale. Spre exemplu, şef la Trezorerie Trump l-a invitat pe miliardarul Steven Mnuchin, un individ fără nici o experienţă în politici macroeconomice şi nici un minut de experienţă în guvern, dar care i-a condus operaţiunile de strângere de fonduri în campania electorală. Despre secretarul de la Sănătate, Tom Price, presa a relatat că ar fi propus legi în domeniul sanitar de pe urma cărora a profitat apoi în afaceri. Probabil cele mai multe critici de incompetenţă le-a avut una din cele patru femei din guvern, Betsy DeVos: secretara de la Educaţie, şi ea o donatoare miliardară înfocată pentru cauza lui Trump, s-a remarcat prin pozitia sa adversă sistemului public de învăţământ pe care acum îl va guverna, fiind o apărătoare a învăţământului religios. Citând o investigaţie jurnalistică, Washington Post scria despre secretarul Muncii, Andrew Puzder – proprietarul unei companii de fast-food citate deseori pentru furturi salariale ale angajaţilor – care acum e chemat să le apere acestora şi altora ca ei, drepturile. Secretarul Biroului de Management şi Buget a devenit celebru – potrivit Politico prin faptul că angajase o dădacă pentru salariul căreia nu plătise statului impozite de peste 15,000 dolari. Iar secretarul de la Interne ar fi folosit banii statului pentru vacanţe personale. Administratorul Agenţiei de Protecţia Mediului este recunoscut drept un duşman fervent al instituţiei pe care acum o conduce, care ar consuma bugetele federale pentru cauza prevenirii încălzirii globale – în opinia multor republicani conservatori, doar un concept artificial, născocit pentru a legitima o agenţie stufoasă. Despre Michael Flynn, consilierul pe probleme de securitate naţională, New York Times dezvăluia că are în palmares o concediere dintr-o agenţie guvernamentală pentru management defectuos, şi renumele de adept al teoriilor conspiraţioniste. În mod cu totul extraordinator, succesorul lui Hillary Clinton în funcţia de secretar de stat, Rex Tillerson, e lipsit de orice experienţă diplomatică. Implicat în afaceri cu petrol la nivel internaţional, Tillerson şi-a construit experienţa în politică externă prin relaţiile cu Exonn, vizite în ţări cu rezerve petroliere, şi relaţii de afaceri ale căror fire se întind şi prin Rusia.

Acestor numiri bombă, Trump le-a adăugat declaraţii incendiare, în stilul său nedorit de autentic, că va demola reformele lui Obama, culminând cu reforma asigurărilor sanitare. Inclusiv membri renumiţi ai Partidului Republican au mărturisit că habar nu au ce anume va pune Trump în locul acestei reforme care, dincolo de imperfecţiuni şi deficienţe, a acordat asigurare la 30 de milioane de americani ce nu aveau înainte acces la îngrijiri. Consecinţa acestei prestaţii – Trump a atins un nou record absolut: fapt fără precedent, el a înregistrat cea mai scăzută popularitate atinsă vreodată de un preşedinte american în luna sa de miere, adică înainte de investitură.

Potrivit Washington Post, doar 44% din americani sondaţi de Gallup în prima săptămână din ianuarie au aprobat modul cum Trump a orchestrat tranziţia spre Casa Albă, jumătate din procentul înregistrat de predecesorul său Barack în prima săptămână din ianurie 2008 (83%), şi mult sub popularitatea lui Bill Clinton (68% în ianuarie 1998) sau a lui George Bush (61% – în ianuarie 2001).

Vineri seara, imediat după inaugurare, revista Time califica discursul lui Trump drept "un discurs  al dezbinării fără precedent". Trump a anunţat că a sosit în sfârşit timpul ca guvernarea să revină, după multă vreme, poporului. Personal, mi-a dat frisoane această frază. Dar surpriza cea mare a fost pentru mulţi sloganul "America first" (Mai întâi America!). Slogan prin care mogulul, împăratul hotelurilor, "Ucenicul" (titlul show-ului său TV a fost "The Aprentice"), devenit preşedinte a anunţat un moment de cotitură în politica externă a ţării al cărei rol de lider mondial pe care şi l-a asumat de la războiul mondial încoace s-ar fi făcut cu costul cetăţenilor săi şi în dezinteresul lor. Într-un discurs extrem de sărac, populist şi triumfalist, Trump a trântit la pământ istoria recentă, şi-a demolat toţi predecesorii şi a anunţat că e timpul ca America să îşi pună cetăţenii pe primul loc. A fost pentru prima data în istorie când un preşedinte a criticat rolul de lider mondial al Americii în prezervarea democraţiei şi promovarea prosperităţii globale. Cu inima animată de un "patriotism care nu mai lasă loc de prejudecăţi", cum declara la investitură, Trump a inaugurat vineri epoca unei Americi mici, atât de contrastante cu sloganul său electoral "Make America great again", pe care l-a preluat (plagiat?) de altfel de la Ronald Reagan.

Mai multe ziare, printre care Washington Post, Politico, New York Mag, The Atlantic, au comentat în ultimele luni pe seama asemănărilor dintre cei doi preşedinţi republicani şi au vorbit despre faptul că reţeta electorală a lui Reagan a funcţionat de minune la Trump. Dincolo de unele comparaţii irelevante – cum ar fi faptul că amândoi preşedinţii au înregistrat la vremea lor recorduri de stare civilă, Reagan fiind primul preşedinte divorţat, iar Trump primul preşedinte însurat de trei ori – probabil similaritatea cea mai interesantă este că ambii au câştigat un vot electoral negativ masiv împotriva Establishmentului şi mai cu seamă împotriva political correctness-ului. Iar victoria le-a fost probabil ajutată şi de imaginea de rebeli lipsit de sprijin din partea propriului partid. Pe de altă parte însă, chiar dacă au fost amîndoi actori, Reagan şi Trump sunt la poli opuşi la capitolul experienţă de guvernare (Reagan fusese guvernatorul Californiei!) şi la consecvenţă. Opus lui Reagan, Trump îşi schimbă convingerile şi declaraţiile mai repede decât fazele lunii, fapt remarcat de zeci de ori de multe ziare, iar recent de The New York Times: "În timpul campaniei, Domnul Trump a fost adesea contradictoriu în descrierea unei linii de politică internă. Pe  teme de imigrare, când a declarat că va deporta 11 milioane de imigranţi ilegali, când spunea că se va axa doar pe repatrierea băieţilor răi. Când propunea o interdicţie totală a imigrării musulmanilor, când dădea înapoi. Câtodată invita şcolile la arme în sălile de clasă, alteori spunea că se opune unei astfel de politici. Când spunea că se opune politicii armelor nucleare, când că nu poate schimba cu nimic regulile jocului. Într-un interviu spunea că va criminaliza avortul, în altul spunea opusul. "Însă, tot fără precedent, această inconsecvenţă precum şi sutele de declaraţii fără acoperire, taxate de jurnalismul de fact-checking (care a cunoscut o mare înflorire graţie lui Trump!) nu l-au împiedicat să câştige alegerile. Într-o lume dominată de political corectness, un individ ale cărui vorbe erau mai degrabă rodul impulsului decât rodul unui calcul atent, măsurat, a devenit dintr-o dată un erou simpatic şi autentic. În ce mă priveşte, de când politica lui Trump mă face să mă simt ca în faţa televizorului de acasă, am început să fiu mai precaută în valorizarea autenticităţii. Însă dincolo de aceste comentarii, Preşedintele Trump are şansa să inverseze conotaţiile negative acordate acum prin sintagma „fără precedent". Nu ştim dacă va reuşi, însă trebuie să avem răbdare. În mandatul său, Democraţia susţine un test important. 

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"