Vine iarna!

Afară ningea. Fulgi rari şi mari se prăvăleau muţi din cer, nebănuind că se vor dezintegra imediat după impactul cu solul. Venea iarna. Aidoma unor generali vexaţi că li s-a tăiat abonamentul la resursele interesului naţional, copacii din faţa blocului aşteptau să vină salubritatea să cureţe mormanele de frunze neînsufleţite şi murdare care îşi dăduseră obştescul sfârşit întru binele marilor fiinţe lemnoase. Iar salubritatea nu mai venea. Cu aripi vântoase, călare pe doi nori pufoşi ca deficitele bugetare, baba iarnă gonise până şi ciorile din micul parc dendrologic pe care ţiganii îl foloseau când ca sursă de lemne de foc, când ca toaletă publică.

Amorţit de feeria lăptoasă care prevestea frig, gheaţă, trafic infernal şi oase rupte, mi-am călcat pe inimă şi am deschis facebookul (fb). Pe pagina unui prieten virtual m-a întâmpinat zâmbetul călduros şi însorit al domnului Victor Ponta. Brusc, contrastul devenise neverosimil. Afară, natura se pregătea de îngheţ, iar în casă, pe ecranul de computerului, se lăţea un zâmbet dogoritor.

Îi rog pe admiratorii marelui bărbat politic să-mi ierte micile abateri de la tema hibernală pe care am ales-o pentru acest text de opinie şi îi asigur că nu voi mai cădea în păcatul de a scrie, fără motiv, despre surâsul de nuntaş pus pe guleai al fostului premier. Ca dovadă a bunelor mele intenţii, anunţ că, pe pagina de internet www.victorponta.ro, fanii vor găsi toate realizările guvernamentale ale ex-preşedintelui P.S.D. Lipseşte, în mod inexplicabil, finanţarea Catedralei Mântuirii Neamului şi nu văd de ce fostul candidat la funcţia de preşedinte al României va fi trecut cu vederea această admirabilă faptă creştinească.

Cu excepţia câtorva instantanee în care fostul premier priveşte concentrat la punct fix, realizările sunt ilustrate cu fotografii care copleşesc prin grandoarea şi incandescenţa surâsului. Şi, ca un făcut, aproape toţi cei surprinşi în preajma personajului principal afişează un larg, dezarmant şi enigmatic surâs! Nu ştiu cine a fost realizatorul respectivelor decupaje, dar un lucru e sigur: cine se va încumeta să privească cu răbdare montajul fotografic va înţelege negreşit că am trăit, timp de aproape patru ani, în România zâmbetului bine făcut.

Să revenim, totuşi, la iarna noastră cea de toate zilele. Şocat de solaritatea surâsului victorios, am deschis, ca prin vis, pagina-sursă. La loc de cinste, pe post de motto, era postat un citat din înţelepciunea scenariştilor care au ţesut dialogurile din serialul „Urzeala tronurilor”: Vine iarna!

Dl. Ponta sau experţii în relaţii publice ai domniei sale folosesc sintagma ca şi cum aceasta ar fi de bun augur. E un soi de satisfacţie în a constata, cu orgoliu, că, oglindă, oglinjoară, cel mai bun prim-ministru din ţară a fost, ştiţi dumneavoastră cine, şeful celui mai cinstit guvern postdecembrist. Totodată, moto-ul subliniază că, după vara guvernării USL, când a curs numai lapte şi miere, vine iarna lui Cioloş, cu venin şi fiere, iar urgia se va abate asupra bieţilor români! După mine, potopul!, se bucură, vanitos, surâzătorul lider. O să mă regretaţi, nerecunoscătorilor!, zâmbeşte, cu subînţeles, şeful fostului Cabinet. Adevărul e că nimeni nu e de neînlocuit, nici măcar cel mai bun prim-ministru din lume.

În plus, cine ştie serialul din care a fost preluat moto-ul recunoaşte că, în sezonul inaugural, Maester Aemon, un descendent al casei Targaryen, întruchipat de venerabilul actor britanic Peter Vaughan, rosteşte, într-o discuţie cu isteţul pitic Tyrion Lannister, jucat de Peter Dinklage, următoarele vorbe: „winter is coming. This one will be long and dark things will come with it… When winter does come, gods help us if we’re not ready!” (în traducere: Vine iarna. Aceasta va fi grea şi multe neguri vor veni cu ea. Să ne păzească zeii de n-om fi gata când ea va fi să vină!).

În economia celui de-al treilea episod din primul sezon, replica e un îndemn la prudenţă şi cumpătare, un avertisment bătrânesc faţă de consecinţele profund negative ale pornirilor unor conducători despotici, laşi, lacomi, perfizi, cruzi şi răi. 

Altfel spus, „vine iarna!” înseamnă „ai mare grijă ce faci!”. O analiză mai atentă ar putea dovedi că replica din serialul bazat pe cărţile lui George R. R. Martin poate fi corelată cu celebra „iarnă a vrajbei noastre” din Richard al III-lea de William Shakespeare şi, în ultimă instanţă, cu înţelepciunea populară a secolului al XVI-lea, pe care marele Will a prelucrat-o ades, aşa cum doar scriitorii buni ştiu să o facă.

Nu e deloc bine să te bucuri de răul altuia ori să-i doreşti altuia răul. Din nefericire, mai cu seamă în epoca de tristă amintire a celui de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, iarna n-a mai fost ca vara, iar discordia s-a instaurat ca model dominant în discursul public românesc.

Cu un bolnăvicios şi imens orgoliu, cel căzut de foarte sus ori luat pe sus a început a clama pe toate canalele de comunicare publică avute la dispoziţie, că om harnic, cinstit şi sărac ca el lumea nu a mai văzut! Păcat că a fost dat jos! E mare păcat, într-adevăr, să cazi asemenea unui fulg de nea, inocent, imaculat şi ireversibil! Gravity is a bitch.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza” Iaşi