Regele sub amenintarea armelor

Aveam 12 ani cind a venit Revolutia din decembrie 1989. Prin urmare, nu pot pretinde ca am inteles ceea ce se intimpla; dimpotriva: mintea mea de pionier fruntas refuza sa priceapa ca asa ceva este posibil. Pentru mine, a vedea scris pe o pancarta sau a auzi strigindu-se "Jos Ceausescu"  (imagini socante, pe care le surprinsesem la jurnalul televiziunii bulgare) tineau de domeniului absurdului. Oricum, tin minte ca mi-am insemnat intr-un carnet (pierdut acum) toate evenimentele care mi se pareau importante. Entuziasmul m-a cuprins si pe mine brusc atunci cind am auzit ca "de acum inainte se vor gasi portocale". Prin urmare, am inceput sa cred ca Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si ceilalti protejati ai Securitatii sint oameni buni, care ne-au scos dintr-o mare belea. Dupa aceea, mai mult dintr-un spirit de fronda specific pubertatii si adolescentei, am inceput sa ma arat reticent fata de preferintele politice ale unor persoane din preajma mea. Incepeau sa-mi placa "golanii" din Piata Universitatii, incepeam sa nu mai rid de papionul lui Ion Ratiu sau de faciesul lui Corneliu Coposu. Pentru virsta mea, era suficient.

Asa se face ca pastrez in memorie momentul, deformat teribil pe unicul post de televiziune, aflat la cheremul regimului Iliescu, cind Regele Mihai era prezentat ca un fel de terorist care descinsese in patrie pentru a spori haosul, pentru a incita la violenta, pentru a fura revolutia etc. De aceea, se spunea, inlaturarea sa este absolut necesara pentru a nu pierde ceea ce s-a obtinut cu singe si alte sacrificii. Pentru obiectivitatea relatarii momentului, recurg la o foarte buna documentare a faptelor, alcatuita de Domnita Stefanescu, Cinci ani din istoria Romaniei. O cronologie a evenimentelor. Decembrie 1989-decembrie 1994. Data de 25 decembrie 1990. Cu un an inainte fusese asasinat Ceausescu, din ordinul urmasului sau Ion Iliescu. "Mihai de Hohenzollern este din nou izgonit din tara. Orele 18.15, aeroportul Otopeni. Sosesc cu o cursa Charter fostul suveran al Romaniei si membrii familiei regale. Sint invitati in salonul oficial, se constata ca au pasapoarte diplomatice daneze, fara viza romana de intrare in tara. Li se acorda o viza provizorie de 24 de ore. Familia regala se indreapta spre Pitesti, in drum spre Curtea de Arges, unde voia sa asiste la o sluba religioasa. Intre timp, la emisiunea Actualitati a Televiziunii se anunta ca ex-regele Romaniei a intrat clandestin in tara, iar prezenta lui este indezirabila. (…) In consecinta, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, la km. 110, se improvizeaza un baraj cu vehicule militare si tractoare pentru capturarea indezirabililor. Suita regala este somata, sub amenintarea cu arma, sa opreasca si este condusa apoi, tot sub amenintarea armelor, la aeroportul Otopeni, unde ajunge la miezul noptii". Faptele par decupate dintr-un scenariu de thriller politist cu Bruce Willis in rolul principal. Asa cum fusese obligat de comunisti sa abdice si sa paraseasca tara in decembrie 1947, sub amenintarea armelor, tot asa era intimpinat Regele in decembrie 1990, de noua generatie de comunisti care, culmea ghinionului, confiscasera la noi revolutia anticomunista.

De ce cred ca aceasta scena este simbolica pentru toata istoria noastra postdecembrista? Intii, pentru ca ea da in vileag procedeele comuniste pe care comunistii, instaurati la putere cu ajutorul Securitatii si al mijloacelor de propaganda, si le-au perfectionat. Apoi, pentru ca sint convins ca Romania a ratat, atunci, sansa de a intra in normalitate. In loc sa revenim la bunul simt catre care traditia ne obliga, adica spre monarhia cu deschidere catre Occident, am continuat sub conducerea tatucului Iliescu, ucigasul unor studenti in Piata Universitatii si al altor tineri, in zilele care au urmat caderii lui Ceausescu. Soarta Romaniei a fost pecetluita pentru decenii bune, din cauza unui regim care trebuia sa-si plateasca datoriile; cei care l-au sprijinit au profitat din plin de deruta populatiei si au facut averi uriase. Multi dintre ei sint prosperi oameni de afaceri si astazi. Noi am ratat sansa de a intra in normalitate odata cu alte tari din fostul lagar socialist, precum Cehia, Polonia, Ungaria, care se afla la ani distanta. Dar acolo puterea nu a intrat pe mina fostelor servicii secrete si a unui comunist care de mult statea la pinda. Stim bine ca regimul Iliescu nu a agreat reformele economice obligatorii in acele momente si a vindut clientelei tot ce era de vindut. Credeti ca intre timp lucrurile s-au schimbat fundamental? Pardon! Dan Voiculescu este bine mersi si astazi. Televiziunea nationala este tot la cheremul partidului lui Ion Iliescu, dar exista atitea alte canale media care nu au facut, de ani buni, decit sa intoxice populatia, sa incerce sa o manipuleze: Antena 3 este cel mai bun exemplu. Am avut noroc: la 20 de ani de la revolutie, acelasi regim a fost la un milimetru de a veni iar la putere. Ar fi fost o mare infringere morala.

Ca sa vedeti cum se incheie bucla istoriei: acum fix un an, toate posturile TV dadeau doua imagini simbolice: pe de o parte, fostul presedinte Ion Iliescu, inconjurat de garzi de corp, participind la comemorarea eroilor revolutiei si fiind atacat ba cu monede, ba cu oua de oameni care inca se simt nedreptatiti; pe de alta parte, Regele Mihai, facindu-si linistit cumparaturile intr-un hipermarket, alaturi de familie, agasat cumva de interesul presei si de aglomeratia specifica locului si momentului. Daca fostul presedinte nu poate iesi in lume decit in mijlocul unei turme de garzi personale, iata ca Regele isi face cumparaturile in cel mai firesc mod cu putinta, alaturi de familie, fara a epata, intr-o simplitate care e semnul bunului simt. Unul e comunistul sadea, celalalt Regele tarii, urmasului unei dinastii care a creat Romania moderna. Daca istoria ar fi fost mai pasuitoare, primul ar fi ramas un functionar modest, asa cum merita, celalalt ar fi condus in continuare statul, iar astazi am fi fost departe. Pe de o parte, e vorba de tot ce are mai sulfuros istoria noastra in ultimul secol (comunismul care nu se preda usor), pe de alta, despre demnitate, bun simt. Si mereu bunul simt a fost luat in catare de ticalosie. Exact cum a patit Regele Mihai la Craciunul de acum 19 ani.