Dimensiunea europeana a plaiurilor mioritice

Primirea Romaniei in Uniunea Europeana este, dupa un scurt sondaj de opinie realizat printre rude si prieteni, cel mai insemnat eveniment de la Revolutia din ’89 incoace. Toti cei chestionati au gasit, fireste, si alte momente sau fenomene demne de a fi trecute pe lista celor mai importante momente din ultimii douazeci de ani: venirea Papei in Romania, trimiterea trupelor romanesti in luptele de peste mari si tari, inflatia, coruptia, condamnarea comunismului, criza etc.

Intrebarile adresate celor apropiati confirma o veche banuiala, aceea ca individul nu are un sentiment clar al istoriei. Faptele trecute sint pastrate sub forma de amintiri miscatoare care, departe de a se constitui in imagini exacte si precise a ceea ce constiinta a perceput la un moment dat ca eveniment major, se lasa invaluite intr-un halou subiectiv.

Data de 1 ianuarie 2007 nu e fixata in calendarul oficial al sarbatorilor romanesti, desi s-ar cuveni. In orice caz, aderarea nu poate concura, in universul afectiv al romanilor, cu sarbatorirea lui Vasile. Abia trezit din Revelion, cui nu i-ar placea sa se duca la vecinul sau amicul Vasile, la o friptura si la un vin? UE e ceva asa, vag si departe, vecinul Vasile e la o poarta sau o usa mai incolo. In UE sint ceilalti, strainii, Vasile e de-al nostru. Onomastica lui Vasile e o singura data pe an, de UE auzim tot timpul.

In scurt timp, UE, aceasta chestie despre care fiecare stie cite ceva, dar despre care nici un poporan nu poate spune cu precizie ce e, a devenit parte a vietii noastre. UE in sus, UE in jos, UE sta cu ochii pe noi, UE ne cearta, UE ne da bani (fonduri nerambursabile!), UE ne invadeaza. Iar noi, precum baciul moldovean in fata mortii, filozofam dionisiac-exclamativ: "A naibii treaba, chestia asta cu UE!". In patria noastra, UE l-a trimis pe euro si dulcea limba romaneasca a devenit suav europeana: euro(i), eurocrat, eurodeviz, eurofobie, euronet, europiata, europarlamentar etc. Euro-orice.
Pentru multi romani, euroviziunea celor ce au decis sa ne ia, atentie, cliseu, "la masa bogatilor" se manifesta prin efecte greu de cuantificat in citeva rinduri. Macar citeva dominante se cuvin a fi mentionate.

In primul rind, avem drept de libera circulatie prin Europa. Gratie celor din UE, multi compatrioti se urca cu sacosa de rafie in avioanele de Italia si de Spania, ca si cum s-ar urca in rabla care ii duce la varul Gica de la oras.

In al doilea rind, avem dreptul de a lucra in tari in care munca are o valoare de piata mult mai buna decit in Romanica. Daca te-ai saturat de cei cinci sute de lei pe care patronul ti-i azvirle lunar pe post de salariu, poti sa mergi in Europa cea mare si sa cauti un angajator care sa te priveasca mai degraba ca fiinta umana decit ca iobag. E drept, au si europenii nesimtitii lor, dar parca la noi lipsa de respect fata de aproape e un fenomen de masa, nu un accident.

In al treilea rind, copiii de azi au o sansa pe care multi dintre copiii de ieri nu au avut-o, anume dreptul de a studia in universitati veritabile, nu in conglomerate cvasiuniversitare in care profesorii sint priviti ca gestionari, iar studentii sint considerati o sursa de euroi si nimic mai mult. In citiva ani, pe fondul cresterii taxelor de studii in universitatile romanesti, parintii chibzuiti vor prefera sa ii trimita pe tineri la o scoala in care educatia nu e un pretext de a ingrosa rindurile somerilor cu studii superioare.

In fine, legislatia europeana, cu bune si cu rele, are (sau ar trebui sa aiba) un minim efect de control asupra haosului placut al existentei romanesti. Daca bugetul de stat e siluit, UE intra in alerta. Daca justitia se iubeste prea mult cu politica, UE se supara. Daca drepturile omului nu sint respectate, UE are ultimul cuvint.

E nevoie sa adaugam ca UE nu e o constructie perfecta? Au devenit notorii prevederile care stabilesc curbura bananelor si a castravetilor la un maximum de un grad, initiativele privind sacrificarea noninvaziva a animalelor si imbracarea mortilor in haine biodegradabile s.a., insa e bine sa tinem minte ca la noi sint legi si mai strimbe.

Europenii au fost finuti si ne-au demonstrat ce poate face mina care a distrus Cortina de Fier. Au dat, adica, o dimensiune europeana plaiurilor mioritice. Daca sintem baieti destepti, in viitor il ajutam pe unul de-al nostru sa se aleaga presedinte al UE. Abia atunci lumea va tremura de frica dimensiunii romanesti a Europei.