Caută 
4 MIN
Cat de ciudate pot fi caile fotbalului! Poate multi isi amintesc de grupa de pomina C de la Campionatul European de fotbal din 2004 (Portugalia), cand o remiza de salon intre doua echipe nordice (Suedia si Danemarca) a incheiat ultimul meci al grupei (2-2), exact scorul minim cu care cele doua mergeau la brateta in sferturi, in dauna Italiei. Sa detaliem: Suedia a invins atunci Bulgaria cu 5-0, iar Danemarca a dispus cu 2-0 tot de vecinii nostri. Italia a remizat, 0-0 cu Danemarca si 1-1 cu Suedia. Ultima etapa programa meciurile Suedia – Danemarca si Italia – Bulgaria. In cazul unei victorii a italienilor si al unei remize intre nordici, Suedia, Danemarca si Italia aveau exact cate cinci puncte, iar regulamentul (valabil si astazi) prevedea (prevede) alcatuirea unui clasament in trei pe criteriile cunoscute (golaveraj in trei, numarul de goluri marcate si, abia dupa aceea, clasamentul general, care includea si meciurile cu Bulgaria). O banala remiza intre nordici era riscanta, intrucat Italia putea bate la mai multe goluri diferenta formatia bulgara si Danemarca parasea competitia. La golaverajul in trei 2-2 pentru Suedia, 1-1 pentru Italia si Danemarca, se ajungea la criteriul golaverajului general si surprizele puteau aparea. Singura solutie care nu depindea de italieni era scorul de 2-2. Sa citam cateva fraze din cronica aparuta in ziarul nostru la meciul nordicilor, la momentul in care Bulgaria conducea cu 1-0 pe Italia, iar la partida Suedia – Danemarca pe tabela scria 1-1: "Golul Bulgariei de la Guimaraes a schimbat putin datele problemei: daca se miza pe ineficacitatea italienilor (care trebuia sa inscrie de trei ori), ajungea si 1-1 pentru calificarea la brat. Dar trio-ul de tehnicieni Olsen-Söderberg – Lågerbäck (antrenorii Danemarcei si al Suediei – n.r. 2012) n-a vrut sa riste deloc. 2-2 zicea toata presa, 2-2 scria pe fruntile multor suporteri (indiferent de culorile de pe crucile steagurilor), 2-2 sa fie. Astfel ca excelentul (din prima repriza) Sørensen a egalat (fault la Larsson si gol primit tot de la Larsson). Pe banci, trei celulare zbarnaiau de semnale primite de la Guimaraes: italienii rateaza ca nebunii. Dar, totusi, dorinta suporterilor este sfanta: 2-2 sa fie. Si pentru ca perioadele de dominare sa nu mai fie impartite, ca in prima repriza, s-a hotarat ca echipa in ofensiva sa fie Danemarca (dornica de victorie, nu-i asa?), chiar si dupa egalarea lui Tomasson. Trageau prietenii nostri din toate pozitiile, dar numai peste poarta, de chiar credeai ca se intampla minunea asteptata de latinitatea transalpina. Si acelasi excelent Sørensen i-a pus mingea in picior lui Mattias Jönsson", scria "Ziarul de Iasi", in articolul intitulat "Blatsen contra Blatsson – Susaneaua Nordului". Cu o zi in urma, o legenda a fotbalului suedez, Niels Liedholm, dadea lectii de morala celor care intrezareau un asemenea rezultat, spunand ca noi, din partile mai sudice ale Europei, nu putem intelege standardele morale ale Scandinaviei. Sigur este ca "Blatsen" si "Blatsson" au mers mana in mana in sferturi, iar Italia (care a invins, totusi, Bulgaria, cu 2-1) a plecat din Portugalia.
Se spune ca istoria se repeta, dar repetitia de la Euro 2012 este de-a dreptul socanta. Situatia este aproape la fel cu aceea de acum opt ani. Aceeasi grupa C, acelasi scor de 2-2 ca arma letala, aceeasi Italie pe post de victima. Cu o singura diferenta: in rolul celor doua echipe nordice joaca Spania si Croatia, reprezentantele a doua tari nevecine. O sansa in plus pentru italieni? Nici vorba, pentru ca in vremea noastra prea multe lucruri sunt "fara frontiere", nu numai medicina.
Sa fie de vina sistemul de departajare? Daca aceasta grupa s-ar fi translat la Cupa Mondiala, ar fi contat ca prim criteriu golaverajul general. Si, in acest caz, daca Italia ar fi invins in ultimul meci cu 3-0 Irlanda, s-ar fi comentat foarte mult pe tema antrenorului italian al "verzilor", Giovanni Trapattoni. Poate ca ar fi fost mai bun sistemul eliminarilor directe. In acest caz, insa, Spania n-ar mai fi fost campioana mondiala in 2010, dupa ce a pierdut primul joc in fata Elvetiei.
Ce va fi in ultimele meciuri ale grupei? Multi spun ca Spania este o echipa prea buna ca sa se murdareasca, la fel cum multi au crezut acum opt ani in morala de sorginte nordica. Ocultistii ar spune ca 2-2 este scorul Satanei, arma care imbie la cele pacatoase. Dar daca Spania si Croatia vor inregistra un alt scor decat 2-2, inseamna ca fair-play-ul competitional mai are o sansa.
PS: Culmea ar fi ca meciul sa se incheie 2-2 pe bune! Dar cine o sa-i creada?
