(A)normalitatea de dupa

Unii gasesc amuzanta suprapunerea momentului atribuit "sfarsitului lumii" cu cel in care noul Guvern va fi instalat la Bucuresti. Dar dincolo de legarea acestui din urma moment cu venirea lui Mos Craciun sau cu cine stie ce calcule facute de vreo civilizatie demult disparuta, Romania se afla intr-un punct de cotitura. Deja, ceva s-a schimbat. Tonul dialogului dintre diversele tabere s-a mai domolit, iar lucrurile se aseaza cu rapiditate pe un fagas normal. …Sau anormal? Si cat va dura?

Cu opt ani in urma, o alta schimbare parea mobilizatoare pentru romani – care, va amintiti?, invadasera strazile de bucurie ca nu castigasera alegerile Nastase si ai lui. O vreme, lucrurile au mers bine, pana in primavara lui 2007, cand cei care constituie azi coalitia de guvernamant, ajutati de UDMR, au incercat sa-l tranteasca pe presedinte. Atunci s-a vazut ca ruptura devenise ireconciliabila. Din infrangerea suferita in 2007, adversarii presedintelui nu au invatat nimic, dovada stand aventura de asta-vara. In ciuda tuturor eforturilor depuse de coalitia aflata astazi la guvernare, rezultatul a fost doar o noua gaura in bugetul statului. Asta a fost mai grava, pentru ca Guvernul abia s-a mai putut abtine pana la alegeri si chiar a doua zi dupa vot a dat liber taxelor sa fie majorate si a anuntat scumpirile tinute secrete pana atunci.

Totusi, seful statului este in continuare cel care ocupa ultimul loc in clasamentul popularitatii, chiar daca mai putin de jumatate dintre locuitorii cu drept de vot au optat pentru demiterea sa pe 29 iulie. Ce va face el in continuare aproape ca nu mai conteaza. Toti ochii sunt atintiti pe noul Guvern, de la care se asteapta minuni, la propriu. Acel "Sa traiti bine!" din 2004 s-a transferat deja, in subconstientul romanilor, in ograda Guvernului Ponta 2. Evident, premierul se va feri din rasputeri sa faca un copy-paste public la asta. Totusi, el este constient ca o presiune in crestere din partea populatiei este motivata tocmai de acest slogan. Situatia nu este ingrijoratoare, pentru ca inca nu a iesit nimeni in strada sa protesteze, asa cum s-a intamplat la inceputul anului. E o liniste remarcabila, cu atat mai mult cu cat nivelul de trai nu a crescut de atunci si nici nu se intrevad perspective in acest sens.

In plus, noua coalitie de guvernamant porneste la drum cu o veritabila piatra moara in spate – un Parlament cu 25 la suta mai mare decat precedentul. Degeaba incearca acum premierul sa o dreaga, dand vina pe legea facuta de PDL. Toata lumea stie ca legea putea fi schimbata foarte simplu si repede asta-vara, in locul acelei tentative de lovituri de stat. S-ar fi evitat astfel doua uriase lovituri in buget – cea care a mancat bani cu tevatura referendumului de suspendare si cea provocata de cei 25 la suta de parlamentari suplimentari – care trebuie platiti, care trebuie cazati si hraniti, care trebuie sa aiba la dispozitie bani pentru protocol si care vor beneficia (ca toti ceilalti alesi) de drepturile speciale rezervate de legile facute exclusiv pentru parlamentari. Ar mai fi o sansa, e drept, foarte firava, de oprit imensa risipa: alegeri anticipate, dupa adoptarea unei noi Constitutii (care in mod clar nu va respecta cerintele referendumului din 2009, privind maxim 300 de parlamentari si legislativ unicameral). Dar deja stim ca acest lucru nu se va intampla. Doar ii cunoastem bine pe cei pe care i-am votat.