Alegerile si alegatorii

Odata europarlamentarele incheiate, au inceput analizele. Unul cite unul, comentatori si jurnalisti, acompaniati de politicieni, se chinuie acum in principal sa explice de ce participarea la vot a fost atit de scazuta. Politicienii anti-Basescu ne explica savant ca totul ar fi araaat altfel daca nu ar fi zapacit presedintele electoratul cu referendumul pentru votul uninominal. In plus, Vadim Tudor a descoperit brusc, dupa ce a aflat stupefiat ca partidul sau nu a trecut pragul de 5 procente, ca, pe linga seful statului, responsabil pentru nenorocirile sale si ale Romaniei in ansamblu este Nicholas Taubman, ambasadorul american. Ceilalti, comentatorii, analistii politici, au alte teorii: 1. candidatii, partidele in general, nu au explicat cum trebuie alegatorilor problematica europeana si importanta Parlamentului European; 2. poporul e scirbit  de clasa politica.

Realitatea e ca, in buna masura, dezbaterile si comentariile aluneca adesea in populism si sint tributare unor locuri comune deja infiltrate in discursul public. Prezenta la vot nu ar fi fost mai buna chiar daca prelegeri avintate despre Europa ar fi invadat de dimineata pina seara programele de radio si televiziune. Cit despre importanta Parlamentului European, ea fost oricum supraestimata in toate dezbaterile. Chiar daca rolul institutiei cu pricina a crescut in ultimul timp, majoritatea deciziilor cu adevarat importante se iau in Consiliul European, care ii reuneste pe sefii de stat si de guvern, sau in Comisia Europeana. De altfel, spre deosebire de ceea ce se intimpla in parlamentele nationale, europarlamentarii nu au nici macar dreptul la initiativa legislativa. Doar Comisia Europeana poate emite reglementari si directive. In plus, mai peste tot pe continent, campaniile pentru alegerile pentru Parlamentul European sint dominate de teme nationale. Optiunile politice ale votantilor sint determinate decisiv de perceptiile fundamentale din societate, de temerile si de nemultumirile de zi cu zi, nu de agenda europeana. Imigratia, somajul, frica de globalizare in Europa de Vest, pensiile, sistemul de sanatate, scandalurile de coruptie in estul continentului sint subiectele majore.

Cit priveste cea de-a doua explicatie, compromiterea politicienilor, tema este principial corecta si, trebuie sa spunem, si motivata. Dar asta nu inseamna automat ca alegatorii sint plamaditi dintr-un alt aluat decit alesii lor. Romanii nu exceleaza defel la spiritul civic. Oamenii critica bucurosi si cu patos politicienii la serviciu, in piata, acasa, la o bere, dar nu foarte multi dintre ei sint dispusi sa faca si ceva eforturi pentru a schimba aceasta stare de fapt. Chiar daca e vorba fie si numai de deranjul minim de a merge la vot. Asa se explica si participarea redusa la referendum. Multi dintre cei care nu au venit nu au facut-o nu atit pentru ca nu ar fi inteles cele doua variante de vot uninominal si cu atit mai putin pentru ca s-ar fi opus initiativei lui Traian Basescu, asa cum s-a insinuat. Ultima afirmatie a fost vehiculata, de altfel, mai ales de catre politicieni, dar nu are nici o legatura cu realitatea. Orice sociolog stie, de altfel, ca dispersia optiunilor consemnate la inchiderea urnelor este, in mare, aceeasi si printre cei care nu au venit la vot!

Motivul e mult mai simplu. E vorba de apetitul nu tocmai ridicat al romanilor pentru ceea ce indeobste inseamna implicare civica. Doar in momente percepute drept emotionale, acute, electoratul se mobilizeaza. Ceea ce nu a fost deloc cazul pe 25 noiembrie. Sentimentul unei relative prosperitati alimentata de cresterea economica din ultimii ani, proaspata aderare la UE, circulatia libera prin Europa au "lenevit" electoratul. Oamenii continua, desigur, sa aiba destule nemultumiri, dar starea lor generala de spirit s-a schimbat totusi semnificativ intre timp, chiar daca multi nu sint dispusi sa o recunoasca deschis. E, de altfel, cit se poate de probabil ca doar cu mare greutate sa mai depasim la urmatoarele alegeri, locale sau parlamentare, pragul de 50 de procente.

E adevarat, pe de alta parte, ca exemplul dat de clasa politica nu face decit sa alimenteze aceasta stare de spirit. Daca ar fi sa ne referim doar la  smecheriile orchestrate la Palatul Victoria cu prilejul ultimelor confruntari electorale, de genul organizarii total nejustificate a unei infrastructuri separate pentru cele doua voturi, cu sectii de vot separate pentru referendum, de cele mai multe ori amplasate la etaj, deci si cu comisii separate. Rezultatul:  aceasta delimitare complet inutila  a introdus costuri suplimentare si complicatii nejustificate, cind normal era, asa cum se intimpla in alte parti, ca alegatorul sa primeasca simultan buletinul de vot pentru europarlamentare si pe cel pentru referendum. Nu asa s-a intimplat de fiecare data la alegerile trecute, cind votul de la prezidentiale si cel de la parlamentare se desfasurau simultan?

Responsabilitatea si resursele de minima onorabilitate au lipsit practic dintotdeauna din politica romaneasca, dar multi cred ca actuala combinatie de iresponsabilitate si amatorism la virf a atins adevarate culmi. Increderea in parlamentari, in politicieni in general, e la pamint. O situatie critica, dar nicidecum disperata. Schimbari de substanta nu pot avea loc, insa, decit in timp. Problema e ca nici clasa politica si nici institutiile nu se vor reforma de la sine, ci doar daca sint presate sa o faca. Traian Basescu a propus un sistem de vot radical diferit de cel cu care se opereaza in prezent. E greu de spus cit de mult ar fi miscat lucrurile in directia cea buna, dar era un prim pas. Apatia electorala nu face, insa, decit sa ofere un balon de oxigen celor, deloc putini, care incearca sa mentina actuala situatie inghetata. Societatea romaneasca e roasa de multe boli. Partea proasta e ca, atit printre cei alesi cit si printre alegatori, nu pare sa existe prea mult entuziasm pentru a cauta leacurile.