Autostrada infernului

Toata lumea se teme in ziua de azi de globalizare. Acest fenomen care extinde notiunile clasice de piata la nivelul intregului Pamint este un fel de Jurasik Park in care regulile sint dictate de citiva jucatori cu instincte feroce. Ei actioneaza fara a mai tine cont de granite, de autoritatea statelor ori de contractele cu sindicatele. Sigurul scop este acela de a obtine o felie cit mai mare din imensa piata planetara pentru a-si putea maximiza profitul. In virtutea acestui principiu, ei nu se dau inapoi de la nimic. Orice alianta este posibila, orice lovitura este permisa.
Vedem acum ca la ordinea zilei sint fuziunile unor mari companii care isi unesc eforturile pentru a face fata concurentilor. Locurile de productie ale acestor companii sint schimbate peste noapte doar pentru a gasi forta de munca la cel mai scazut pret.
Motorul care alimenteaza acest comportament economic se numeste Internet. Imensa autostrada informationala face posibil ca printr-o simpla apasare a unei taste sa se schimbe soarta a milioane de oameni. Miliarde de dolari calatoresc spre banci fara functionari si fara sediu. Ei nu sint opriti nici de bariere economice, nici de functionarii de la fisc ce nu mai stiu pe cine si unde sa verifice. Tot prin intermediul Internetului oamenii pot alege sa locuiasca in Romania si sa lucreze, de fapt, in Statele Unite sau in Japonia.
Aici se incheie tranzactii uriase avind drept obiect doar informatia aflata in interiorul unor calculatoare depozitate intr-o camera. Internetul este mediul in care economia globala se poate exprima in adevaratul inteles al cuvintului. Pina si timpul are o alta valoare aici. Ceasul Internetului ii aseaza pe toti locuitorii planetei in acelasi timp si spatiu. Nu mai exista fuse orare, nu mai exista diferente intre zi si noapte.
Un mediu in care libertatea se manifesta in mod absolut, indiferent de domeniu, nu poate stirni decit panica. In consecinta, singura reactie coerenta a guvernelor a fost aceea de sabotare a fundamentelor Internetului. S-a crezut ca prin atacarea firmelor de calculatoare ce detin suprematia in domeniu statul va capata timpul necesar pentru a face regulile care sa-i permita sa-l controleze. In acest mod se justifica pasul facut de guvernul american, care, desi se pretinde cel mai mare aparator al tranzactiilor de pe Internet, a dat in judecata pentru activitate monopolista firma ce este in acest moment inima industriei informatice – Microsoft.
Dar aplicarea unor metode ce au dat roade la inceputul acestui secol pentru a frina tentatiile monopoliste nu mai este acum valabila. Mediul in care se deruleaza acum afacerile este altul. Daca Microsoft cade sub loviturile Departamentului Justitiei de la Washington, nimeni nu garanteaza ca o alta companie nu va veni si va actiona ca jucator monopolist pe piata americana, fara ca el sa poata fi constrins in vreun fel. De altfel, compania condusa de cel mai bogat om al lumii, Bill Gates, a incercat sa dovedeasca la procesul anti-trust faptul ca toate companiile joaca la fel de murdar in disputa lor de a controla fundamentele Internetului si ca, indiferent de soarta companiei sale, mediul virtual se va comporta identic.
Lucrul este valabil si pentru Uniunea Europeana, cu deosebirea insa ca, aici, tranzactiile electronice sint abia la inceput, neexistind inca o concurenta acerba, ca pe continentul american. Se simte insa si aici suflul rece al rechinilor americani, care, dupa ce s-au antrenat la ei acasa in batalii economice asemanatoare luptelor de gladiatori, vin sa impuna regulile si in terenul Europei. Teama de faptul ca batrinul continent ar putea pierde batalia economica impotriva Americii tocmai pe Internet a fost exprimata foarte clar si poate patetic de un discurs al premierului britanic Tony Blair: "Faceti afaceri pe Internet. Cine nu va face acest pas va da faliment!".
Spaima ca Internetul va duce la disparitia sau la minimalizarea notiunilor clasice ale statului a stat si la baza reuniunii Organizatiei Mondiale a Comertului organizata la Seattle. Culmea este ca acest oras este cel care traieste tocmai din veniturile aduse de compania Microsoft. Reprezentantii guvernelor din intreaga lume au incercat, fara succes, sa gaseasca un raspuns coerent la aceste provocari. Astfel s-ar putea explica esecul negocierilor din Statele Unite si Europa Occidentala, ce au viziuni diferite asupra controlului afacerilor de pe Internet. Cit priveste gestul de protest al tarilor sarace, el nu a fost decit un strigat disperat de protest pe care nimeni nu prea pare dispus sa-l asculte. Internetul nu crede in lacrimi. (Cristian RACU)