C-o naframa-n virf de bat

Se cam zdruncina increderea in economie. O resimtim cu totii. Optimismul ne-a parasit, ne aducem aminte cu neplacere de anii in care verificam zilnic cursul leului in raport cu celelalte valute si ne asteaptau surprize neplacute. In plus, fata de acele vremuri, mai exista bursa, un indicator al increderii in economie mult mai important si transparent. E ca o radiografie pe care o fac Romaniei, zi cu zi, fondurile internationale si marile fluxuri financiare. Daca au motive de ingrijoare, nu mai stau pe ginduri. Pleaca. Or, probleme s-au tot adunat de un an incoace. Ratingurile romanesti au tot scazut progresiv; deficitele comerciale, de cont curent ori cele ale bugetului de stat au explodat. Majoritatea, in urma unor decizii politice populiste. Politicile salariale si de marire a pensiilor din 2007 arata ca ne-am intins mai mult decit ne era plapuma.

Pina si Guvernul s-a prins, in sfirsit, ca nu-i a buna: 20% devalorizare a leului in 2 luni, cadere bursiera de 25% in ultimele 6 luni, inflatie cu mult mai mare decit se prognoza. La sampania servita de ziua sa, Tariceanu l-a convins pe Mugur Isarescu ca e cazul sa treaca la ofensiva. In ce fel? Printr-o strategie de convingere care sa lucreze la imaginea economiei nationale. O delegatie de lobby va colinda capitatele europene, "c-o naframa-n virf de bat", sa ceara pace si prietenie din partea capitalismului mondial, care nu iarta derapajele si greselile.

Delegatia, in sine caraghioasa, e ciudata pentru ca e inspirata parca de economistul Nicolae Vacaroiu prin 1992-1996, cind incerca sa resusciteze reflexele economiei de comanda. O delegatie de promovare a unei imagini, de reconstruire a increderii intr-o economie nu trebuie sa discute neaparat cu reprezentantii altor banci centrale sau la nivel politic. E ca si cum ai crede ca niste functionari sau politicieni ar investi, de fapt, in Romania. Problema e ca nu cei vizati de aceasta delegatie a disperarii tremura de frica banilor plasati pe bursa romaneasca, nu bancile lor isi fac scenarii de exit, pentru ca leul nu mai este o moneda atractiva, iar posibilitatile de cistig sint risipite intr-o economie emergenta aflata in bataia valurilor. In plus, nu ei au adus parametrii economiei in cea mai vulnerabila situatie, chiar in mijlocul turbulentelor de pe pietele internationale. Nu reprezentantii bancilor centrale europene au cheltuit electoral din bugetul statului roman. Nu ei alimenteaza cu sute de milioane de euro retelele baronilor PSD ca sa mentina sprijinul subteran al Guvernului liberal. Nu ei merg pe deficite bugetare, umfla pensiile si le platesc apoi din bugetul de stat. Si pentru ca aceste lucruri se afla imediat in mediile respective, normal ca apare suspiciunea: cu un guvern atit de slab, sau mai ales nesocotit, poti sa te astepti la orice.

Ceea ce surprinde este, in sine, viziunea etatista a delegatiei. In loc sa piarda vremea cu diferiti oficiali ai bancilor centrale, o asemenea comisie ar avea mai multe rezultate daca ar incerca sa comunice cu investitorii prezenti pe piata romaneasca. Cei care joaca pe RON dau tonul aici, or diferitele fonduri mutuale si marile banci sint ingrijorate ca planurile lor optimiste sint rapid compromise. Dupa o asemenea reactie stingace a Guvernului Tariceanu, ne dam seama ca toate scenariile economice au fost gindite numai pe cresteri de Executivul roman.

Maghiarii au aterizat la fel de brusc, in urma cu doi ani. Nici ei nu credeau ca, dupa ani de crestere frumoasa, mai este posibil sa si plateasca. Minunea nu a tinut prea mult. Nici acum nu si-au revenit. O lectie din care Romania nu a fost capabila sa invete nimic. Un scenariu economic de succes intr-o guvernare liberala se poate termina cu milioane de mici cosmaruri ale romanilor.