Ceasul socotelilor

La 1 ianuarie 2007, cerul Romaniei s-a umplut de artificii, iar sampania a curs valuri. De la strungar la politician, aproape toata suflarea romaneasca sarbatorea intrarea in clubul select al Uniunii Europene. Strungarul, cu gandul la apropiata sa plecare la munca in Italia sau Spania, iar politicienii, cu gandul la valurile de euro ce stateau sa irupa peste granitele noastre. Vocile celor cativa eurosceptici carora steagul albastru cu 12 stelute galbene nu le inspira cine stie ce incredere, ca si ale celor care spuneau timid ca suntem departe de a sti sa folosim tacamurile de la masa bogatilor au fost inabusite scurt sub valul de optimism si de incredere in capacitatea proverbiala a romanului de a se "descurca". La ingrijorari s-a raspuns cu "las ca vedem noi" sau, cel mult cu "o sa invatam din mers".

Dupa sase ani, pare sa fi venit ora socotelilor. Ani de zile, stilul nostru de lucru a dat cosmaruri birocratilor de la Bruxelles, iar oficialii europeni au invatat sa-si faca cruce si cu picioarele in fata capacitatii noastre de a sparge bani cu ghiotura pe orice fleac.

Sub dusul rece reprezentat de experienta romaneasca, Europa a intors foaia, iar amenintarea cu blocarea fondurilor comunitare a devenit tot mai serioasa. Intai s-a vorbit de celebrul de acum POS-DRU, recte Programul Operational Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane. Pentru aceasta "dezvoltare" s-au tocat bani in nestire, mai ales pe salarii grase date unor "consultanti" a caror activitate a fost de multe ori pur formala sau pe simpozioane desfasurate pe litoral sau in vreo statiune montana. S-a ajuns la situatii hilare, in care o comuna cheltuia 100.000 de euro pentru scolirea la standarde europene a celor 10 functionari ai sai prin seminarii si schimburi de experienta in varii destinatii turistice europene, desi cu aceeasi suma li se puteau plati taxele la cinci facultati si tot ar fi ramas bani si de naveta la Iasi. Cand s-au trezit din somn, europenii au blocat fondurile. Macar pana se lamuresc daca banii sunt cheltuiti cu folos sau nu. Daca raspunsul va fi "nu", adio vacante "de studiu" pe bani europeni.

Al doilea soc a venit pe linia proiectelor de dezvoltare a infrastructurii. La Iasi, incepand de anul trecut, niciun proiect major nu a scapat neamendat. Intai cele ale Consiliului Judetean, apoi cele derulate de Primarie. Amenzile, denumite pompos "corectii financiare" au fost aplicate de Ministerul Dezvoltarii, indeosebi pe probleme legate de organizarea licitatiilor de lucrari. Cu jumatate de gura, oficialii ieseni spun pe la colturi ca amenzile, de 5-10% din valoarea unui proiect, deci de ordinul a 3-5 milioane lei au fost rezultatul nu atat al neregulilor, cat al setei de bani a guvernului. In cautare de bani pentru plata pensiilor orbilor cu permis de conducere, Guvernul s-a agatat de orice chichita. Este posibil sa existe un sambure de adevar aici, dar, una peste alta, oalele se sparg in capul iesenilor, iar nici de oficialii nostri nu putem spune ca ar fi ingeri. Declansarea procedurii de presuspendare a fondurilor europene, pe romaneste blocarea banilor inainte de a-i pierde definitiv, ar trebui sa fie un semnal de alarma serios. Chiar nu ne permitem asta. Primarul Sibiului, Klaus Iohannis, avertiza chiar ieri ca oprirea finantarilor pe proiectele deja in derulare "ar fi pur si simplu o catastrofa".

Apoi, ani de zile functionarii ieseni au fost obisnuiti sa gestioneze proiecte mici, prin programe de preaderare gen Phare sau Sapard, a caror valoare nu depasea un milion de euro, iar controalele erau putine si ineficiente. Chiar si la acestea au fost probleme, comunelor Vladeni si Popricani blocandu-li-se conturile dupa ce au fost somate sa dea inapoi banii europeni cheltuiti pe gropi in loc de asfalt. Un proiect mare, gestionat de CJ, cum a fost Tehnopolis, la care finantarea europeana a fost de "doar" 4,7 milioane euro ne-a oferit ocazia de a umple o pagina de ziar cu problemele legate de licitatia de executie. Pana la urma, proiectul s-a dovedit a fi un copil nascut mort, ca si la fel de inutilul pana acum Centru expozitional, rolul celor doua obiective in revigorarea vietii economice a Iasului fiind nul.

Cand s-a trecut la proiecte pe sume cu 7 zerouri, in euro, au crescut exponential si problemele. Din trei proiecte de reabilitare a unor drumuri judetene, lasate "la cheie" in 2008, in patru ani s-a finalizat doar unul. Un al doilea pare sa fi intrat in sfarsit pe un fagas rezonabil. Soarta celui de-al treilea se joaca inca prin salile tribunalelor, dupa licitatii adjudecate gafait, cu numeroase contestatii si contracte nerespectate de constructori alesi neatent.

La randu-i, Primaria municipiului a trecut de la punerea in practica a catorva proiectele cu valori rizibile si impact aproape inexistent, la lucrari gigantice, de zeci de milioane de euro, pe care functionarii s-au aratat, intr-o formulare pe cat de delicata posibil, incapabili sa le gestioneze. Prelungirea termenelor de implementare a fost singura solutie gasita si a fost aplicata nonsalant de la Axa Culturala la Planul Urbanistic General sau Axa de transport est-vest, in ideea clasica "las ca dregem noi busuiocul cumva".

Ce ne lipseste, evident, este un corp de functionari care sa cunoasca efectiv procedurile de implementare a unor proiecte europene si care sa se descurce cu ele. Sau macar, care sa fie dispusi sa invete. Sporurile de pana la 75% din leafa pentru functionarii care gestioneaza proiecte europene nu ajuta la nimic daca nu sunt insotite si de responsabilizarea acestora si a sefilor lor.

Pana acum, proiectele europene pe fonduri structurale s-au aratat a fi o palarie prea mare, greu de potrivit pe capetele patrate ale birocratilor nostri. Partea proasta este ca balbele si procedurile aiuristice gandite la Bucuresti si caietele de sarcini scrise pe genunchi la nivel local ne-ar putea costa enorm. Practic, am vorbi de ratarea singurei ocazii serioase aparute in ultimii 20 de ani pentru Iasi de a iesi din izolarea mioritica in care se afla din 1859 incoace.

Publicitate și alte recomandări video