Caută 
3 MIN
Pesedistii au gasit un nou motiv de gilceava: Polul social. Ciudata constructie – inca nu se stie ce
rost are pe lume – este inventia cuplului „revolutionar” Iliescu-Roman. Ocupind acum pozitii
marginale pe scena politica, dupa ce au cunoscut inaltatoare momente de glorie, Roman – mai
putine, Iliescu – mai multe, cei doi au facut din propriile frustrari un veritabil instrument de santaj.
Daca Polul social s-ar tranforma in partid politic, PSD ar primi, cel mai probabil, lovitura de gratie,
devenind, in scurt timp, o formatiune de mina a doua.
Pozind inca de la inceputuri in partid social-democrat, PSD (prin diferitele sale ipostaze: FSN,
FDSN, PDSR) a reprezentat, totusi, prea putin stinga romaneasca. A fost alcatuit, in special, din
vechi activisti comunisti, ce au profitat de sistemul oneros de relatii care s-a mentinut si dupa
1990, pentru a se imbogati imediat speculind toate punctele slabe ale democratiei romanesti.
Desi au devenit milionari in dolari, ei au continuat sa sustina ca sint „emanatia” muncitorilor si
taranilor. Impartind apoi diferite pomeni claselor defavorizate, si-au asigurat votul acestora ani la
rind, cu toate ca prin demersul lor au blocat tocmai dezvoltarea societatii. In timp, degradarea
accentuata a nivelului de trai, coroborata cu opulenta desantata afisata de multi „social-democrati”
(va mai aduceti aminte de „vataful” Dumitru Sechelariu?) au produs primele fisuri intre mase si
PSD.
Dintre membrii pesedisti s-a detasat, inca din vremurile fierbinti ale „revolutiei”, figura „saraca dar
cinstita” a lui Ion Iliescu. E adevarat, spre deosebire de colegii sai de partid, „Bunicuta” n-a dat cu
labuta, dar i-a lasat pe toti ceilalti din jur s-o faca. Astfel si-a asigurat – pina la un punct – loialitatea
dar si generozitatea tovarasilor, mai ales in timpul campaniilor electorale, care au avut de vreo
patru ori cistigatorul scontat. Tactica a dat roade 15 ani, spre nesansa Romaniei. Astazi, cind
justitia le numara banii (era sa scriu ouale) si nenumaratele „mosteniri” unora ca Adrian Nastase si
Dan Ioan Popescu, ruptura dintre ceea ce a ajuns PSD si omul simplu a ajuns aproape
insurmontabila.
In ultimul an si jumatate, criza de imagine a bagat PSD in corzi. Depasit de situatie, liderul Mircea
Geoana a venit cu solutii „a la Olaroiu” pentru a stavili asaltul scandalurilor. Chiar si cel mai
prostanac pesedist intuieste azi ca, fara o redefinere pe baze veritabil social-democrate, PSD nu
va mai avea decit de pierdut. Intelegind, la rindul sau, situatia, Ion Iliescu a preluat din zbor ideea
lui Petre Roman de a construi o alta entitate social-democrata, cu lipici la omul sarman. Problema
a aparut cind s-a discutat despre finalitatea proiectului. Sa ramina un forum de dezbatere ori sa
devina o noua formatiune politica? Nerabdator, Roman a fortat, ab initio, transformarea Polului
social in partid, in timp ce Iliescu, adept al formulelor caldute, a ezitat de fiecare data.
Ezitarile lui Iliescu i-au inspaimintat pe pesedisti, care au realizat sa sint pe marginea prapastiei.
Inca un brinci din partea „Bunicutei”, si PSD ar fi devenit un partid de buzunar. Orice s-ar spune,
alegatorii lui Iliescu reprezinta cam jumatate din zestrea electorala a PSD. Cu alte cuvinte, un nou
partid condus de perechea regasita Iliescu-Roman ar fi, de la inceput, cu un picior in Parlament.
Atunci, de ce ezita „Bunicuta”? Raspunsul este suficient de simplu: pentru a construi o formatiune
puternica, este nevoie de filiale puternici, de oameni puternici – de bani, asadar. Iar Iliescu inca nu
stie foarte clar care i-ar putea fi viitorii tovarasi. Remarcam un paradox: pentru a transforma Polul
social intr-o formatiune politica, Iliescu are nevoie taman de ajutorul bogatanilor din PSD. Si
atunci, la ce bun, un nou partid fals social-democrat? Stinga romaneasca ar fi asadar inca o data
pacalita de acelasi „sarac dar cinstit” Ion Iliescu.
.
