Cine?

Istoricul Neagu Djuvara sustinea ca romanii s-au schimbat extrem de vizibil in ultima jumatate de secol. Dintr-un popor blajin, dar cam "lasa-ma sa te las", bine statornicit in propriile traditii, cu o elita ce incepea sa conteze, romanii au devenit morocanosi, lenesi, vlaguiti, dar cu puseuri incredibile de violenta, laudarosi in toate cele si vaduviti de lideri autentici. (Din pacate, coruptia ne-a fost o buna insotitoare si atunci, ca si acum) Pina si numele de familie par a fi altele, spunea Djuvara. Timp de 50 de ani, comunismul a favorizat inmultirea categoriilor marginale si a scos la suprafata tot ce era mai rau din fiecare. Chestie de supravietuire, au explicat unii. A cui?

In acest context, recuperarea timpului pierdut fata de ceasul Europei civilizate pare o misiune dintre cele mai grele. Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, Romania e tot pe ultimul loc al clasamentului natiunilor europene, adica exact acolo unde au dus-o comunistii. Iar responsabilitatea pentru aceasta pozitie retrogradabila a fost aruncata intotdeauna doar in circa clasei politice. Venalitatii si imposturii politicianului le-a fost opusa aproape mereu firea naiva, sensibila si prea rabdatoare a omului simplu. Care, in plus, mai e pe cit de frumos, pe atit de harnic. Unde e lumea asta?

Dar situatia de pe teren nu sta deloc asa. Exista inca domenii in care impactul politicii ramine destul de redus. Sa luam sportul, de pilda, o zona a competitiei prin excelenta. Dar chiar si acolo unde rezultatele nu solicita dotari care sa consume resurse uriase, ci mai degraba talent, pasiune si enorm de multa munca, ba chiar si o doza considerabila de egoism, precum in atletism, sportivii romani sint, cu foarte putine exceptii, pe ultimele locuri. Sau vesnice sperante. Oare de ce?

Si totusi cea mai sugestiva stare de lucruri o intilnim in fotbal. Aici, de ani buni, am ajuns ciuca batailor. Tari cu doar doua milioane de locuitori (adica de zece ori mai mici decit noi) ne dau lectii de fotbal, in vreme ce cele cu cinci milioane de suflete au devenit mult prea puternice pentru noi. Dar ceea ce atrage cel mai tare atentia in fotbalul romanesc este atmosfera de mahala. Ca si in politica, o fauna pestrita imbicseste toate cotloanele fotbalului. Oriunde te uiti intilnesti manelisti, infractori convertiti in impresari, "printi" care dau pe linga minge, "vedete" care se sparg in figurile altora, oracole care anunta victorii, neveste de fotbalisti care prezic divorturi, comentatori care vorbesc complet aiurea, arene dezolant de goale si suporteri dezolant de tembeli, cooperative si scandaluri, rezultate viciate si arbitri penali. Ne mai mira ca Romania e depasita de Bosnia?
Pe cine sa dam vina pentru toate astea? Tot pe clasa politica? Pe liberalul Crin Antonescu, care pe cind era ministru al Tineretului si Sportului nu facea absolut nimic? Pe pesedista Ecaterina Andronescu, a carei reforma a Educatiei insemna mai ales reducerea orelor de sport? Pe pedelista Monica Iacob Ridzi, care a furat banii ministerului de profil? Pe marii sportivi? Pe Hagi (cel mai faimos fotbalist roman), care era sa bage Galata in B? Pe Lucescu senior (cel mai bun antrenor roman), care ne-a procopsit cu Lucescu jr.? Pe lipsa fondurilor? (Pai daca nici in fotbal nu s-au mai bagat bani, atunci unde?) Pe media, care intrerupe un extraordinar meci de tenis, cu Nadal in prim plan, pentru a transmite in direct imbecilitatile debitate de Gigi Becali? Pe sistem? Pe mentalitati? Pe lipsa de vlaga a poporului?

Daca nu, atunci pe cine? Sau nu asta e intrebarea?