De ce lipsim de la Euro 2012?

Din punct de vedere fotbalistic, saptamana din care parcurgem ultimele zile a inceput cu ultimul test al tricolorilor inaintea unei toamne de foc, amicalul cu Austria de la Innsbruck, si se incheie cu primele meciuri de la Euro 2012, o competitie care chiar daca nu ii implica prea mult sentimental, intereseaza amatorii de fotbal de la noi in cel mai inalt grad. Romania nu se afla printre participantele la competitia din Polonia si Ucraina, cum nu s-a aflat la nicio alta mare competitie fotbalistica din secolul XXI, cu exceptia Euro 2008. In deceniul trecut, echipa noastra a inregistrat o singura absenta la competitiile mondiale si europene (Euro 1992). In rest, a fost prezenta peste tot, inregistrand in aceasta perioada cel mai mare succes la Cupa Mondiala (1994, sferturi) si cel mai mare succes la Europene (2000, tot sferturi). Fireste, se vorbeste inca de faimoasa generatie de aur, cu Hagi, Popescu, Petrescu & Co., dar o alta generatie, numita de "argint", s-a irosit prin preliminarii, desi Mutu, Chivu, Rat sau Contra n-au fost cu mult mai prejos decat ilustrii lor predecesori.

Tabloul cifrelor, cel mai precis si cel mai obiectiv arbitru, arata limpede ca in primul deceniu al noului veac, nationala Romaniei a ilustrat din plin legea gravitatiei. Comentariile, evident, mai subiective, in incercarea de a deslusi cauzele, vorbesc de coruptie, non-valoare, incompetenta, saracie. Pare oarecum paradoxal, dar argumentul coruptiei este cel care se impleticeste cel mai mult, in incercarea de a sta in picioare. Coruptie in fotbal exista mai peste tot. In Spania, tara cu cel mai puternic campionat si cu cea mai puternica nationala la momentul actual, a devenit o traditie abundenta blaturilor din ultimele etape ale campionatului. Cel mai mare scandal al secolului, "Calciopoli", nu a impiedicat Italia sa castige Cupa Mondiala din 2006, dupa cum si in Germania sau Polonia scandalurile sunt in floare. Fotbalul romanesc de astazi se confrunta cu multe afaceri de coruptie, insa pare curat ca lacrima in comparatie cu cel din vremea generatiei de aur, contemporana cu cea a "cooperativelor", in care aproape ca se pot numara pe degete meciurile jucate "pe teren" intr-o editie de campionat. Este adevarat, la noi, spre deosebire de Italia, reactia celor in drept la infractiunile limpezi de coruptie a fost, practic, nula, insa intransigenta magistratilor italieni n-a speriat pe nimeni, din moment ce, chiar si acum, o noua afacere de coruptie se soldeaza cu arestari in fotbalul peninsular.

Lipsa de valoare se vede si mai clar in comparatie cu nationala generatiei de aur, in care mai toti jucatorii fruntasi erau titulari la echipe de frunte din campionatele puternice. In anul de gratie 2012, starul tricolorilor, Torje, prinde cu greu cateva minute la Udinese, Daniel Niculae joaca in liga a doua franceza, iar Tanase, Chiriches si altii se zbat in mediocritatea Ligii I. Este cert ca lipsa de valoare a nationalei este legata de (in)competenta unor manageri, in masura mai mare decat a antrenorilor. Nu intamplator, Razvan Rat, un fundas stanga bun si atat, este cel mai bine cotat jucator roman doar pentru ca joaca la o echipa cu un desavarsit management profesionist, precum Sahtar Donetk. Iar tinerii jucatori de talent nu au exemple de urmat in sanul nationalei, din moment ce Chivu si Radoi s-au saturat de nocivitatea fotbalului romanesc, Sapunaru si Stefan Radu vin la nationala doar cand vor (si mai mult nu vor), iar pe capriciosul Adrian Mutu aproape ca nu se mai poate conta.

Nu este de mirare ca selectionerul Victor Piturca incearca sa reconstruiasca o nationala aproape din nimic, cu jucatori de la Pandurii si Astra Ploiesti. Nu este de mirare ca Piturca nu-si poate gasi autentici lideri de vestiar, fiindca nimeni nu poate fi lider, in conditiile in care lustruieste banca de rezerve la Udinese sau Schalke. Piturca, in materie de constructor de echipe, nu este mai prejos decat Anghel Iordanescu, selectionerul echipei de aur. Si "Generalul" era adeptul unui joc de aparare-contraatac, diferenta fiind facuta de calitatea materialului. Iar alti antrenori romani de valoare nu pot contribui cu nimic de jos la cresterea calitatii jucatorilor, atata vreme cat sunt la discretia toanelor unor patroni care se cred atoatecunoscatori. Cum poate creste un jucator de foarte mare talent, precum Cristi Tanase, cand la doua-trei etape patronul de la Steaua schimba antrenorii?

Daca privim sub toate aceste aspecte, nu e deloc surprinzator ca fotbalul romanesc lipseste de la Euro 2012. Si nici nu exista alte perspective pentru campaniile viitoare. Sa ne mai miram ca echipa nationala nu intereseaza pe multa lume, fiind exilata in paginile interioare ale marilor ziare de sport?