Destin de plexiglas

CFR Cluj a incheiat conturile cu Europa fotbalistica intr-un chip cit se poate de modest, insa campioana Romaniei a fost, o vreme, in miezul atentiei agentiilor de presa din intreaga lume. Mai exact, antrenorul Sorin Cirtu si rafuiala sa cu peretele de plexiglas al bancii tehnice de la Basel, pe care tehnicianul l-a distrus cu o lovitura de picior demna de realizarile lui Ghita sau Morosanu in K1. Redate pina la exasperare de toate canalele TV din lume, imaginile cu "Sorinaccio furioso" au avut impact emotional si la noi, gama reactiilor trecind de la bancuri (cele mai multe proaste) la accente de indignare si de jena, gen "Ne-a facut tarisoara de ris olteanul asta nebun". Conform propriilor declaratii, Cirtu "s-a miniat pe destin", nu pe arbitri, adversari, spectatori sau chiar pe propriii jucatori. Se mai intimpla si la case mai mari, au comis-o si Mourinho si van Gaal si multi altii, iar asemenea gesturi nu pot bagateliza o natiune, ci doar fenomenul acesta nebun al fotbalului. CFR Cluj va plati o agenda pentru rafuiala antrenorului cu destinul de plexiglas, iar decontul ii va fi servit lui Cirtu cu toate onorurile, chiar daca el nu mai face parte din organigrama clubului de pe Gruia. Insa in umbra gestului lui Cirtu stau alte evenimente declansate de piciorul blestemat, care mai degraba confirma panarama de nedescris in care se scalda fotbalul romanesc, spectacol in care CFR Cluj joaca un rol important. Am putea spune chiar "rolul principal", daca am face corectia generata de mediatizarea excesiva a cluburilor bucurestene pe micile ecrane si in presa centrala.

Sorin Cirtu face parte din tagma "frumosilor nebuni" ai fotbalului romanesc si nu numai prin temperament, cu nimic deosebit de al unui Dan Petrescu sau Dorinel Munteanu. Pe linga "vulcanul Cirtu", omul are o pasiune imensa pentru fotbal, sufera si de inima si nu trebuie uitat ca este unul dintre competentii antrenori care lucreaza in fotbalul romanesc. Numai ca Liga Campionilor este o palarie prea voluminoasa pentru Sorin Cirtu, un tehnician legat de un stil de joc revolut in fotbalul mare. Conducatorii clujeni au procedat gresit cind l-au angajat pe Cirtu, dar nu din cauza temperamentului sau nestapinit. In momentul in care renunti la un antrenor ca Mandorlini, pe motivul jocului prea defensiv pentru potentialul echipei, in nici un caz nu te orientezi spre Cirtu. Tandemul Paszkany – Muresan si-a dat seama de greseala si a pindit ocazia de a scapa de pacoste. Fara indoiala, revolta lui Cirtu de la Basel a fost "pretextul" si nu "cauza" demiterii sale de la CFR. Numai ca modul in care s-a intimplat acest lucru asteptat de mai multa vreme arata jalnic si se incadreaza perfect in panarama fotbalistica de la noi.

Mult hulita tagma a jurnalistilor a anticipat inca de la primele rateuri ca antrenorul oltean nu mai are zile multe pe Gruia. Replicile conducatorilor clujeni au fost arhicunoscute si sablonarde: dezinformare, rea intentie, incercari de "destabilizare" (cuvint blestemat inca din primele luni post-revolutionare, cind ajungea sa zgirie urechile), jocuri ale unor forte oculte si multe alte delicatese lemnoase. Dupa gestul de la Basel, fara indoiala condamnabil, Muresan a luat "atitudine", dar a precizat ca situatia de fapt nu influenteaza destinul lui Cirtu, el urmind a sta pe banca "cel putin la meciul cu Steaua". In aceeasi zi, dar mai pe seara, conducerea CFR a ouat un comunicat prin care s-a anuntat fara echivoc renuntarea la serviciile lui Sorin Cirtu, comportamentul acestuia nefacind cinste unei grupari atit de respectabile precum CFR Cluj. A doua zi, acelasi Iuliu Muresan o da la intors, spunind ca, de fapt, Cirtu hotarise ca e mai bine sa renunte la postul de pe banca tehnica, desi conducerea ar fi vrut sa-l mai pastreze. Daca diriguitorii gruparii ardelene nu vorbesc limbi diferite, inseamna ca cel putin o data s-au strecurat informatii mincinoase, fiindca una este "demitere" si alta "despartire amiabila". De altfel, completarea duplicitara a conducatorilor clujeni, dincolo de bonomia lui Iuliu Muresan si de distinctia lui Arpad Paszkany, a fost taxata si de fostul antrenor, Andrea Mandorlini, cel care a fost mazilit dupa ce a dus Clujul in Liga Campionilor, cistigind campionatul si Cupa Romaniei. Sa mai amintim ca si antrenorul care a condus CFR spre primul sau titlu national, Ioan Andone, a fost demis la citeva luni dupa performanta.

Legat de acest mod de lucru cu propriii angajati, nimic nu mai mira in fotbalul romanesc, si nu numai la CFR Cluj. Sa mai amintim de balamucul perpetuu de la Steaua, Dinamo, Vaslui, Timisoara etc? Sa ne mai miram ca in mai putin de un sezon, 16 antrenori au fost schimbati in Liga I? N-are nici o noima. Ramine doar sa condamnam iesirile lui Sorin Cirtu si sa-i dorim calduros sa se lase de antrenorat. Nu de alta, dar sufera rau cu inima!