Dezbateri electorale inecate in praf

Campania electorala pentru alegerile locale pare a fi atinsa de virusul anonimatului. Pe ici pe colo, prin orasele mai mari, presa mai incearca sa dezmorteasca atmosfera. Astfel au aparut dezbaterile pe teme importante pentru comunitate, au iesit la iveala chiar idei interesante. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, ai putea chiar spune ca avem parte de o campanie electorala moderna, in care conteaza foarte mult ideile promovate de cei angajati in cursa pentru ocuparea uneia din functiile importante la nivelul comunitatilor.
Acest model, aplicabil pentru Bucuresti, Iasi, Timisoara sau Cluj, este insa exceptia care intareste regula. Scotind din calcul zona rurala, unde campania electorala are o cu totul si cu totul alta turnura, se observa cu usurinta ca in orasele mici de tipul Roman, Pascani, Comanesti campania electorala este inca un bun exemplu de amatorism in politica. Totul este doar un joc stupid de imagine, in care conteaza foarte putin ceea ce propui electoratului. Imporant este ca lumea sa vada in candidat un om sigur pe el insusi, eventual reprezentant al unui partid important, de regula PDSR, cunoscut in tirg si care participa la actiuni cu iz de film de proasta calitate pentru ca lumea sa-l vada ca este "apropiat de popor".
La Roman, de exemplu, un oras dintr-o zona de o saracie lucie si pentru care reforma a insemnat inchiderea majoritatii intreprinderilor de stat, campania electorala s-a rezumat, pina acum, la lipirea unor afise cit mai atragatoare pentru ochiul trecatorului, o serie de actiuni de binefacere din partea candidatilor la Primarie, ceva reclame prin presa locala si cam atit. Nici o vorba despre vreun proiect de revigorare a comunitatii. Aici inca nu s-a aflat depre noua Lege a finantelor publice locale si despre posibilitatea Primariei si a Consiliului Local de a ajuta comunitatea. Nimeni nu se sinchiseste sa propuna solutii pentru rezolvarea unor probleme de toata rusinea pentru aceste vremuri, cum ar fi aceea a alimentarii cu apa rece, care, la Roman, curge vreo doua-trei ore dimineata si cam tot atitea dupa-amiaza. Nu mai vorbim de apa calda care, in orase precum Romanul, este un adevarat eveniment. Pentru locuitorii acestui oras, un supliciu zilnic este si trecerea cu masina chiar pe strada mare, care arata ca dupa un bombardament.
In aceste orase mici si prafuite, campania electorala este un fel de defilare.
Candidatii pentru functia de primar nu se angajeaza intr-o dezbatere publica in care sa-si prezinte ideile de slavare a acestor comunitati. Ei propun doar sloganuri electorale generoase, menite a acoperi toate problemele comunitatii, si zimbesc din fotografii in care sint alaturi de liderii partidului pe care il reprezinta. Lipsa unor asemenea dezbateri are cel putin doua cauze. In primul rind, spiritul comunitar. Parca nimic nu-i mai atrage pe locuitorii micilor orase sa se gindeasca la binele comunitatii. Bucurestiul e prea mare si problemele ce trebuie rezolvate acolo sint prea importante pentru a ne mai impiedica de micile griji locale. Pedalind pe aceasta idee, politicienii le sugereaza oamenilor, prin aceasta, ca alegerile locale nu sint decit o repetitie generala inaintea alegerilor parlamentare si prezidentiale din toamna. Tot ceea ce ar putea conta din punct de vedere local este in acest fel sters cu buretele.
In aceste tirguri in care nu se intimpla nimic, solutia pentru rezolvarea unei singure probleme macar nu va veni din interior, pentru ca aici lantul slabiciunilor politice pare a fi inchis in mod perfect – sintem saraci, de la guvern nu vin nici un fel de fonduri, trebuie doar sa supravietuim. Aceste alegeri vor trece peste viata comunitatii ca si cele precedente. Poate ca la Primarie vor aparea figuri noi, dar, dupa cum arata dezbaterile electorale, este clar ca problemele cu care se confrunta aceste comunitati vor ramine sau poate chiar se vor agrava pina la viitoarele alegeri. (Cristian RACU)