Fetele motiunii

Spectacolul oferit de politicieni in jurul motiunii de cenzura a fost un nou si bun prilej pentru toti romanii de a-i vedea in sfirsit pe alesi in activitate. Asa mobilizare nu s-a mai remarcat din ziua inaugurala a Parlamentului, cind aproape toti cei 471 de alesi s-au strins sa-si ia patalamalele. De atunci, de la sfirsitul anului trecut, si pina astazi, cvorumul – adica numarul minim de parlamentari care trebuia sa se afle in sala – a fost de multe ori o stacheta prea inalta pentru efectivul prezent. Dar se stie ca disciplina nu e nici pe departe o calitate a majoritatii celor ajunsi in Legislativul tarii. Si unde nu e nici cap, putea fi vai de motiune, dupa cum s-a vazut ieri, cind seful liberalilor – el insusi prezentat de curind cu un catalog plin de absente la Senat – si-a taiat cinci supusi de pe listele partidului pentru ca au indraznit sa lipseasca de la votarea motiunii de cenzura.

Si Curtea Constitutionala a avut de pus un pret pe aceasta actiune a opozitiei, descoperind inca o carenta in legislatia si asa dovedita deseori incompleta ori depasita – faptul ca nimeni nu poate controla continutul unei motiuni, singurul calificativ fiind dat de votul politic pe respectivul document. La decoruri a contribuit si publicarea, cu doua zile in urma, a rezultatelor unui sondaj curios de precis (17.000 de persoane chestionate si marja de eroare sub 1 la suta) care il da cistigator pe Traian Basescu si atribuie PDL o cota electorala cu trei procente mai mare decit PSD. Asa a intrat ieri motiunea de cenzura intr-o dezbatere menita mai degraba sa restabileasca raportul de forte si ierarhia partidelor, precum si cursul campaniei electorale pentru alegerea presedintelui.

Patimile au mers pina intr-acolo incit un veritabil mercurial a stabilit pretul de piata al momentului pentru parlamentarii care si-ar vinde votul. O intensa activitate de culise se putea ghici in spatele figurilor putin crispate din fata camerelor de luat vederi, iar scorul confruntarii putea fi citit inca de luni pe fetele liderilor politici. Totusi, siguranta afisata de ambele parti a avut nevoie si de artificii precum acuzele de cumparare a voturilor formulate mai ales de catre Relu Fenechiu ori Ludovic Orban, dar si de Viorel Hrebenciuc, care au dezvaluit ca 10.000 de euro era oferta PDL pentru un vot si 200.000 de euro – pretul de racolare a unui parlamentar. Acuzele amintesc de protestele de la inceputul anilor ’90, cind cei care se impotriveau politicii unui FSN omniprezent, dominat de nomenclaturisti, erau aratati cu degetul ca fiind platiti din strainatate sa destabilizeze tara. Era situatia intr-atit de grava incit sa fie readuse la suprafata sperietori care altadata functionau? Motiunea, in cele din urma, a trecut destul de confortabil, cu 18 voturi peste minimul necesar. Asistam cumva la ultimele zvircoliri ale acelor fete politice cunoscute ca maiastre in sforarii si experimente politice paguboase? Greu de spus: pina la urmatoarele alegeri legislative mai sint trei ani, iar legea votului uninominal nu prevede sanctiuni pentru alesii care isi dispretuiesc votantii.