Fumurile civilizatiei

De citeva zile, pe scena politica ieseana se duc lupte cu fumul de tigara. O hotarire a Consiliului Local care vizeaza interzicerea fumatului in institutiile publice l-a inflamat pe prefect. Acesta ameninta, nici mai mult nici mai putin, cu atacarea hotaririi in contencios administrativ sau chiar cu desfiintarea Consiliului Local. Culmea este ca, in urma cu doi ani, o hotarire asemanatoare a fost atacata si respinsa tot la interventia prefectului. Ce anume a determinat Consiliul Local sa revina cu aceeasi hotarire? Si ce anume il face pe prefect atit de amenintator deodata? Mai ales ca, pina la urma, nu este decit un act normativ care vizeaza protejarea sanatatii si confortul cetatenilor.
A fuma sau nu este o optiune strict personala. A fuma in prezenta (a se citi in dauna sanatatii si confortului) nefumatorilor, in aceeasi incapere, deja devine o problema care trebuie situata in sfera actelor publice. In termenii civilizatiei occidentale, a-ti respecta aproapele si a te comporta civilizat fata de el nu inseamna doar a nu mirosi a transpiratie, a avea o respiratie placuta sau o mimica faciala amabila, ci si a-i respecta dreptul la un aer curat. Intrebarea este cine poate interzice si cine are dreptul sa situeze fumatul sub interdictie si mai ales in care locuri. In Romania, civilizatia patrunde cu greu. Mimam ingrijorarea sau chiar sintem speriati cind auzi de Copsa Mica, cianura de pe Tisa, dar deseori cind sintem intr-o incapere publica sintem mult mai amenintati de fumul de tigara.
Anual, in Romania mor din cauza cancerului pulmonar aproximativ 20.000 de mii de persoane. Peste o treime dintre aceste persoane nu sint fumatoare, dar, cu toate acestea, prezinta semnele tipice ale fumatorilor pasivi. Mai este nevoie sa spunem in ce circumstante se petrec aceste imbolnaviri sau decese?
In Franta exista o lege nationala, votata in Parlament, iar Ministerul Sanatatii intervine direct in protectia spatiului public. Ca sa nu mai vorbim de regulile draconice existente in SUA. In Romania, probabil, o astfel de initiativa in Parlament ar provoca un bilci national. Probabil ca aceasta situatie a stat si la baza ultimei hotariri a Consiliului Local. In termenii criteriilor de civilizatie, ii putem respecta indreptatirea sa o faca. Insa in privinta dreptului de legislatie incep discutiile. Daca ar fi sa ne referim la o norma de drept, "ceea ce nu este interzis este permis", Consiliul Local a intervenit intr-adevar intr-un domeniu unde este prevazut ceea ce ai dreptul sa faci si ce nu.
Primul aspect care ar fi de comentat este intrarea brutala in scena a d-lui prefect Vitan, care nu face decit sa treaca deschis si fara drept de apel de partea fumatorilor. Al doilea aspect. In cei citiva ani de functionare a Consiliului Local s-au strins destule hotariri care intra in contradictie flagranta cu legile statului. De ce nu s-a sesizat dl Vitan in acele privinte? L-a impiedicat cineva? Si ce il determina acum, cind o face, sa reactioneze atit de disproportionat? Sint intrebari la care nu avem raspuns. Am putea reduce problema la un simplu raspuns. Domnul prefect este un fumator inrait. Dar daca trateaza atit de discriminatoriu interesele nefumatorilor, de la inaltimea functiei pe care o are, nu ar fi nici o problema sa-i vedem pe acestia organizati intr-un partid al nefumatorilor sau al nemincatorilor de seminte.
Cel mai probabil, prefectul trateaza aceasta situatie in termenii dreptului de jurisdictie. Are dreptul Consiliul Local sa impuna regulile in Prefectura? Teoretic, Consiliul Local ar avea tot dreptul sa decida in cazul institutiilor care ii sint in subordine sa adopte aceasta norma a civilizatiei. Tot ce se afla in aria municipiului si constituie cel putin institutie publica ramine in custodia Consiliului Local.
Si, pina la urma, ce s-ar intimpla daca aceasta hotarire ar intra in vigoare? Am vedea oare gardieni publici amendind contravenientii? Ne indoim. Ca orice masura sau lege din Romania, ar fi, probabil, neglijata. Aceasta hotarire, in intentiile ei, se doreste mai mult un apel, o referire la o norma de civilizatie, decit o masura punitiva. Deseori, facem apel cu admiratie la cutumele occidentale. Ne reintoarcem insa la realitatile noastre si constatam ca acestea ramin, de la un punct, simple iluzii. Simple pretentii, fumuri ale civilizatiei. (Mihai CHIPER)