Groapa increderii in democratie

Prima oara a socat numarul: 588, desi parca s-a votat, prin referendumul din 2009, reducerea lor la 300. Apoi, am aflat ca nu exista locuri pe masura intr-o sala de sedinte a palatului megaloman ridicat de Ceausescu. Ulterior, ca nu sunt bani suficienti pentru indemnizatii. „Sa fim platiti in functie de numarul de voturi", propune un ales USL. Adica, un leu pentru fiecare vot? Se indexeaza votul in functie de inflatie? Cu siguranta, mai este nevoie de un alt hotel pentru cazare si o flota nou-nouta de masini.  Oare au loc cei 588 in restaurantul institutiei? Se impune, asadar, o extindere a lui. Poate Guvernul a lasat decizia pentru urmatoarele saptamani, acum asigurandu-ne ca nici un leu nu va fi dat in plus. Ar fi picat extrem de prost sa anunte noul buget al alesilor odata cu vestea continuarii austeritatii, majorarea taxelor si impozitelor locale cu 16%, a cresterii impozitelor auto, taierea tichetelor de masa si neonorarea promisiunii de acordare a 6% din PIB Educatiei.

Cazut in planul doi din cauza isteriei anti-Basescu, parlamentarismul clamat de USL revine pe agenda publica ca problema numarul unu. Prin scrutinul din 9 decembrie, Parlamentul si-a reconfirmat statutul de zona de protectie in calea justitiei. Ajunsi sa candideze ca urmare a unui proces de contra-selectie interna a partidelor si alesi printr-un sistem electoral unic in lume, legitimat cu stampila de un popor constrans sa le faca jocul, parlamentarii nu vor avea vreo sansa de reabilitare. Super, mega majoritatea – din 588, vreo 500 vor sa fie la guvernare intr-o forma sau alta – are o misiune politica stabilita mai demult: modificarea Constitutiei. Este greu de crezut ca foarte multi parlamentari vor fi capabili sa inteleaga, intelectual si moral, marea responsabilitate a reconfigurarii puterilor in stat dorita de eminentele cenusii ale USL. Pe langa intelegere, ar mai fi nevoie, individual, si de o lectie de demnitate, pentru a rezista comandamentelor autoritare impuse de partide si a mai da vreo sansa Romaniei. Dar, poti vorbi de demnitate la odrasle de baroni, amante, secretare, sotii, nepoti, penali, „inflitratii lui Becali", migratori, plagiatori, turnatori la securitate, tradatori, moguli etc., o masa de manevra perfecta in cautarea unei plase de siguranta pentru afaceri cu statul si tranzactionarea unor legi strambe prin jocuri de culise? Daca cineva are vreun plan de compromitere, ridiculizare a democratiei, acesta pare perfect indeplinit in cazul Parlamentului roman.

Mega majoritatea se pregateste sa ridice mana in favoarea celei mai brutale operatiuni de demolare a unor institutii cheie pentru democratie si statul de drept. Nu trebuie sa fii doctor in drept constitutional, savant in principiile europene, pentru a pricepe ca tintele urmarite de USL vizeaza schimbarea din temelii a arhitecturii puterii si netezirea caii spre o forma de autoritarism, cel putin. Reducerea prerogativelor presedintelui reprezinta un punct relativ minor si, pana la urma, sa spunem, o initiativa care tine de dezbateri legitime: oamenii poate isi doresc, intr-adevar, un regim parlamentar. Insa, reducerea prerogativelor Curtii Constitutionale, pentru a nu mai putea invalida legile Parlamentului luate cu peste 2/3, va putea duce la modificarea ulterioara a legilor CSM,  DNA, ANI, desfintarea pragurilor la referendumuri. Super-majoritatea va avea cale libera pentru orice trasnaie si orice abuz. Am vazut in vara ce le poate mintea.

Care este riscul? Trecem peste un macaz istoric. Criza inca nu si-a spus ultimul cuvant si, cu siguranta, nu si-a aratat toate efectele geo-politice. In 2000, pe fondul unei crize de tranzitie in Romania, accidentul Vadim Tudor, cu PRM, a trecut drept un episod exotic, vehement izolat de majoritatea societatii, fiindca Occidentul  prospera si ramanea un model cultural si economic. Acum si Occidentul este in criza, puterea sa de coercitie si atractie este disipata prin discursurile anti-europene locale si grevata de mirajul nedisimulat pentru modelul rusesc. Alunecarea spre un autoritarism rasaritean nu poate fi impiedicata la nesfarsit, prin parghii si obiectii europene, daca o super-majoritate generata de alegeri decide alte reguli ale jocului. Parlamentul roman, descalificat cantitativ si calitativ, a ajuns intr-unul din momentele sale critice, riscand nu doar sa desconsidere interesele propriului popor, ci sa-i ingroape direct viitorul.