Iata tara in care traim!

Daca Basescu a fost ales cu 5 milioane de voturi in 2009 (5.275.808, mai exact), de ce sa nu fie suficiente acum 7 milioane de voturi impotriva ca sa fie demis (7.403.836, mai exact)? Iata o intrebare care nu da pace multor alegatori in aceste zile, una care a creat vii dezbateri nationale si una care continua sa alimenteze multe din cererile radicale ale puterii, ce vizeaza o posibila demisie de onoare a presedintelui suspendat, indiferent de decizia ce se lasa asteptata, a Curtii Constitutionale. Chiar asa: de ce n-or ajunge 7 milioane?

Primul lucru care trebuie spus din capul locului este acela ca schimbarea unui presedinte inaintea expirarii mandatului acestuia este, fara doar si poate, o procedura exceptionala, una care excede regulilor electorale ordinare (alegeri la termen, expirare de mandat la termen etc.). Ca urmare, si regulile care se aplica in astfel de cazuri nu sunt cele ordinare specifice alegerilor la termen, ci unele extraordinare. In ce sens? In sensul ca nu este deloc corect din punct de vedere politic sa spunem: "L-am ales cu majoritate simpla, sa-l demitem cand vrem tot cu majoritate simpla". Da, il schimbam tot cu majoritate simpla, ba chiar cu un numar de voturi mai mic decat cu care a fost ales, dar la termen. Daca vrem s-o facem inainte de asta, atunci vorbim de alte reguli. Sunt acele reguli superioare care guverneaza regulile ordinare. Legi constitutionale sau legi organice, care guverneaza legile ordinare, hotarari de guverrn sau ordonante. Este cu totul altceva.

O alta observatie. Cand alegem un presedinte la alegeri normale, vorbim de un vot imperativ: indiferent cati vin la vot, tara are nevoie de presedinte. Deci il vom desemna in cele din urma indiferent de cvorum. Cand insa vorbim de schimbarea unei reguli neimperative, cum a fost cazul la acest referendum, atunci cvorumul de participare se impune. Chiar referendumul din 2003, care viza adaptarea Constitutiei Romaniei la regulile UE in vederea viitoarei aderari, a fost unul neimperativ din punct de vedere constitutional (desi poate imperativ din punct de vedere politic) si a impus, la cererea UE, cvorum de participare a populatiei de peste 50% plus 1. Din fericire, atunci nu a fost niciun actor politic care sa se opuna, iar urna mobila si-a facut datoria prin toata tara fara sa se scandalizeze absolut nimeni. La o cerere neimperativa pe buletinul de referendum, neparticiparea unei majoritati arata ca majoritatea populatiei nu este interesata de acea schimbare si, nefiind una imperativa din punct de vedere legal sau constitutional, nu se poate face nimic. Ne place sau ne-am saturat de figura lui Basescu, dar asta e: legea are prioritate. Poate ca la noi ar conta mai putin asta, dar in UE, care sta acum cu ochii pe noi, numai asta conteaza.

Si o observatie generala: George Bush ajunsese in ultimii doi ani ai mandatului la o popularitate de 10%, dar absolut nimeni nu si-a pus problema demiterii lui inainte de finalul mandatului. Angela Merkel sta, la fel, sub 25% in sondaje, dar nimeni nu isi pune problema s-o dea jos inainte de alegerile viitoare.

Dar, din ce vedem ca se intampla pe scena politica romaneasca in ultimele zile, astfel de dezbateri despre teoria dreptului, precum cea de mai sus, hai sa fim seriosi: par de-a dreptul ridicole. Iata nu dezbateri teoretice despre lege, ci o colectie de fapte care ar ingrozi orice politician responsabil din lumea civilizata si care zau ca nu mai au nevoie de niciun comentariu:

– Ponta anunta ritos ca nu va mai participa deloc la sedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii cata vreme e Basescu presedinte. De parca participarea la CSAT e o chestiune de moft, de fashion, de fita. Parca ar fi un copil tafnos care bate cu lingura in masa ca nu ii place supica. Esti premier, participarea la CSAT este o obligatie de prima mana, nu conteaza cine e presedinte cat timp el este legal acolo. Nu iti place asta, dar in limitele normalitatii politice este clar ce ai de facut in situatia asta.

– Presedintele interimar, dupa anuntarea rezultatelor referendumului, anunta oficial de la Palat ca, oricum, el il va considera in continuare pe Basescu demis, restul (adica decizii ale unor institutii cheie ale statului: BEC, Autoritatea Electorala Permanenta, Curtea Constitutionala) "sunt birocratie". Iata asadar pozitie de presedinte de tara, fie el si interimar!

– Guvernul USL, care a organizat scrutinul, contesta la Curtea Constitutionala modul in care au fost organizate alegerile. Aplauze: toata puterea e fericita ca s-a mai gasit o chichita care sa-l tina pe Basescu inca 40 de zile departe de scaun. Nimeni nu pare a vedea insa ridicolul situatiei.

– Ministerul de Interne isi da singur cu stangul in dreptul si trimite la Curte, in mai putin de 24 de ore, doua informari care se bat cap in cap referitoare la numarul de electori. Asta desi chiar structurile locale din subordinea sa aveau obligatia sa actualizeze listele electorale in maximum 10 zile de la anuntul oficial privind data referendumului. A urmat demisia de onoare a ministrului in cauza? As, Ioan Rus este felicitat in partid pentru ca a nascocit o astfel de smecherie pe ultima suta.

– Un fost presedinte de tara scrie o scrisoare imperativa Curtii, unde el a numit candva trei judecatori cu mandat de 9 ani, ca referendumul trebuie validat, argumentele fiind toate de natura sentimentala, umorala etc, nicidecum constitutionala sau cat de cat legala. Mai mult, la aceasta Curte, din cate relateaza presa nationala, un inalt judecator numit de acest fost sef de stat isi conditioneaza votul pro-validare, in ultimul moment, de numirea de catre PSD, in locul sau, a fiicei lui. Se pare ca s-a si batut palma: votul acestuia a fost dat asa cum voia PSD.

– Cei noua judecatori ai Curtii dau termen pana pe 12 septembrie pana la luarea unei decizii, adancind astfel tara in criza economica, pentru ca in luna august ei sunt in vacanta, iar urmatoarea lor sedinta ordinara era oricum pe 12 septembrie. Presiunea publica uriasa i-a facut totusi sa reprogrameze sedinta cu 12 zile indarat. La 13.000 de lei noi pe luna, credem si noi ca vacanta e sfanta!

Ar mai fi multe de spus, dar incheiem aici: peisajul pare prea dezolant. Sa presupun totusi ca Ponta, controland prin USL aproape 80% din administratiile locale care vor trebui sa reactualizeze listele electorale, va reusi sa elimine din numarul electorilor minimum 1,3 milioane de romani, asa incat referendumul sa iasa cum vrea el. Poate ca fanii sai electorali il vor crede. Unii il vor si aplauda. Poate ca il vor crede si toti romanii care sunt orbiti de ura impotriva PDL sau a lui Basescu, multi poate pe motive intemeiate. Il va crede insa cealalta jumatate de Romanie care nu a fost la vot? Il va crede UE? Il va crede oare lumea civilizata? Si daca nu il va crede, ii va pasa?