Ignoranta electorala

Mai putin ocupat decit altii, prezidentiabilul liberal Theodor Stolojan strabate tara in lung si in lat pentru a cunoaste realitatile provinciei si pentru a se face cunoscut. Pe unde trece, viziteaza intreprinderi, da autografe, face poze, se sfatuieste cu oamenii de afaceri, ia pulsul filialelor locale ale PNL si tine conferinte de presa in care repeta obsesiv trei-patru idei. Nu produce vilva, nu face declaratii colorate si nici promisiuni ditirambice, se pierde in discursuri prolixe despre economie si ignora inocent domeniul politicului. Nu se straduieste sa produca stiri. Pentru presa, singura stire este "a venit Stolojan". Cu toate acestea, vizitele prezidentiabilului liberal se bucura de interes. Ziaristii iau constiincios interviuri si cauta avid declaratii cit de cit importante pe care sa le citeze. Fac concesii pe care nu le-ar face in cazul altor oameni politici.
Se pare ca noutatea lui Stolojan ca personaj politic este mai importanta decit noutatea sau relevanta declaratiilor sale. Candidatul liberal stirneste interes, desi si-a rutinat deja prezentele publice. Cine citeste un interviu sau doua cu Stolojan si il urmareste in citeva emisiuni de televiziune poate spune ca il cunoaste destul de bine. Citeva atitudini si declaratii sint mereu prezente. In primul rind, Stolojan se mira foarte mult. Stupefactia indignata este unul din principalele sale instrumente electorale. "Cum poate fi o tara ca Romania atit de saraca?!", "De ce este inflatia atit de mare?!", "Cum se poate ca Romania sa fie campioana la exportul de material lemnos brut?" – si tot asa. Mare parte din faima tehnocratica a lui Stolojan s-a cladit pe intrebari retorice. Audienta trebuie sa-i ghiceasca competenta nu in urma solutiilor pe care le ofera, ci din spatele stupefactiilor sale, care presupun o analiza anterioara. In al doilea rind, Stolojan nu se fereste sa fie prolix si plictisitor. Vorbeste o pasareasca finantista care comunica nu prin continut ci prin forma. Cu cit fraza este mai neexplicita, cu atit mai bine. Inseamna ca pricepe ce nu pricepe omul de rind. Adica este tehnocrat. In al treilea rind, discursurile lui Stolojan sint monocolore. Singurul domeniu care ii stirneste interesul este economia. Aici i se pare ca se afla cauza cauzelor. S-ar putea ca pentru afirmarea acestui determinism economic sa fie de vina limitele din cultura politica a candidatului liberal. Dar in mod cert este vorba si despre un calcul electoral. De o bucata de vreme, prinde bine sa vorbesti despre economie, desi, in aparenta, aceasta nu ar fi o tema usor ingurgitabila pentru publicul larg. Preocuparea pentru economie transmite subliminal mesajul ca aceasta este sursa pentru mincare suficienta in frigider si destui bani in buzunar. Este o forma rafinata de populism. In fine, sa mai retinem o constanta din comportamentul public al lui Stolojan. El isi afiseaza cu naturalete ignoranta in diferite domenii. Suparator in aceasta privinta este ca prezidentiabilul liberal da impresia ca se pregateste sa devina premier, nu presedinte. Nu vorbeste aproape deloc despre politica externa, desi presedintele tarii are atributii importante in aceasta zona (incomparabil mai multe decit in zona economicului). Iar cind este provocat sa o faca, comite greseli jenante (asa cum s-a intimplat, recent, la Iasi). In legatura cu domeniul politicului are viziuni ingineresti. Promisiunile sale privind reformarea sistemului politic sint pe cit de hei-rupiste pe atit de nerealiste. Reforma institutionala pe care o imagineaza ignora, pe de o parte, elementul esential care este cultura politica si, pe de alta, peisajul politic, incomparabil mai complicat decit spera. Iar opiniile sale despre "firul rosu" si discursul anticomunist sint afirmate prin argumente rudimentare si ironii grosiere.
La o simpla observatie, se poate usor constata ca strategiile electorale ale candidatului PNL sint foarte eficiente. Discutiile privind integrarea in UE sau NATO sint neinteresante pentru cel care nu are bani in buzunar. "Economia", in schimb, sugereaza atentie pentru "problemele concrete ale cetateanului" si "atitudine pragmatica". Asa cum am vazut, prolixitatea este expresia competentei tehnocratice, iar exhibarea stupefactiilor il scuteste de formularea unor programe articulate. Din punct de vedere electoral, Stolojan este pe drumul cel bun. Marele pericol este insa ca Stolojan sa confunde strategiile electorale cu prioritatile functiei prezidentiale. Asa cum se vede pina acum, candidatul PNL seamana confuzie in privinta atributiilor sefului statului nu numai din calcul electoral ci si din ignoranta. Ca sef al statului, Stolojan ar avea o multime de atributii pentru care nu da semne ca se pregateste. Dupa alegeri, s-ar putea sa aflam din nou ca un prezidentiabil care vorbeste pe placul oamenilor nu este neaparat un presedinte bun.
(Adrian CIOFLANCA)