Lovitura de stat de la Cozia

Un stat de drept, liberal si democratic, e un stat minimal si puternic in acelasi timp. Se ocupa de putine, dar o face fara echivoc. Intr-un asemenea stat, legea e pe cit de dura pe atit de permisiva. Fiind minimal, putini au interesul sa-l confiste; fiind puternic, nimeni, din cei care ar incerca s-o faca, n-ar reusi. In aceste conditii, lovitura de stat devine un non-sens.
Ultima mineriada, recent incheiata, a putut fi asimilata unei tentative de lovitura de stat pentru ca statul roman, departe de a fi minimal si puternic, e, dimpotriva, maximal si impotent. Ce inseamna un stat maximal si impotent? Adica ce mai inseamna inca Romania de azi? Inseamna multe institutii, multi functionari publici si o birocratie stufoasa, inseamna reglementari peste reglementari, inseamna legi fara obiect, inseamna politicieni multi si inutili, corupti si iresponsabili. Intr-un asemenea stat, singura solutie de supravietuire e "mineriada". Solutia de tip "mineriada" este solutia individuala sau de grup, in rasparul si, cind e cazul, impotriva statului. La ea apeleaza de peste noua ani din ce in ce mai multa lume. Incepind cu politicienii si sfirsind cu minerii. Ei sint doar extremele care inchid cercul. Cercul "loviturilor de stat" la care Romania asista impasibila.
Ce-a facut Radu Vasile la Cozia impreuna cu Miron Cozma? Au dat o simpla "lovitura de stat". Ambii au actionat, desi din directii opuse, dupa tiparul "mineriadei". Miron Cozma si-a angajat o ceata de 10-15 mii de oameni pentru a-si slava pielea, Radu Vasile si-a eliminat adversarii politici din guvern si a mai facut un pas spre concentrarea puterii statului in propriile miini. Miron Cozma e mult mai liber azi decit ieri, Radu Vasile e mult mai puternic. Ambii au facut-o pe seama si impotriva statului maximal si impotent. Ambii au facut o treaba buna. Cetateanul Cozma a dat un exemplu despre cum se negociaza eficient cu statul, premierul Vasile a dovedit ca poti deveni puternic chiar in interiorul unui stat impotent. Pina vom deveni un stat de drept, liberal si democratic, Miron Cozma si Radu Vasile ramin prototipurile eficientei intr-o Romanie fara sens. (Pavel LUCESCU)
Statul, pagubasul vesel
Iata faptele. Doi iordanieni descurcareti, mari creatori de firme fantoma, buni cunoscatori ai slabiciunilor afaceristului de stat si plini de incredere in antiperformantele justitiei romane au intermediat o afacere cu griu in urma careia s-au pricopsit cu un milion de dolari fara sa pateasca ceva. Eroii nostri au ajutat un furnizor de griu – Comcereal Constanta – sa-si vinda griul refuzat la export unor beneficiari ieseni – Pangran si Compan – si au disparut la mijloc de drum cu banii tuturor. Pagubitii, firme de stat, s-au impacat mioritic cu conditia de pagubiti si au hotarit ca viata trebuie sa mearga inainte, fara sa incerce sa-si recupereze banii sau sa-si faca dreptate in justitie. La urma urmei, nu erau banii lor, ci banii statului, adica ai nimanui.
Pina acum lucrurile sint cit se poate de clare. Lectia de "tepuire" predata de cei doi iordanieni este de pastrat in manuale. Ei au stiut sa imparta eficient comisioane, sa trimita justitia pe cai laterale – pe urma unor firme fantoma si a unor intermediari marunti – si sa se faca disparuti la timp. De neinteles nu sint meandrele afacerii, ci modul in care justitia ieseana a rezolvat cazul. Tribunalul din Iasi i-a scos basma curata pe cei doi iordanieni si pe directorul de la Constanta. In schimb, i-a condamnat la inchisoare pe intermediarii marunti scosi la bataie de capii afacerii. Impotriva oricarei logici, justitia ieseana neaga ca ar fi avut loc vreo afacere murdara si pedepseste citiva oameni pentru ca s-au facut vinovati de implicare intr-o afacere care n-a existat.
Recunoastem aici doua din bolile Romaniei. Pe de o parte, justitia sanctioneaza alandala, gasind vinovati pentru mari afaceri murdare doar bieti gainari. Ne-am obisuit deja ca pentru marea coruptie sa fie infundati mici escroci. Daca ar fi sa ne bazam pe sursele judiciare, afacerea Tigareta II a fost pusa la cale de smecherasi ca Trutulescu. Iar la originea valurilor de singe ce au curs in decembrie 1989 stau citiva amariti de sergenti. Si tot asa. Pe de alta parte, de proprietatile statului nu se preocupa nimeni. Justitia, incurcindu-se cu sau fara interes in nu stim ce chichite de procedura, da decizii care sfideaza orice fel de logica.
Statul este Pacaliciul tuturor "descurcaretilor" care, prin intermediul firmelor capusa sau fantoma, isi fac averi uriase, fara ca cineva sa se infurie. Nici macar cei care sint platiti din bani publici tocmai pentru a apara proprietatile statului.
In final, facem un apel, pe aceasta cale, catre cei doi iordanieni sa se intoarca pe tarim mioritic si sa-si reinceapa afacerile prospere. Autoritatilor le ramine sa spere ca cei doi o vor face si mai gogonata, ca sa le poata aplica macar o amenda penala. (Adrian CIOFLANCA)