Mineriada de catifea

In urma cu o luna, liderul celui mai numeros cartel sindical din Romania, Cartel Alfa, anunta ca, pentru data de 26 aprilie, cele patru mari confederatii sindicale pot mobiliza circa patru milioane de oameni care sa iasa in strada. Cu doar o zi inaintea grevei de avertisment de ieri, liderii sindicali se fereau sa mai dea vreo cifra, probabil pentru a testa succesul avertismentului. Succes care, dupa cum relateaza corespondentii de presa din tara, a fost in multe orase partial si sub asteptarile liderilor. Aceasta in conditiile in care greva de ieri, spre deosebire de cea de lunea viitoare, n-a presupus decit incetarea lucrului. In acest context, ne putem intreba daca liderii de sindicat vor reusi sa scoata in strada, peste o saptamina, macar minimum necesar de oameni pentru a nu compromite sindicalismul de amploare pentru o perioada apreciabila de timp.
Din capul locului trebuie clarificat un aspect. Este absurd sa ne imaginam ca sindicalistul roman de rind iese in strada la apelul liderului pentru altceva decit o revendicare pur salariala sau una strict colaterala. Celelalte cereri sint apanajul liderului, care-i dau posibilitatea de negociere si, eventual, de iesire onorabila spre un compromis.
In ce priveste greva programata pentru luni, atit guvernantii cit si liderii stiu ca posibilitati pentru satisfacerea revendicarilor salariale nu exista. A fi de acord acum cu eventuale mariri de salarii in domeniul bugetar sau in societatile de stat cu pierderi ar insemna abandonarea fara drept de apel a reformei si ratarea oricarei sanse de relansare economica a Romaniei pentru multi ani de aici inainte. Cit priveste celelalte revendicari ale sindicalistilor, ca elaborarea unor legi de relansare a intreprinderilor mici sau a altora, de protectie sociala, acestea pot fi negociate fara a fi nimeni sigur poate niciodata daca Guvernul s-a tinut sau nu de cuvint. Ce vor, atunci, sindicalistii? Sa dea jos Guvernul? Nu, pentru ca toti neaga acest lucru. Dar sa vedem; poate ca lucrurile nu stau chiar asa si, de ce nu, liderii de sindicat chiar asta vor, dar n-au cum s-o spuna pe sleau. Apoi, un eveniment ca rasturnarea unui Guvern trebuie asumat de cineva, chiar daca nu si in public. Cine poate fi, asadar, acel cineva?
Se stie ca multi dintre liderii sindicali sint, acum, apropiati de opozitie: fie de ApR, fie de PDSR. De altfel, aceasta este o regula ceva mai generala, care s-a respectat si inainte de alegerile din 1996, ca sindicatele sa fie adesea alaturi de opozitie, indiferent ce culoare politica are. Asadar, daca presupunem ca ceea ce vor sindicatele este mai putin clar, nu la fel putem spune despre opozitie, cit timp avem la dispozitie discursul politic al acesteia.
In privinta ApR, Teodor Melescanu nu pierde nici un prilej pentru a anunta ca partidul pe care il conduce vrea un guvern de tehnocrati in locul celui actual. PDSR are o pozitie mai nuantata. Daca pina in urma cu trei luni acest partid cerea alegeri anticipate, acum, Ion Iliescu si Adrian Nastase evita sa pomeneasca despre asa ceva. Nu de tot, insa. Intr-un interviu acordat "Monitorului" zilele trecute, iata ce spunea liderul PDSR, cuvint cu cuvint: "Din punctul nostru de vedere, cel mai bun lucru ar fi ca actuala putere sa-si duca mandatul pina la capat. Dar, in cazul in care tensiunile sociale ameninta sa iasa de sub control, singura solutie democratica de detensionare a crizei este recurgerea la alegeri anticipate". Nu este locul si nici nu este necesar, credem, sa mai pomenim aici de ce aceste doua partide din opozitie vor rasturnarea actualului Guvern. Este suficient sa amintim ca alegerile anticipate, dupa rasturnarea in forta a oricarui guvern, avantajeaza net partidele din opozitie.
De ce intra in acest joc politic liderii sindicali? Foarte simplu: din acelasi motiv pentru care au intrat, cindva, atit liderul sindical Victor Ciorbea cit si Marcel Makarovski sau Miron Mitrea. Revenind acum la sindicalistul de rind, acesta nu spera decit marirea salariului, o speranta iluzorie pentru toata lumea numai pentru el nu, din cauza mizeriei in care traieste. O speranta pe care, insa, liderul sau o speculeaza la maximum in folosul propriu, la fel ca Miron Cozma, intr-un fel sau altul. (Claudiu RAUS)
Implicarea lui Buduru in "Tigareta II" poate fi o imensa mistificare
La mai bine de jumatate de an dupa declansarea lui, scandalul "Tigareta II" continua sa faca valuri si sa se propage pe directii noi, atragind in virtejul sau noi personaje si stirnind alte si alte ipoteze. Ultimul personaj celebru care a cazut victima mult mediatizatei afaceri este presedintele clubului de fotbal Dinamo Bucuresti, Petre Buduru, care a fost arestat pe 16 ianuarie. Initial, s-a mentionat ca el a fost retinut pentru ca in 1997, abuzind de functia sa, a eliberat mai multe legitimatii tip MI pe numele unor persoane care nu erau salariate ale Ministerului de Interne, desi aceasta acuzatie nu necesita demonstratia de forta pe care a facut-o politia in momentul arestarii lui. Abia ieri, procurorul Mihai Popov a declarat ca exista probe si indicii temeinice care demonstreaza ca Buduru este implicat in afacerea "Tigareta II", iar Parchetul Curtii Militare de Apel a inceput urmarirea penala impotriva lui pentru infractiunea de asociere in vederea comiterii de infractiuni si complicitate la contrabanda, el fiind invinuit ca este unul dintre organizatorii afacerii "Tigareta ll".
Acestea sint faptele care nasc intrebarile. In primul rind, de ce a fost nevoie sa se ascunda, in prima instanta, motivul real al arestarii unuia dintre cei mai puternici si influenti oameni din fotbalul romanesc? Acuzatia de falsificare a celor 14 legitimatii de intrare in incinta clubului Dinamo era aproape hilara si in nici un caz nu ar fi necesitat arestarea intempestiva a lui Buduru. Pe de alta parte, daca era deja cunoscuta implicarea presedintelui dinamovist in afacerea "Tigareta II", de ce a trebuit sa treaca patru zile de la arestarea sa pina in momentul in care organele de ancheta sa recunoasca acest lucru?
Mai mult, este binecunoscut faptul ca in luna noiembrie Buduru fusese anchetat din nou in cazul "Tigareta II", dupa ce numele sau fusese mentionat de Trutulescu in legatura cu actiunile de contrabanda cu tigari. Atunci, insusi ministrul Dejeu dispusese efectuarea unei anchete asupra lui Buduru, dar concluziile Corpului de Control au fost clare: presedintele dinamovist este nevinovat. Acum, la numai trei luni distanta, procurorul Popov afirma ca exista date certe despre implicarea lui Buduru in afacere, el ocupindu-se de transportarea, depozitarea si comercializare tigarilor de contrabanda sosite, in anul 1998, pe Aeroportul Militar Otopeni. Si alta intrebare revine: cine si-a facut corect datoria? Corpul de Control al Ministerului de Interne sau cei care astazi incearca sa-l scoata pe Buduru cu orice pret unul din capii "Tigaretei II"?
Poate ca acest scandal ar fi ajuns sa se stinga precum un foc mocnit, la citeva zile dupa declansarea sa, daca nu ar fi existat semnale ca se intentioneaza extinderea anchetei si asupra celorlalte personaje importante din fotbalul dinamovist, respectiv antrenorul Cornel Dinu, directorul de marketing al clubului, Cristian Borcea si omul de afaceri Gheorghe Netoiu, unul din membrii marcanti ai Consiliului de Administratie de la Dinamo. Ieri, procurorul Mihai Popov a spus ca, deocamdata, nu are date despre implicarea altor persoane din cadrul FC Dinamo in aceasta afacere, dar e greu de spus ce baza se poate pune pe aceasta declaratie, atita timp cit nici in cazul lui Buduru nu s-a spus clar, de la bun inceput, ce se urmareste. Speculatiile despre implicarea unor cercuri politice si de afaceri in "decapitarea" conducatorilor echipei Dinamo pot parea deplasate, dar, daca stam sa ne gindim ce orgolii si bani implica in ultimul timp lupta pentru cistigarea campionatului de fotbal, ar trebui sa ne acordam o clipa de meditatie in plus. Pentru ca Dinamo este echipa cotata cu prima sansa la cistigarea titlului in acest sezon, iar rivalele sale nu sint nici putine, nici neajutorate. (Ion TEODOR)