Morala aproximativa

Cine arunca o privire spre actualitatea poloneza va fi cu siguranta surprins de similitudinile flagrante dintre viata politica din Polonia si cea din Romania. La fel ca romanii, polonezii vor merge la urne in aceasta toamna (pentru a desemna doar presedintele, alegerile fiind decalate), iar dezbaterile nascute de apropierea alegerilor sint de aceeasi natura cu cele din Romania. Pe scena politica s-a acutizat conflictul dintre "pragmatici" si "moralisti" – adica dintre cei preocupati exclusiv de reforma economica si cei care pun accentul pe reforma morala, reforma ce poate urma doar revelarii si condamnarii pacatelor comunismului. Deconspirarea colaboratorilor politiei secrete poloneze se loveste de o multime de dificultati procedurale, iar semnele de intrebare privind eficienta si relevanta procesului se inmultesc. Presa este invadata de dosare secrete, iar opozitia acuza Guvernul ca este la originea "scurgerilor" care ar avea ca scop denigrarea adversarilor politici. Treisprezece candidati la presedintie fac parada semnaturilor strinse si cer votul polonezilor, desi dintre ei se desprinde categoric Aleksandr Kwasniewski, actualul presedinte si fost lider comunist, care este creditat cu 64% din optiunile de vot. La fel ca in Romania, majoritatea parlamentara s-a pulverizat, iar guvernul minoritar de centru-dreapta, controlat de Actiunea Electorala Solidaritatea (AWS), reuseste cu greu sa aplice masurile cerute de UE, pierzind constant din simpatia populatiei. Ca de obicei dupa 1989, electoratul dreptei este fragmentat, puzderia de partide si candidati la presedintie din partea dreptei nereusind sa formeze coalitii stabile care sa se opuna stingii reprezentate de Alianta Stingii Democratice (compusa in cea mai mare parte din succesorul Partidului Comunist – Partidul Polonez al Democratiei Sociale!). Calculele electorale sint incurcate de un candidat surpriza, plasat pe locul doi in sondaje – Andrzej Olechowsky – un fel de Mugur Isarescu polonez, personaj greu incadrabil politic si care cere sa nu fie asociat cu nici o forta de pe scena politica (acceptind fatis doar sprijinul intelectualitatii liberale).
Confuzia politica, nivelul de trai scazut, somajul, inexistenta asistentei sociale, scandalurile asurzitoare legate de privatizare intregesc un tablou care seamana izbitor cu cel din Romania (desi in Polonia parametrii economici sint incomparabil mai buni).
O comparatie serioasa intre Romania si Polonia merita facuta, mai ales ca si diferentele dintre cele doua tari sint importante pentru analiza tranzitiei romanesti. In cele ce urmeaza ne vom opri asupra unui singur subiect al dezbaterilor din Polonia – cel al lustratiei – pentru ca, in opinia noastra, experienta poloneza anticipeaza problemele de care se vor lovi autoritatile de la noi in aplicarea legii dosarelor. Ca si in Romania, legea accesului la dosarele politiei politice a fost pusa tirziu in aplicare. Motivele sint insa diferite. Spre deosebire de Romania, Cehoslovacia si RDG, politia politica poloneza nu a reusit sa penetreze societatea, fenomenul delatiunii raminind redus. Din acest motiv, populatia nu a vazut rostul lustratiei. In plus, intelectuali dintre cei mai influenti au atras atentia ca lustratia poate decadea in iacobinism, instaurind teroarea in numele unor idealuri inalte. In Romania, tocmai intelectualitatea liberala a fost cea care a facut presiuni pentru grabirea accesului la dosare. Si pentru ca fenomenul delatiunii a fost cel mai profund din toata Europa de Est, PDSR a stiut se profite populist de aceasta zona sensibila a memoriei colective.
Societatea poloneza a fost obosita de dezbaterile axate pe trecut inca din 1990, cind factiuni ale Solidaritatii s-au cofruntat violent pentru a-si insusi capitalul de imagine al sindicatului care a infruntat comunismul. Semnificativ in acest sens este ca la alegerile prezidentiale din 1990 in turul doi a intrat, pe linga Lech Walesa, un anume Stanislaw Tyminski, om de afaceri venit din exil, fara nici o legatura cu Solidaritatea si cu realitatile poloneze, care a cistigat simpatia unui sfert din populatie tocmai pentru ca nu parea legat in nici un fel de dureroasa istorie recenta a Poloniei. Ulterior, Partidul Comunist a reusit schimbarea la fata, iar Aleksandr Kwasniewski s-a impus ca un lider moderat in comparatie cu excentricitatile autoritare ale lui Walesa. Elitele comuniste supravietuiesc politic si mai ales economic, numerosi oameni de afaceri ai tranzitiei recrutindu-se, ca si la noi, din rindul fostilor comunisti. Alternanta la putere, esecurile si reusitele guvernelor indiferent de culoare politica au sters cu timpul diferentele dintre fostii comunisti si anticomunsti.
Totusi, Polonia a trait mereu complexul nerezolvarii problemelor trecutului. Punerea in aplicare pina la urma a legii dosarelor este semnul ca acest complex are efecte politice. Dar, in loc sa rezolve probleme, legea a nascut dispute suplimentare. Doi dintre candidatii la presedintie – Aleksandr Kwasniewski si Lech Walesa – au fost chemati in fata unui tribunal special, banuiti fiind ca au colaborat cu politia secreta. Dupa mai multe zile de tensiune, cei doi au fost absolviti, dupa ce s-a constatat ca dovezile sint insuficiente – in cazul lui Kwasniewski, sau contrafacute – in cazul lui Walesa (fiind fabricate chiar de comunisti in scopul compromiterii liderului Solidaritatii pe vremea cind acesta astepta sa primeasca premiul Nobel pentru Pace). In cele doua cazuri au fost constatate mai multe vicii procedurale legate de transferul documentelor, dar mai ales de scurgerile inspre presa ale documentelor secrete inainte de evaluarea tribunalului special. Vinovat pentru aceasta a fost facut partidul de la putere, liderul AWS, Marian Krazklewski, la rindul sau candidat pentru prima functie in stat, fiind interesat in discreditarea principalului adversar, care este Kwasniewski, si in scoaterea din cursa a lui Walesa, pentru a beneficia de voturile de dreapta ale acestuia. Instrumentarea in scopuri politice a dosarelor a subminat definitiv argumentatia moralista din spatele aplicarii legii dosarelor. Mai mult, asa cum observa chiar Walesa, legea a stirnit mai multa confuzie. "Cel mai dureros lucru este ca eu am fost pus pe acelasi plan cu Kwasniewski. Aceasta este cea mai flagranta lipsa de intelegere pentru istoria ultimilor 20 de ani. Kwasniewski nu a fost un colaborator secret pentru ca a colaborat pe fata cu Partidul Comunist. Eu nu am fost colaborator secret pentru ca am fost un adversar pe fata al regimului". Dincolo de profunzimea acestei fraze nu mai sint multe de spus. Si in Romania s-ar putea sa fie condamnat Alexandru Paleologu pentru ca a semnat sub amenintare la Securitate, in timp ce Iliescu candideaza linistit la presedintie, desi a fost membru al nomenklaturii comuniste. (Adrian CIOFLANCA)