Moralitate de tip Iliescu

Pe zi ce trece, este din ce in ce mai evident ca scandalul Adrian Costea are un substrat mult mai consistent decit finantarea la limita legii a unei campanii electorale. Pare din ce in ce mai clar ca este vorba despre incercarea structurii fostilor spioni ai lui Ceausescu, treziti dupa revolutie in posesia multora din afacerile din Occident ale dictatorului, de a accede la virful puterii politice din Romania. Cita legatura au toate acestea cu constienta sau inconstienta unor lideri politici implicati este mai greu de delimitat in acest stadiu al anchetei pe care o fac procurorii francezi la Bucuresti. Interesant este, deocamdata, cum se comporta acesti lideri politici.
Din acest punct de vedere, cazul lui Ion Iliescu este relevant. El n-a excelat niciodata printr-o moralitate iesita din comun, de altfel, nepusa niciodata in mod serios la incercare, ci doar prin acea charisma pe care adversarii sai n-au inteles-o niciodata. Zece ani de exercitiu democratic in Romania sa nu fi alterat inca aceasta perceptie? Sau, dincolo de aspectele penale, in ce masura putem spune ca scandalul recent este primul in care moralitatea lui Iliescu este pusa la incercare, in public?
Este regretabil ca trebuie sa o spunem, dar liderul PDSR se da singur de gol atunci cind trebuie sa dovedeasca faptul ca a inteles ce inseamna moralitatea in politica. Adica un lucru minimal care i se poate pretinde, de catre orice cetatean, indiferent de simpatiile politice, unui pretendent serios la fotoliul de presedinte de stat. Iata un fragment absolut relevant dintr-un amplu comunicat de presa difuzat ieri de Iliescu: "Consider ca planurile nu trebuie confundate – una este cercetarea posibilelor infractiuni, de catre cei abilitati sa o faca, si cu totul altceva este discutia despre diferitele contacte si relatii ale dlui Costea cu diversi factori si oameni politici, care nu au nici o legatura cu afacerile sale".
Trecem peste siguranta cu care Ion Iliescu spune ca "diversi factori politici" nu au avut legatura cu afacerile lui Costea. Sa ne oprim la primul aspect, aparent mai minor, acela al faptului ca una este infractiunea si altele sint relatiile infractorului cu diversi oameni politici. Fireste, pentru infractor pot fi doua lucruri total diferite. Pentru omul politic, insa, nu sint si nici nu au cum sa fie. Este ca si cum un politician, chiar mult mai marunt decit un lider de partid cu cei mai multi parlamentari, s-ar intilni frecvent cu un brigand, sa spunem, dar spune ca discuta cite in luna si-n stele, nicidecum afaceri, si ca activitatea sa politica si afacerile ilegale ale interlocutorului sint "doua planuri diferite". Prin aceasta confuzie grava, Ion Iliescu se descalifica singur, din punct de vedere moral, in cursa pentru ocuparea postului cu cea mai buna reprezentare electorala in stat. Nu mai are importanta daca el va fi sau nu votat.
Prin acest mod de a intelege lucrurile, Iliescu pare sa nu fi depasit inca nivelul mediocru al unui slujbas numit intr-o functie si acuzat brusc de superiori cu o chestiune pe care nici macar nu o intelege. Ceva de genul unui prim-secretat PCR, a carui prima calitate nu trebuia sa fie nicidecum moralitatea si care doar vrea sa dovedeasca "organelor superioare" ca nu are un amestec nemijlocit intr-o afacere necurata. Prin aceasta, Iliescu pare sa confunde opinia publica si societatea civila cu fostele organe superioare de partid.
In acelasi comunicat, Iliescu mai face o afirmatie socanta: "Nimeni nu mi-a atras atentia ca afacerile sale (ale lui Costea, n.r.) ar contraveni reglementarilor legale". Cu alte cuvinte, cine ar fi trebuit sa-i atraga atentia: cei care i l-au adus in preajma? Acestia, fireste, n-ar fi avut nici un interes. Un sef de stat are insa serviciile secrete care, printre altele, au tocmai aceasta misiune. Din acest punct de vedere, Ion Iliescu, care a acceptat bani de la Costea, nu are nici o scuza. Ceea ce spune el poate fi insa, mai mult, un neadevar. Fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, a declarat de mai multe ori ca l-a informat tot timpul pe presedintele de atunci al Romaniei despre afacerile dubioase ale lui Costea.
Intr-o tara normala, Ion Iliescu ar fi devenit un pensionar politic in urma unui astfel de scandal. La noi, inca nu se stie ce deznodamint vor avea dezvaluirile din aceste zile. Va mai putea Iliescu, un personaj compromis moral, sa candideze, in conditiile in care scandalul, este cert, va lua amploare? Iata o intrebare asupra careia, indiferent cu cine votam, cu totii ar trebui sa meditam! (Claudiu RAUS)