O lectie de Mang(leala)

Trei cercetatori, unul din Taiwan, un japonez si un israelian, acuza plagiatele in serie ale unui ministru al Educatiei dintr-o tara a Uniunii Europene. Ioan Mang, din Romania. Nu e primul „european" cu functie importanta: ministrul german al Apararii, vicepresedintele Parlamentului European, presedintele Ungariei au fost obligati sa demisioneze in urma unor scandaluri similare. In cazul Mang, un specialist, director al Institutului de Cercetari in Informatica, parte neutra, conchide extrem de usor ca ministrul a copiat si nici macar nu a fost capabil sa respecte notatiile matematice consacrate, rezultatul fiind ca plagiatul este mai slab decat originalul!

In ciuda dovezilor adunate de Hotnews si Contributors, in Guvern nu se observa vreo umbra de intrebare, dar avem un nou caz. Si el uluitor. In a doua zi dupa investitura, premierul Victor Ponta anunta prima masura, schimbarea tuturor prefectilor si subprefectilor. Nimic de comentat. Surprinzator, l-a mentinut in functie tocmai pe prefectul de Gorj, fost profesor universitar la Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad. Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice tocmai ii desfacuse contractul de munca pentru plagiat. De ce Victor Ponta l-a pastrat tocmai pe controversatul om al vechii puteri si ce deducem de aici? Corina Dumitrescu, prima propunere la sefia ministerului, nu a fost o intamplare, Ioan Mang nu e un accident, totul este parte a unei politici de cadre. Si asta se observa mai ales cand, in acelasi PSD, sint inscrisi profesori universitari excelenti, cu un CV fara pata, valabil oriunde in lumea asta, dar care nu au acces in partid decat la nivelele inferioare. Probabil se asteapta de la ei un plagiat de confirmare.

Pentru cei care se intreaba, cu falsa mirare, pe unde sa caute „restauratia" intr-un domeniu, iata un exemplu. Doi oameni din doi, vizati de PSD pentru functia de ministru, au aceleasi bube. „Restauratia" se face cu oameni care au probleme, ca sa fie dedicati, trup si suflet, mizeriei pe care o fac.

Chiar nu are importanta ce pierde USL sau ce castiga opozitia din scandalul plagiatorului Mang. Aici vorbim despre interesele Romaniei, despre efectele potentiale teribile, in lant, ale unui asemenea scandal asupra intregii comunitati academice romanesti, in cazul in care nu se iau masuri de demitere si retragere rapida a titlurilor academice. Asa cum din cauza unor rromi am ajuns sa fim perceputi in lumea civilizata drept un popor de cersetori, acesti „ambasadori plagiatori" pot inchide multe porti, burse, proiecte, programe si fonduri straine dedicate cercetatorilor romani. In fond, orice universitate respectabila se fereste ca de foc de colaborari cu institutii in care nu exista control academic si nu se mentin normele deontologice. Firesc, o comunitate academica inerta, incapabila sa cearna si sa penalizeze infractiunile de acest tip nu furnizeaza incredere in ansamblul ei. Una, pentru ca nu are mecanismele la indemana, altele decat presiunile politice de la un nivel in sus, al doilea pentru ca nu da garantia ca e un fenomen izolat. O cariera cladita pana la catedra de profesor universitar pe plagiat, fara sa fie nici o sesizare, avertizare, intrebare, arata un sistem. Atunci cand sunt dovedite asemenea plagiate, penalizarea pare ca nu exista, pentru ca in politica functioneaza o contra-selectie.

Furtul de orice natura nu e o raritate in politica romaneasca. Politicienii au vizat in general banii, apoi le-au sters urmele, mirosul lor s-a risipit, o parte din fapte s-au prescris cu ajutorul justitiei. Cei care au vrut CV academic au lasat urme mai usor de gasit. Din fericire, articolele au citari si nu se prescriu de catre google.