PNL trebuie sa-l convinga pe Stentel sa-si dea demisia

Judetul Iasi poate merge linistit la culcare. La sfirsitul saptaminii trecute, consilierii judeteni au tras definitiv oblonul peste un mandat catastrofal. Ceea ce se intimpla la Consiliul Judetean aduce tot mai mult cu o telenovela siropoasa, personajele se tot ameninta pret de-o mie de episoade, dupa care totul are un final fericit, scaldat in sampanie. Dupa ce-au tinut-o tot dintr-un scandal in altul, de n-a mai putut un judet intreg sa se odihneasca macar pe sarite, si ofuscati de cit le-a batut presa in teava, stabii de la CJ s-au gindit ca e mai bine sa se inchida in casa, unde isi mai pot da cite un ghiont pe infundate, decit sa deschida larg usile si ferestrele, sa lase sa intre aerul, sa se curete si sa se primeneasca locul. Alesii nostri cu aere de mari oameni de stat dau impresia ca prefera sa ramina impreuna, chit ca mor unul de gitul altuia, decit sa ajunga la un divort judecat in piata publica. La fel ca in familiile de periferie, unde femeia ajunge sa fie omorita in bataie de un sot betiv si cu nasul pe sus, asa si in "famelia mare" a Consiliului Judetean: desi isi vede in oglinda fata vinata si umflata de cite lovituri a incasat, administratia judeteana continua sa inghita fara sa cricneasca, ba citeodata o mai si auzi ca cere singura cite o scatoalca, doua. Si daca tine cu tot dinadinsul, de ce sa nu-i dea? Si i-a tot dat pina acum si Stentel, si Girlea, si Antonesei, si altii chiar cu pumnul mai mic. In ritmul acesta, Puterea judeteana, aceasta femeie cu fata botita, are toate sansele sa-si dea duhul pina la alegeri.
Penelistii s-au hranit trei ani cu iluzia ca sint forta politica numarul 1 a judetului, crezind ca e suficient sa ai piinea si cutitul in mina ca sa nu mai dai socoteala nimanui. Pedeseristii trecuti prin viata, unsi cu toate alifiile, au lasat locul liber unor politicieni cu casul la gura care au vrut sa simta si ei cum e sa fii la putere. Stravezii de la git in sus dar cu miinile-grebla, liberalii s-au instalat in Casa Patrata ca si cum s-ar fi inchis singuri in camara cu dulceata. Fara sa ajunga la borcanele de sus, incarcate de comisioane grele si pline de afaceri in stil mare, ei s-au multumit sa se linga pe degete ba cu o calatorie de placere, ba cu o nota de plata achitata de la buget, mai cu un cal de rasa, mai cu un ciubuc de pe urma statului. S-au incumetat si sa minuiasca friiele judetului, dar au scapat caruta pe marginea drumului, la inceput din lipsa de experienta, iar apoi, pur si simplu, din plictiseala. Mai interesante au fost avantajele functiilor, can-can-urile cu iz provincial si datul cu parerea in stinga si-n dreapta. Dupa trei ani in care au transformat rezolvarea problemelor judetului intr-o miuta in fata blocului, in care fiecare dribleaza pe cont propriu pina se impiedica, liberalii s-au trezit acum ca nu mai au nici sprijinul marelui public si, in curind, nici basica de dat cu piciorul. Juliti in genunchi si-n coate, blamati de toata suflarea unui judet intreg, nici barbati de stat n-au ajuns si nici n-au marcat nimic pe tabela. Acum isi dau seama ca golurile inregistrate nu le-au dat, ci le-au incasat, ca nu judetul le da lor socoteala, ci viceversa.
Singurul lucru care le-a ramas de facut este sa puna la loc borcanele in camara si sa faca ceva curatenie prin casa. Sa-si oblojeasca vinataile, macar cit sa ramina in viata, iar pe cei mai minjiti pe miini si pe fata sa-i trimita la lipit afise, cot la cot cu organizatia de tineret.
Protejindu-l pe Constantin Stentel cind mai important este sa se protejeze pe sine, PNL Iasi n-ar face decit sa alunece in groapa odata cu acesta. Vicepresedintele Stentel a dovedit trei ani ca nu intelege nimic din scenariul in care a primit un rol de frunte. Diletantismul sau politic si managerial ar putea veni pe nota de plata a unui intreg Consiliu. Raminerea sa in functie inseamna un rau produs nu doar in trecut, ci si in viitor. A-l trata la nesfirsit cu intelegere pe un om care nu stie decit sa dea din cap facindu-se ca pricepe, cind de fapt admira calendarul inseamna a te opri la nivelul sau. Obtuzitatea intelectuala a lui Constantin Stentel nici n-ar putea face obiectul unei analize politice, ci cel mult al unui pamflet de vara. PNL poate ramine la faza de pamflet, dar numai daca nu isi propune sa insemne mai mult in fata iesenilor.
(Gabriel GACHI)
Slobodan Milosevic, singurul invins al partidei de fotbal Iugoslavia – Croatia
In toamna anului 1996 am avut prilejul unei calatorii prin Iugoslavia si Croatia, cu ocazia turneului din Cupa Confederatiei Europene de volei feminin de la Pola, la care a participat si Penicilina Iasi. Am avut atunci posibilitatea unei comparatii intre cele doua tari, aflate intr-un moment de "respiro" dupa conflictul singeros care macinase zona incepind din 1991. M-a frapat in mod deosebit trecerea brusca de la peisajul mohorit si obosit al unei Iugoslavii din care razboiul supsese parca ultima picaura de energie la o Croatie in plina inflorire, curata, moderna si foarte civilizata, cu nimic mai prejos decit orice tara occidentala. Cei citiva croati cu care am putut discuta atunci vorbeau despre desprinderea de Iugoslavia cu calm, fara patima, ca despre un lucru normal, ce se impunea de la sine, pornind de la deosebirile etnice existente intre cele doua popoare si de la situatia economica complet diferita. Croatii depasisera deja starea de permanent conflict cu fostii lor compatrioti, actualii vecini, parind preocupati numai de viitorul lor ca natiune de sine statatoare, libera si independenta.
Am ramas uimit sa vad in aceasta tara, cu un salariu mediu de aproximativ patru ori mai mare decit in Romania, ce uriasa atentie se acorda sportului si vedetelor sale. Nu ma refer aici la zidurile impodobite cu drapelul alb-rosu in carouri, pe care erau inscrise numele lui Boban, Suker ori Kukoc, ci la numeroasele sali si terenuri de sport, pline de dimineata pina seara tirziu cu copii si tineri entuziasti. In Pola, spre exemplu, un orasel de dimensiunile Pascaniului, exista o echipa de volei ce juca in cupele europene, formatia locala de fotbal beneficia de un stadion ultramodern, cu nocturna, pe alte numeroase terenuri jucindu-se tenis si baschet la lumina reflectoarelor. Mi-am explicat atunci cum a reusit Croatia sa devina in citiva ani o adevarata forta in sportul mondial, cucerind un titlu olimpic la handbal, jucind finala J.O. la baschet, o alta finala europeana la polo si ajungind anul trecut pe treapta a treia a Cupei Mondiale la fotbal.
De toate acestea mi-am adus aminte inaintea meciului de miercuri, de la Belgrad, dintre reprezentativele de fotbal ale Iugoslaviei si Croatiei, primul meci dupa separarea celor doua tari. O partida ce era pusa sub semnul unui iminent pericol, nefiind excluse incidentele intre suporterii celor doua reprezentative. Motiv pentru care conducatorii federatiei de la Belgrad au recomandat fanilor croati sa ramina acasa, pentru a nu-si pune viata in pericol. Declaratiile dinaintea meciului n-au fost de natura celor care ar putea calma spiritele. Constient ca in tribuna se vor afla cu precadere suporteri ai echipelor Steaua Rosie si Partizan, cunoscuti drept nationalisti sirbi si animati de sentimente anticroate, selectionerul iugoslav Vujadin Boskov a spus ca nu poate concepe decit victoria in acest meci, alt rezultat putind fi considerat o mare rusine de compatriotii sai. La rindul sau, Miroslav Blazevic, antrenorul croat, declara ca victoria reprezentativei nationale va insemna o victorie a poporului croat si ca va cere elevilor sai sa cistige "in numele presedintelui Franjo Tudjman"!
In cele din urma, meciul s-a incheiat la egalitate, o egalitate ce a parut a multumi ambele echipe si nu s-a soldat cu nici un fel de incidente. Singurul care a iesit serios "sifonat" dupa acest meci a fost presedintele iugoslav Slobodan Milosevic, impotriva caruia s-au scandat in permanenta lozinci precum "Slobodan, cara-te!" sau "Slobodan, ai vindut Kosovo!". Asta in ciuda precautiilor Guvernului de la Belgrad, care, in dorinta de a evita manifestatiile impotriva puterii, a pus in vinzare mai putine bilete decit locurile disponibile pe stadionul "Steaua Rosie". Singurele scandari care i-au vizat pe fotbalistii croati au fost cele de genul "Ucideti ustasii!", cu referire la luptatorii guvernului fascist instalat de Hitler in Croatia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aceste scandari nu au afectat, insa, prea mult spectacolul fotbalistic, dus pina la limitele barbatiei, dar intr-un permanent spirit de fair-play. Ar fi fost anormal sa fie altfel, in conditiile in care majoritatea celor aflati pe teren se cunosteau de ani buni, fusesera colegi in campionatul fostei Iugoslavii, iar mai recent trasesera pentru succesul aceleiasi echipe (precum Suker si Mijatovic la Real Madrid, sau Mihajlovic si Boksic la Lazio). Jucatorii au iesit de pe teren stringindu-si miinile, aratind ca au uitat de cele 10.000 de victime ale razboiului sirbo-croat si ca au pus punct excesivei politizari de care se "bucurase" acest meci. Ei se vor intilni, la meciul retur de la Zagreb, in octombrie, cind in tribune se vor afla numai spectatori croati si cind nu este exclus ca despre regimul Milosevic sa se vorbeasca deja la trecut. (Ion TEODOR)