Presiune pe PNL

Liberalii au aflat marti seara de la Traian Basescu ca nu vor ajunge la guvernare, chiar daca vor avea in alegeri peste 51% alaturi de PSD. Si-au luat toate masurile de prevedere, s-au constituit in alianta cu PSD, au impartit functia de premier si presedinte cu PSD, pentru ca un blestemat de articol din constitutie sa le strice jocurile. "Art 103, alin (1): Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament." Si culmea e ca, pe litera Constitutiei, presedintele are dreptate. Acolo se precizeaza clar, partid, nu alianta electorala inregistrata la tribunal, nu coalitie, nici altceva. Cum le-au scapat liderilor USL tocmai acest amanunt? Pe ce au mizat? Daca s-au gindit la presiunea publica, la avantajul moral al victoriei, s-au inselat. Este limpede ca Traian Basescu nu concepe o altfel de interpretare si risca un nou razboi politic pe teme constitutionale.

Testul viabilitatii USL a venit, previzibil, inainte de alegeri. Toate declaratiile din ultima perioada facute dinspre PDL, in special Sebastian Lazaroiu si Sever Voinescu, au legatura cu deciziile care se vor lua in acest PNL in perioada preelectorala, fortind o desprindere de PSD. De citeva luni, USL a insistat, triumfal, pe cistigarea alegerilor. Victoria nu pare doar previzibila, ci si subinteleasa. Sondajele le spun ca pina la preluarea puterii e doar o chestiune de timp. De fapt, Traian Basescu le-a readus aminte: ordinea fireasca este inversa: 1) sa fie partid politic 2) sa aiba peste 50%. Liderii USL au luat in calcul doar a doua varianta, trecind sub tacere ca, la rindul ei, ramine foarte improbabila.

Pozitia lui Basescu mareste presiunea pe PNL.  Face apel la categoria celor scirbiti de aluncarea spre socialism a liberalilor sau spre categoria fripturistilor, pentru care inca patru ani pe margine ar fi insuportabil. Totodata, impinge USL sa se constituie intr-un partid politic, ceea ce ar fi, oricum, o lovitura puternica pentru electoratul liberal. Multi liberali si sustinatori ai PNL inteleg ca se pot alia cu PSD pentru a ajunge la guvernare, dar nu concep ca il pot avea presedinte de onoare pe Ion Iliescu.

La aceasta contribuie fenomenul decredibilizarii lui Crin Antonescu. Sondajele il dau in cadere libera, in urma lui Victor Ponta, si, pe deasupra, si-a atras ura fostului prieten, Dinu Patriciu. Cintatorul in struna din urma cu un an, Mircea Dinescu, vorbeste despre un "Crin vestejit pe catafalcul aliantei moarte", dezvaluind ceea ce se crede prin partid: "Antonescu are toate defectele lui Basescu, nu si putinele calitati ale acestuia". "Viitorul presedinte" e antipatic fara sa fi facut nimic. Rareori, o persoana din opozitie a reusit sa capitalizeze, brusc, atita antipatie din partea mogulilor si liderilor de opinie. In caderea sa, Antonescu va atrage si PNL-ul, ceea ce, mai devreme sau mai tirziu, va pune in discutie stilul personal si directia in care impinge partidul. Pierderea legitimitatii liderului va pune pe tapet intrebarile: Incotro? Pina unde?

Acesta e fondul pe care PDL si Traian Basescu spera sa refaca o guvernare de dreapta in 2012. E greu de spus cu citi liberali si in ce formula: printr-o suita de tradari personale, cum a fost contingentul celor care s-au scurs din PSD in 2009,  formind UNPR, sau printr-o alianta oficila, dupa debarcarea lui Crin Antonescu. Dincolo de operatiunea destramarii USL, ar trebui sa sesizam si altceva. Sarja presedintelui aduce, mai degraba, cu deschiderea unui front de negociere. Sa ne amintim: in urma cu o luna Basescu se arata dispus sa renunte la un an de mandat, in cazul in care se ajungea la o intelegere pe modificarea Constitutiei. USL a respins categoric propunerea. Acum, presedintele le explica care este pretul. Daca USL nu cade la un compromis pe proiectul de modificare a Constitutiei, prin care se poate schimba inclusiv articolul 103, PNL si PSD isi complica singure soarta. Pot alege schimbarea sau ramin cu iluzia ca pot supravietui ca alianta si cistiga alegerile, dar nu si puterea.