Provocari pentru Daniel

Campania electorala interna din BOR a produs o imagine oarecum falsificata asupra mizelor. Ideea ca ecumenismul, al carui promotor vocal este noul patriarh, ar putea fi vectorul modernizarii, iar „traditionalismul" lui Bartolomeu Anania ar fi fost semnul inchiderii, corespunde unei viziuni stereotipice si inselatoare. Sa nu uitam ca, in ultimii ani, ecumenismul tine de retorica populista a Bisericii atunci cind vrea sa-si faca imagine buna, in cadrul unei operatii estetice mai ample dupa comunism. Termeni precum „dialog" si „colaborare" dau bine intr-o lume multiculturala, in care nu ai practic solutii alternative si trebuie sa-ti arati o fata deschisa. Or, ecumenismul e numai bun de amintit in relatiile de putere si influenta intre biserici, atunci cind vorbim despre „politica externa" a BOR, dar in nici un caz cind ne referim la administratia interna si reforma. E doar versiunea multiculturala, o adaptare la provocarile globalizarii si nu propune o noua relatie, fundamental imbunatatita, cu proprii credinciosi. De aceea, ecumenismul, ca pivot al programului de innoire a BOR, pus in opozitie cu traditionalismul, devine un pretext in momentul de fata pentru a obtura necesitatea unei reforme interne profunde.

In ultima luna, din tot ceea ce s-a spus si s-a auzit de la inaltii prelati nimic nu a facut referire la faptul ca Biserica a ramas aceeasi institutie de pe vreme comunismului. Ultracentralizata, uniforma ca o garnizoana militara, BOR este condusa de la Bucuresti aproape intr-un regim dictatorial. Voci secundare din Biserica cred ca acestui sistem anchilozat trebuie sa i se faca rapid o infuzie de democratie, prin reforma constitutionala dupa model sagunian din 1925 sau chiar 1868: autonomia deplina fata de stat, subsidiaritate, o pondere crescuta a laicilor si un cuvint de spus in treburile bisericesti la nivel local, prin functionarea reala a eparhiilor. In prezent, ne indoim ca reprezentantii in Colegiul Electoral Bisericesc sint intr-adevar cei ai credinciosilor. Ei au ajuns acolo fie pe criteriile potentei financiare, pe capacitatea de a intra in gratiile si de a raspunde la interesele mitropolitilor. Ce cautau scafandrul Onaca, politicianul Milut, petrolistul Liviu Luca, primarul Giurgiului la aceste alegeri? Atit timp cit eparhiile locale ramin o masa de manevra pentru prelati, laicii nu vor avea de spus, in mod real, un cuvint in deciziile Bisericii. Atit in ceea ce priveste administratia propriu-zisa, cit si contactul cu probleme societatii.

Sistemul a fost utilizat din plin de insusi Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care a dezvoltat un regim economic sclavagist in administratie, prezentat ca un mare succes de management. Ne intrebam daca e normal ca finantele unei eparhii sa fie prima grija a prelatilor? Vi-l inchipuiti pe Papa Benedict al XVI-lea fixind norme la luminari vindute, cum facea Mitropolitul Daniel? Poate ca neincrederea vine si din faptul ca societatea nu are un control eficient asupra adminstratiei bisericesti si ca imaginea este a unui capitalism salbatic ascuns sub sutana.

Tocmai din aceste motive, a fost o surpriza placuta primul mesaj al noului Patriarh, in care a solicitat ajutorul societatii civile. Suna bine, din punct de vedere politic, dar numai atit. Pina in prezent, se poate spune ca societatea nu a fost tocmai cea care a inspirat foarte mult actiunile mitropolitului Daniel. Cum va raspunde de acum inainte BOR la ajutorul societatii civile de a curata biserica de prelatii care au dosar la Securitate? Sau ce tip de „ajutor" asteapta noul patriarh de la societate? In urmatoarele saptamini, CNSAS a promis ca va da unele decizii importante si e de vazut daca schimba ceva din agresivitatea impusa de Teoctist Arapasu.

Cu siguranta, ar fi vorba de mai multa incredere din partea societatii civile, daca am scapa de secretomania generalizata. De fapt, ce nu este secret in Biserica? Atitudinea fata de CNSAS este cunoscuta, insa mai putin se stie ca BOR a pus un lacat mare nu doar pe trecutul recent, comunist, extrem de sensibil pentru inaltii prelati, si ca nu a deschis nici macar arhiva Sfintului Sinod, nu doar pentru prezent, dar nici pentru secolul XIX. In arhive nu sint lasati decit istoricii agreati de inaltele fete, atent verificati, dosarele la cercetare nu se dau decit dupa un periaj atent, supervizat in spiritul curatarii de documente care ar pune BOR in presupuse situatii delicate. Noi nu stim istoria reala a BOR, cea povestita de laici, decit aproximativ si trunchiat.

O alta provocare, la care ecumenismul propovaduit de Preafericitul Daniel va da o proba de foc, va fi disputa patrimoniala cu greco-catolicii si catolicii. E o tema sensibila, care poate fi nu doar una din testele bunei credinte fata de credinciosii celorlalte culte, cit si un test de respect fata de statul de drept. Pentru unele regiuni va fi proba schimbarii reale a opticii Sfintului Sinod, pentru ca o biserica nu trebuie sa functioneze in defavoarea libertatilor religoase ale cetatenilor statului respectiv.

Din toata aceasta ecuatie sa nu uitam marile abilitati de sfatuitor in plan politic pe care le are Daniel. El nu are nici rezerva speriata a Teoctistului, nici agresivitatea funciara a lui Bartolomeu la adresa clasei politice. Daniel e bun negociator si are un corespondent in plan politic in ceea ce face: Viorel Hrebenciuc. E in stare sa iasa din situatii limita, sa se angajeze in campanii pentru referendum sau pentru un anumit candidat la presedintie, sa ofere recompense simbolice politicienilor din intreg spectrul politic si sa transforme pelerinajul de Sfinta Parascheva de la Iasi intr-o slujba dedicata lor in exclusivitate. In politica, cu siguranta, BOR va avea un cuvint mult mai greu de spus ca pina acum prin natura personalitatii noului patriarh. E acesta, poate, un avantaj pentru biserica, ca institutie, dar in nici un caz pentru societate sau enoriasi.