PSD fata cu destructurarea

Stinga romaneasca trebuie reinventata. Dar cine e capabil sa duca la bun sfirsit un asemenea proiect?

Pesedistii se apropie de marele congres. Multi cred ca, pe 20 februarie, totul se va reduce doar la o lupta crincena pentru sefia partidului. Putini intuiesc adevarul: PSD se afla in fata unei alegeri decisive, care va marca evolutia acestei formatiuni politice pentru ceva timp de acum incolo.

Destule pericole pindesc «partidoiul», umbrindu-i viitorul rozaliu. Unul dintre dintre ele se refera la diminuarea electoratului traditional. Romania imbatrineste. Cei care in 1990 aveau 50 de ani si un trandafir la butoniera, pe cind, voiosi, isi dadeau votul lui Ion Iliescu, au ajuns acum la 70 de ani. Atunci dispuneau atit de forta, cit si de sansa de a participa la schimbarea in bine a Romaniei, astazi nu mai au decit amintiri. Si, poate, regretul ca s-au lasat pacaliti.

In ultimii 20 de ani, alegatorul tip al PSD a imbatrinit continuu si s-a mutat definitiv la tara. Pesedistii s-au dovedit incapabili sa atraga de partea lor generatiile tinere si mediul urban. Faptul ca muncitorii romani din strainatate nu voteaza cu stinga dovedeste suficient de multe. Zonele active ale populatiei solicita alte feluri de discurs si comportament, mai putin ipocrite, decit cele folosite de PSD.

Si aici apare un al doilea neajuns care ameninta PSD: demobilizarea alegatorilor, in lipsa unui proiect provocator. Pastrindu-se permanent in zodia generalitatilor, pesedistii si-au pierdut credibilitatea si vigoarea. E absolut normal ca orice partid sa promita binele si nu raul romanilor. Iar «bine» inseamna crestere economica, locuri de munca, salarii si pensii mai mari, un trai mai bun, o strada mai putin agresiva etc. Dar toate acestea nu reprezinta un proiect in sine, ci o suma de obiective pe care trebuie sa le urmareasca orice ocirmuire. Si Ceausescu promitea acelasi lucruri, in ropotele de aplauze ale activistilor de partid. Si pe urma anunta ca le-a indeplinit.

Pe de alta parte, talentul lui Basescu de a propune mai mereu teme controversate de discutie continua sa-l tina in lumina reflectoarelor. Seful statului a vorbit de votul uninominal si am avut vot uninominal. (Cind au vorbit ceilalti nu s-a intimplat nimic !) Acum face vorbire de reducerea numarului de parlamentari si, cu siguranta, vom avea mai putin alesi. Reforma statului, ca proiect asumat de actualul presedinte, chiar detine anumite componente palpabile, care pot fi verificate de oricine. In acest mod, Basescu fenteaza scandalurile, unele foarte grave, care explodeaza in juru-i.

PSD nu a construit acest tip de realitate pipaibila nici macar in vremea guvernarii lui Nastase, una dintre cele mai remarcabile. Caci imbunatatirea conditiilor de viata pentru populatie a coincis (deloc intimplator) cu o imbogatire ostentativa a pesedistilor, cu o generalizare a coruptiei, cu instituirea spagii permanente in toate institutiile statului, aspecte care au anulat numeroasele parti bune ale guvernarii, impunind o marca ignobila: PSD, Partidul coruptilor. Pe pesedisti nu altruistele idei de stinga i-au tinut laolalta, ci doar o maligna dorinta de capatuiala.

Pe cale de consecinta, de aici porneste cel de-al treilea pericol, cel mai grav: destructurarea partidului. O opozitie prelungita (care ar putea dura vreo sapte ani) e departe de a fi pe placul pesedistilor. Asadar, vor urma tradari pe toate fronturile si masive revizuiri ale agendelor personale. La aceasta schimbare de «doctrina» contribuie esential si presiunile exercitate de comandourile teritoriale ale PDL. Ceea ce nu au reusit pesedistii (sa-si distruga oponentul mult prea asemanator) s-ar putea sa realizeze pedelistii.   

Oricine va cistiga sefia PSD va avea in fata sa o misiune extrem de dificila: salvarea partidului. Dar daca ne referim la acelasi deviant Partid Social Democrat, atunci nici nu mai merita salvat. Stinga romaneasca trebuie reinventata. Dar cine e capabil sa duca la bun sfirsit un asemenea proiect?