"Domnul Nimeni" are cuvintul

Printre cei aproape 60 de milioane de rusi care i-au acordat votul lui Vladimir Putin se numara, deopotriva, democrati si KGB-isti, reformisti si virstnici cu nostalgia sovietelor, militari care-si doresc o armata de temut si functionari de stat, prosperi oameni de afaceri si pensionari disperati. Cu totii au avut timp, in cei patru ani care s-au scurs de la precedentele alegeri prezidentiale, sa-si inventeze un lider model. Acest necunoscut – "Domnul Nimeni", cum ii spune presa rusa – s-a suprapus perfect, in imaginatia lor, peste profilul presedintelui ideal. Fara indoiala ca multi rusi l-au ales pentru ca era varianta cea mai putin rea din cele unsprezece oferte electorale, insa e cert ca si mai multi sint cei care cred cu tarie ca Putin e intr-adevar solutia problemelor lor.
Probabil ca niciodata in ultimul secol n-a existat la Kremlin un lider mai putin predictibil ca Putin. Stalin a fost un dictator, Brejnev era de esenta stalinista, Gorbaciov avea vederi reformatoare, Eltin a fost considerat – evident, dupa standardele rusesti – un democrat. Insa pina acum nici un epitet nu s-a lipit de numele lui Putin. Unele dintre ideile pe care le-a vehiculat in campania electorala sint admirabile, altele nelinistitor de autoritare, iar dispretul fata de libertatea presei si fata de drepturile omului ne aduc mereu aminte ca presedintele ales al Rusiei a crescut la scoala KGB.
In privinta faptelor sale, Vladimir Putin – atit ca premier cit si ca presedinte interimar – a facut un singur lucru. A dus un razboi incrincenat impotriva "banditilor" ceceni. Nici putinele declaratii pe care le-a facut despre intentiile sale nu sint de natura sa ofere o imagine asupra Rusiei viitorilor patru ani.
Stim doar ca noul presedinte vrea "un stat puternic". In termeni occidentali, asta ar insemna un stat in care legea este suverana, in care economia se sprijina si pe alte venituri decit cele rezultate din vinzarile de petrol si gaze naturale, in care proprietatea este reglementata prin legi simple si clare si in care justitia joaca alt rol decit cel de sluga a executivului. Daca vrea intr-adevar un stat puternic, Putin va fi nevoit sa mentina un echilibru intre centralismul politic si autonomia economica a regiunilor. Pe plan politic trebuie sa-si asigure controlul asupra Rusiei, o tara sfisiata de interese divergente; din punct de vedere economic, ar trebui, dimpotriva, sa faca legi care sa permita firmelor private sa se dezvolte independent de stat, dupa cum le dicteaza piata libera.
Pina acum, Putin n-a suflat despre toate astea un cuvint. "Democratia este dictatura legii", spune el cu un aer misterios. Ce inseamna asta? Inseamna cumva ca, pe linga frontul din Cecenia, va deschide unul impotriva coruptiei si a crimei organizate? Sau a "baronilor rosii", care si-au vazut nestingheriti de afaceri in timp ce Eltin isi trata bolile prin sanatorii? Sau poate a jocurilor de culise de la Kremlin? Optimistii cred ca, atunci cind vorbeste despre "dictatura legii", Putin incearca de fapt sa spuna ca ar vrea sa intareasca justitia si sa faca ordine in politie, "astfel incit sa fie mai profitabil sa muncesti decit sa furi", cum spune el.
Nici despre cum vede Putin politica externa nu se stiu prea multe. Singura lui dorinta pare a fi restaurarea "maretiei" Rusiei in lume, probabil prin cultivarea unor relatii strinse cu tari ostile lumii occidentale, de exemplu cu Iranul sau China, si cu fostele republici sovietice.
O singura concluzie se poate trage acum. Aceea ca noul presedinte al Rusiei va putea fi judecat doar dupa ceea ce va face in lunile care urmeaza. (Mona DIRTU)