Caută 
3 MIN
Rusia a trecut deja de acest prag. Dar e limpede pentru toata lumea ca schimbarea de la Moscova este o simpla rocada, asa, pentru conformitate, intre premier si presedinte. Nici o consecinta imediata nu se intrevede, desi opozitia a primit – se pare ca doar pentru scurt timp – dezlegare la proteste de strada impotriva lui Putin. Pe plan extern, Rusia se afla intr-o evidenta ascensiune. Dependenta de gazele rusesti, Uniunea Europeana este demult la cheremul Gazpromului, iar mai nou ziarele de peste Ocean dezvaluie ca americanii ar putea ridica un colt al camuflajului ce invaluie sistemul antiracheta pentru ca rusii sa arunce o privire lamuritoare si sa-si tempereze tonul razboinic antioccidental.
Intre timp, actualul presedinte francez ridica tonul, dar nu pe chestiunea gazului rusesc (Africa de Nord e mult mai aproape), ci pentru ca mai sint doar trei luni pina la alegerile prezidentiale si Sarkozy e tot pe locul doi in sondaje, dupa contracandidatul socialist. Intr-o rabufnire menita mai degraba sa incurajeze Olanda sa continue cautarea nodurilor in papura romaneasca si in cea bulgareasca, liderul de la Paris a amenintat Bruxelles-ul cu o noua greva (precum cea din anii ’60) daca regulile Schengen nu vor deveni mai restrictive si a fixat declarativ granita zonei de liber schimb si circulatie pe frontiera de est a Ungariei sale de origine. In viziunea sa electorala, Romania, Bulgaria si Grecia ar urma sa fie degradate la nivelul de simpli strajeri la poarta sud-estica a UE. Insa Comisia Europeana i-a taiat elanul, replicind ca o modificare a regulamentului Schengen implica schimbarea tratatului constitutional (si nu numai), o procedura birocratica foarte greoaie si costisitoare. Probabil ca dupa alegeri vederile foarte de dreapta ale lui Sarko vor reveni spre centru. Acum, atacurile sint de inteles: in lipsa unui Gaddafi despre care gurile rele spun ca si-ar fi bagat coada si banii in campania unui anumit candidat la trecutele alegeri prezidentiale, electoratul extremei drepte franceze a devenit o miza tentanta, pe care Nicolas Sarkozy o urmareste inca de anul trecut, cind a intervenit pentru accelerarea campaniei de expulzare a tiganilor romani aciuati prin Hexagon.
Dar cele mai asteptate alegeri din acest an vor avea loc in Statele Unite. In noiembrie, americanii vor (re)alege presedintele si vor schimba componenta Camerei Reprezentantilor si partial a Senatului. Acum, nici Obama nu sta mai bine ca omologul sau francez: se contureaza un contracandidat din partea republicanilor care l-a surclasat deja in sondaje. Insa lupta e abia la inceput si inca nu a imbracat conotatii violente in limbaj, cum se intimpla pe batrinul continent. Este clar insa ca liderului de la Casa Alba nu-i va fi usor, in ciuda intaririi suprematiei mondiale americane si a realizarii citorva din promisiunile importante facute in 2008.
China, una dintre provocarile majore ale administratiei de la Washington, a ajuns sa sufle in ceafa economiei americane, urcind pe locul doi dupa ce Japonia a fost lovita de cutremurul devastator de acum un an. O schimbare la virful regimului politic de la Beijing este asteptata la sfirsitul anului, cind presedintele Hu Jintao va fi inlocuit la conducerea Partidului Comunist, iar actualul vicepresedinte ii va succede in fruntea statului. Acesta din urma a facut deja un turneu in Statele Unite, dind sperante ca divergentele dintre cele doua tari vor ramine inghetate cel putin o vreme de acum incolo (cazul Taiwanului sprijinit de americani, cazul hackerilor sprijiniti de Beijing etc).
Si al cincilea stat membru permanent al Consiliului de Securitate are prevazute alegeri in acest an, dar nu de anvergura celor din SUA si Franta. Londonezii isi vor alege primarul peste doua luni, capitala fiind deja in febra organizarii Jocurilor Olimpice de vara. Sint totusi alegeri locale, care nu vor avea influenta, de exemplu, asupra tensiunilor in crestere in jurul Insulelor Falkland/Malvine si nici in campania din Afganistan, unde pierderile in cei peste zece ani de insurgenta talibana tocmai au depasit 400 de oameni in rindul contingentului britanic.
Pe linga tarile mentionate, alte citeva zeci au programate alegeri ori le-au trecut deja. Printre acestea se numara India, Mexic, Serbia si Albania, dar si tari "problema", precum Venezuela, Cuba, Iran si Somalia. Suficient de multe motive pentru ca 2012 sa fie un an fara decizii cruciale.
