Testul capacitatii

Daca pina anul trecut era o febra teribila in jurul bacalaureatului, ultimele evenimente care se petrec la sfirsitul acestui an scolar indica o deplasare a agitatiei specifice momentelor de examen catre capacitate. In timp ce absolventii de liceu parca se joaca la probele de bac, incasind decari cu ghiotura, dansind ca niste balerine experimentate printre probele orale la romana si limbi moderne, elevii care au terminat gimnaziul s-au izbit, ca intr-un turnir, de subiectele de la capacitate. Ce a ramas pe cimpul de lupta putea inmuia pina si inima cea mai impietrita a vreunuia dintre spectatorii la cavalcada capacitatii; 30% de picati pe judet, 20% de la oras si 50% de la sate. Copiii au dovedit ca nu stapinesc bine limba romana, ca "o mai scalda" la matematica si istorie si ca pot pica pe capete la intrebari de genul "unde se fabrica conservele". Cei care au avut, insa, profesori si preparatori buni au luat examenul si chiar cu note mari.
De ce a devenit parca mai importanta capacitatea decit bacul in viata unui elev? Sa luam pe rind mizele celor doua examene. In primul rind, media la capacitate asigura un loc intr-un liceu bun, care, la rindul sau, este o rampa de lansare pentru accesul, la maturitate, intr-o categorie sociala mai inalta. Cei care nu trec de capacitate pierd un an, ceea ce poate fi catastrofal pentru un elev, aceasta situatie fiind echivalenta cu repetentia. Apoi, educatia unui elev trebuie sa se faca ritmic, an de an, astfel incit el sa poata beneficia de o instruire completa. Acestea sint doar citeva din motivele care au transformat capacitatea intr-un examen de o importanta covirsitoare. In schimb, pentru un absolvent obisnuit de liceu, provenit dintr-un mediu familial in care nu exista ambitii si necesitatea pastrarii unui standard inalt, pierderea bacului sau o nota mai slaba nu reprezinta nici o tragedie. Tinarul mai poate astepta un an, isi poate gasi si o slujba in acest rastimp.
Pe de alta parte, miza facultatii nu mai este aceeasi ca in trecut. Putine specializari din invatamintul superior mai asigura un viitor stralucit tinerilor. Pur si simplu, multi au ajuns la concluzia ca nu mai este atit de important sa obtii o diploma pe care sa o agati pe perete si sint mult mai preocupati sa-si gaseasca slujbe bine platite sau pur si simplu "job"-uri care sa le asigure un oarecare venit. Ca si in tarile dezvoltate economic, in Romania se contureaza astfel o clasa de mijloc, pentru care studiile medii sint extrem de importante, dar si suficiente, ceea ce cu siguranta va consolida pozitia profesorului din invatamintul preuniversitar si chiar a sistemului insusi.
Nu acelasi lucru s-ar putea spune si despre corpul didactic universitar. Asa cum aminteam, interesul candidatilor la facultate s-a deplasat in mod accentuat catre specializarile care ofera in viitorul apropiat un loc bine platit pe piata muncii. Primele in top sint facultatile de informatica si economie, dupa care se mai mentin inca cele juridice si pedagogice. In rest, alte specializari au intrat in declin sau chiar in colaps, acordind facilitati exagerate la admitere, cum ar fi intrarea doar pe baza unui concurs de dosare. La aceste facultati, concurenta este sub 0, ele aflindu-se pe lista neagra a mecanismelor care regleaza piata invatamintului.
Toate acestea arata ca invatamintul se misca, se transforma, se adapteaza unui nou tip de societate, desi exista opinii ca reforma s-ar fi impotmolit. Noul sistem de admitere in liceu are neajunsurile sale. Sistemul de notare in scolile romanesti este inca subiectiv. El nu poate reflecta nivelul real de pregatire al unui elev datorita faptului ca invatamintul gimnazial este inca disproportionat. Sint clase de gimnaziu in licee, unde exigenta profesorilor este mare si notele sint mici, asa dupa cum exista clase in scoli slabe din oras sau de la tara cu profesori dezamagiti, lipsiti de motivatie, care pun 9 si 10 cu nemiluita, uneori si dupa marimea peschesului. Ponderea de 75% a notei de la examenul de capacitate, acolo unde a existat profesionalism la corectare, atenueaza insa aceste tendinte subiective, restabilind, in general, scara valorica apropiata de realitate.
Insa, cu toate aceste neajunsuri, noul sistem de admitere la liceu, bazat pe un examen serios si pe abilitatea parintilor de a evalua corect sansele copiilor lor, promite pentru urmatoarele generatii o stratificare valorica veritabila. Invatamintul preuniversitar are sanse de a deveni din unul bun unul foarte bun, evitindu-se cataclismul somajului in rindul corpului profesoral. Nu acelasi lucru se poate constata, insa, in invatamintul universitar, unde este posibil ca in urmatorii ani sa asistam la disparitia unor specializari ramase in afara vremurilor, acesta fiind pretul supravieturii unor intregi universitati. (Silviu LABES)