Testul Chisinau

Peste trei zile, la 31 martie, expira termenul dat de FMI autoritatilor de la Chisinau pentru masurile ce trebuie luate pentru deblocarea primei transe a acordului de anului trecut. Era vorba de adoptarea bugetului in forma aprobata de guvern, de adoptarea proiectelor de privatizare a unor intreprinderi de tutun si de vinificatie si de trecerea de la actualul sistem de facilitati guvernamentale la acordarea de compensatii nominative. Timpul fizic nu mai permite insa luarea unor astfel de decizii, drept pentru care oficialii FMI au si anuntat deja suspendarea pe termen nelimitat a acordului.
Decizia FMI, de banii caruia pare sa depinda acum viitorul economiei Moldovei, prinde mica republica de 3,5 milioane de locuitori intr-o situatie economica absolut dramatica: profesorii si cadrele medicale, care reprezinta peste jumatate din angajatii bugetari, nu si-au luat lefurile de mai bine de un an, concernul rus Gazprom ameninta zilnic cu deconectarea Moldovei de la alimentarea cu gaz metan, datorita neachitarii facturilor restante, reesalonate deja anterior de doua ori, la fel furnizorii de energie electrica din Est, iar in Parlament comunistii, care detin peste 40% din mandate, cer dublarea cheltuielilor publice pe un buget de venituri care nu le poate asigura nici la nivelul actual. In aceasta situatie, probabil ca orice economist realist pus sa gestioneze tara ar fugi incotro vede cu ochii.
Recent, premierul Dumitru Braghis, un economist tinar care, desi format la Moscova, pare destul de familiarizat cu economia de piata, a prezentat presei scenariile dupa care poate evolua tara in lipsa banilor FMI. Fiecare din acestea este mai catastrofal decit celalalt:
1. Sistarea activitatii majoritatii ministerelor, inclusiv a Armatei si Politiei, a Ministerului de Externe si a Invatamintului, iar finantarea ministerelor indispensabile mentinerii unei minime activitati in stat sa fie redusa cu peste 80%, pentru a putea evita insolvabilitatea. Aceste masuri, cum remarca chiar Braghis, vor duce inevitabil la revolte populare.
2. Comercializarea retelei electrice, a centralelor de termoficare si partea de actiuni a statului detinuta la "Moldtelecom". Se intelege ca, in conditiile actuale, toate acestea vor fi vindute pe mai nimic, si nimeni nu poate garanta ca amenintarea cu incapacitatea statului de a face plati nu se va reacutiza in cel mai scurt timp.
3. Incercarea de a pune gaj actiunile unor intreprinderi viabile, pentru a obtine credite de la bancile comerciale internationale. Si in acest caz, unica intreprindere care ar putea prezenta interes este acelasi "Moldtelecom", iar suma obtinuta, pe linga dobinzile imense inerente unui rating nefavorabil, are, de asemenea, neajunsurile de mai sus.
4. Ultima solutie vazuta de Braghis este declararea starii de insolvabilitate a statului, prin neachitarea imensei datorii fata de Banca Nationala a Moldovei. Aceasta inseamna practic distrugerea Bancii Nationale si evolutia haotica a monedei. Ce se va intimpla mai departe probabil ca nimeni nu poate prevedea.
In ciuda acestor realitati cutremuratoare, Moldova pare sa mai reprezinte o atractie strategica. Din pacate, cel putin momentan, nu pentru cei care au bani, cum ar fi Uniunea Europeane sau SUA, ci pentru Rusia si Romania, doua tari care abia fac fata, cu sprijin extern consistent, propriilor cheltuieli. Teoretic, daca lucrurile vor evolua fara sincope majore, probabil ca, mai devreme sau mai tirziu, Moldova ar putea intra in atentia UE. Poate insa garanta cineva ca evolutia economica a Moldovei nu o va impinge inevitabil in bratele Rusiei?
Multi romani din partea dreapta a Prutului, din pacate unii chiar si la nivel de Guvern, trateaza problema Republicii Moldova superficial, iar cind vor s-o faca altfel trec sub imperiul sentimentelor si emotiilor. Un focar de instabilitate la granita ar trebui sa ingrijoreze Bucurestiul chiar daca ar fi vorba de o provincie musulmana si ai carei cetateni ar avea interdictie totala de a trece granita. Asa s-a intimplat in timpul anarhiei din Albania de acum patru ani, cind intreaga Europa a stat vreme de un an cu ochii pe evenimentele din acea tara. O instabilitate avansata in Moldova nu pare insa sa ingrijoreze pe nimeni in Europa.
Deocamdata, granitele Moldovei sint cu Ucraina si Romania. Ce-ar putea face autoritatile de la Bucuresti pentru a ajuta Chisinaul? In lipsa banilor, orice solutie este dificila. La Chisinau, din zece cotidiane, doar unul este romanesc, iar capitalul din tara noastra investit peste Prut este infim. Au facut ceva eficient guvernele de la Bucuresti pentru a schimba aceste raporturi care, chiar in lipsa unei prosperitati economice, se pot totusi imbunatati? Nu, dar poate ca vor face. Nu va fi insa prea tirziu? (Claudiu RAUS)