Un copil supradotat doarme la azilul de noapte

Din luna august azilul de noapte este caminul lui Alexandru Duca si al mamei lui, Viorica Duca, iar cantina de ajutor social este locul unde acestia maninca. Nimic neobisnuit pina aici, avind in vedere ca in aceasta situatie se afla sute de botosaneni. Numai ca Alexandru este un copil deosebit, are 11 ani si este unul din cei mai buni elevi ai Liceului de arta, in clasa a V-a la sectia de pictura. In urma unor imprejurari nefericite el a ajuns sa-si faca lectiile in arealul acestei institutii, care mai nou poate fi inchisa in orice clipa. Viorica Duca este foarte ingrijorata de aceasta eventualitate, pentru ca astfel nu ar mai avea unde sa se duca. Mai mult, centrul cazeaza persoanele care nu au unde sa stea doar pe timp de noapte. Dar pentru ca Alex sa nu-si faca lectiile pe strada (cum s-a intimplat citeodata), mama lui se straduie sa obtina acordul de a ramine in cladire si in cursul zilei. Iar ori de cite ori are timp, adica atunci cind nu este plecata pe la vreo institutie pentru a-si rezolva necazurile, ea munceste alaturi de personalul cantinei, incercind sa fie recunoscatoare. Locatarii blocurilor din preajma cantinei o cunosc si au invatat de la ea o sumedenie de lucruri utile, de la gradinarit, curatatul covoarelor pina la retete de gatit. Viorica Duca insa are o singura mare grija: sa fie alaturi de Alexandru, sa-i fie o buna mama chiar si in conditiile acestea. Veniturile din care traiesc Alex si mama lui sint infime: alocatia de sprijin, bursa sociala si citiva bani cistigati de Viorica, muncind ici si colo. Datorita unui program initiat de Directia Judeteana pentru Protectia Copilului impreuna cu citeva fundatii caritabile, Alex beneficiaza incepind din august de un ajutor financiar de 600.000 lei, timp de sase luni. Toti bani se duc insa pe cele necesare la scoala sau la atelier, si mai ales pentru hrana.
De cind a inceput scoala, Alex invata de zor pentru ca ”vrea sa fie primul”. ”Acest lucru este foarte greu, pentru ca nu are dictionare, albume de arta care sa-l ajute si pe care nu-mi permit sa le cumpar pentru ca sint foarte scumpe. Iar eu nu-l mai pot ajuta indeajuns”, ne-a spus mama lui Alex. Notele lui sint numai de zece, doar un singur opt strecurindu-se in carnetul sau, pentru ca nu a terminat o lucrare. Profesoara lui de romana, Mihaela Artip, ne-a spus ca ”toti profesorii se inteleg cu el, pentru simplu motiv ca invata”.
La 11 ani, Alex nu se joaca ca orice copil de virsta sa, marile lui griji fiind materialul din care sa-si faca modelajele ori acuarelele si pensoanele, pe care nu si le poate permite foarte usor. ”Ca si ceilalti copii talentati, Alex se afla in evidentele noastre. Atunci cind se va initia un program special de sustinere a acestor copii, de catre ONG-uri sau fundatii de intrajutorare, Alex va fi printre primii care vor beneficia de sprijin. Asa cum s-a intimplat si cu Petronela Miron, o fata de 14 ani, din centrul de plasament <‘Sfinta Maria> din Dorohoi. Acesta a fost invitata la o expozitie internationala de pictura, chiar de catre primarul orasului Cholet din Franta, iar o lucrare a ei a constituit afisul expozitiei si coperta mapei de lucru. Tot asa il vom putea ajuta si pe Alex, pentru ca este un copil talentat”, a declarat Alis Cozminschi, inspector responsabil cu protectia copiilor talentati. Insa, asa cum spune Mariana Ichimov, director interimar al DJPC, in afara micului ajutor si a unei eventuale plecari la vreo expozitie internationala, Directia nu poate face mai mult pentru baiat si mai ales nu-i poate da lui si mamei sale o locuinta. (Anca GRADINARU)