Bunica la 32 de ani

La numai 32 de ani, Mariana C. este si mamica si bunica. Mai mult, femeia este pe cale sa mai nasca doi gemeni, care vor deveni, fireste, unchii nepotului nascut in urma cu un an de fata ei cea mare. Acest lucru nu i se pare nefiresc tinerei bunici, atita timp cit la rindul ei a nascut fata devenita mamica, tot la 15 ani. Din pacate, copiii adusi pe lume unul dupa altul traiau ca vai de lume intr-o casa din satul Livezi, care aduce mai bine cu o cocina. Paduchiosi si plini de jeg si bube, acestia au fost adusi in Centrul Educational "Copiii Viitorului" unde vor sta cel putin pina ce mama lor va naste.
Privind-o, oricine si-ar da seama ca femeia cu burta la gura nu se simte in largul ei in centrul care o ocroteste. Statea asezata stingher pe marginea patului si veghea somnul celorlati patru copii ai sai. De cind i-a adus pe lume, nu i-a vazut niciodata asa curati. Cu toate astea, desi se afla de ceva vreme in institutia care a scos-o macar pentru moment, din mizerie, parca tot nu se simte inca in largul ei. "Vreau sa fiu si eu acasa la mine. Imi place si aici, dar acasa ma simteam bine, eram mai libera. Chiar daca mai primeam cite o bataie, fugeam. Dar acolo sint libera. Aici e spatiu inchis", spune Mariana. Pentru ea, totul este firesc. Si bataile incasate gospodareste de la concubin si facutul copiilor ca pe banda rulanta, chiar si mizeria si saracia crunta in care traiau. In fata atitor lucruri, faptul ca fata ei cea mare a facut-o bunica la numai 32 de ani chiar ca nu prezinta nici o importanta. "Oricum, n-am crescut-o eu. Sta la mama mea si acum un an a nascut un baietel. Avea 15 ani cind l-a facut. Barbatul ei a plecat in Italia", povesteste femeia, zimbind. Linistita, ea nu mai asteapta acum decit sa-si nasca gemenii si sa plece impreuna acasa.
Murdari si-nfometati
Situatia mizera a familiei Marianei a fost adusa in atentia asistentilor sociali ai Centrului "Fabiola" de preoteasa din Mera. "Ne-am dus acolo cu reprezentantii dispensarului, politiei si primariei. Copiii erau singuri si nu aveau absolut nimic de mincare. Casa in care traiesc are numai doua camere foarte mici, fara curent electric, cu pamint pe jos si soba nu are nici macar plita. Copii erau speriati, foarte murdari, plini de paduchi si bube. Mama lor era plecata la munca la un vecin si tatal la fel. Vazind conditiile, prima decizie a fost sa-i luam de acolo. Cind a aparut mama lor am vazut ca e gravida in luna a noua si am adus-o si pe ea in centru, pentru ca proiectul nostru se adreseaza mamelor si copiilor abuzati. Li s-a facut control medical, deparazitare si urmeaza tratament functie de caz", a precizat Constantin Gogorita, asistent social principal la Centrul Educational "Fabiola".
Poate ca viata Marianei C. a fost lipsita de sansa. Pina la 15 ani a trait, de bine de rau, intr-o familie din Vidra care o infiase de mica. Apoi, din dragoste sau din cine stie ce alt motiv, s-a maritat. Si nu oricum, ci cu acte. Insa nu mult dupa ce au venit pe lume primele doua fete, sotul a parasit-o, plecind in lumea larga. A urmat divortul si un nou inceput, in momentul in care i-a cazut cu tronc actualul concubin. S-au cunoscut la o ferma de pe linga Tecuci, unde amindoi incercau sa-si cistige traiul. Mai tirziu, pe un petic de pamint cedat de o ruda, cei doi s-au pus pe construit o casa. Cele doua camere si holul nu depasesc insa mai mult de 5 metri patrati, spatiu suficient probabil la inceputuri, cind inca nu venisera pe lume copiii.
"Pe atunci nu ma batea si nici nu bea. A vrut mai multi copii ca si el a crescut intr-o familie numeroasa", spune femeia. Copiii au venit unul dupa altul, asa incit in scurt timp gurile ce le aveau de hranit le-au depasit sanatos posibilitatile. Barbatul Marianei a inceput sa-si inece necazul in bautura si scandalurile au inceput sa se tina lant, ba chiar o alta femeie era cit pe ce sa devina stapina casei. "A adus-o si acasa, dar i-am aratat noi. Cred ca de aia ma tot batea, dar fugeam si ma intorceam seara. Il pindeam pina se culca si mergeam in casa. Alteori ii mai faceam si eu brinci", spune Mariana, mai in gluma mai in serios. In schimb, copiii adunati in jurul sau se dezlantuie. "Odata a vrut s-o bata pe mama si am tabarit toti pe el, gramada. Cind vroia s-o bata, mama fugea, odata s-a ascuns sub pat", glasuieste subtirel fetita de numai sapte ani, care a dus multa vreme in spate tot greul casei. Si cu toate ca n-ar mai vrea sa se intoarca acasa, spune ca ii este dor de tata ei, care i-a vizitat de curind "si ne-a adus doua sticle de suc". Si-i este dor de ripa in care obisnuia sa se joace cu fratii ei, chiar daca singurele jucarii de care a avut parte au fost doar bolovanii.
Gemenii care vor veni pe lume din clipa in clipa, vor mari efectivul familiei Marianei la opt persoane. Si daca situatia nu se schimba cumva, este greu de crezut ca vor putea trai in limitele decentei in casa lor din Livezi. Fetita de sapte ani stie deja ca va trebui sa ingrijeasca, dupa ce se va intoarce de la scoala, inca doi fratiori.
O sansa prin mobilizarea comunitatii
Pentru moment, Mariana va ramine in Centrul "Fabiola" impreuna cu copiii ei, pina ce va naste. Apoi va trebui sa plece inapoi, la casa ei din Livezi. "Noi incercam sa facem o reinsertie sociala prin mobilizarea comunitatii. Cu ajutorul primariei, bisericii, comunitatii de acolo, sa facem o igienizare a spatiului de locuit, sa le punem dusumele, lumina electrica, asa incit sa fie locuibila. Vom incerca sa le asiguram un loc de munca, sa-si poata intretine copiii. Pentru ca in casa aceea, asa cum arata acum, e greu de crezut ca pot trai nou-nascutii", a precizat Constantin Gogorita, asistent social al Centrului, spunind ca in curind va fi vizitata si fiica cea mare impreuna cu bebelusul ei, care au facut-o pe Mariana bunica.
Cazul acestei familii nu este insa singular in peisajul nostru cotidian. Tot mai des copii si mame abuzate ajung in centre de asistenta care le ofera, macar pentru o perioada, protectie. Solutii care sa rezolve problemele acestor batuti de soarta nu prea exista, insa. Nicoleta Mocanu, directoarea Centrului educational "Fabiola", este de parere ca ar trebui mai multa deschidere, mai multa comunicare intre institutiile si reprezentantii puterii, datorita faptului ca nevoile oamenilor sint prea mari ca sa poata fi rezolvate de unul singur. "Altfel nu faci decit sa scoti omul din starea critica pentru o perioada, sa-i arati ca se poate trai si altfel si apoi il arunci in aceeasi stare. Daca nu ne putem da mina sa facem totul pina la capat, nu trebuie sa-i mai stirnim. Aceste semnale date de Serviciul Social si ONG-uri probabil vor trezi populatia si lumea va intelege ca trebuie sa fim mai buni, mai cooperanti, mai putin cu gindul la binele nostru si mai mult la necazul altora. Altfel vom fi o tara de asistati, unde sint citeva floricele ici -colo, ce pot deveni urit mirositoare", a concluzionat Nicoleta Mocanu. (Laura BREANA)