Cum vina Nicolae Ceausescu prin muntii Vrancei

In 1974, Nicolae Ceausescu a interzis strainilor sa mai vineze in Romania si a facut din vinatoare un sport practicat exclusiv de cei din aparatul de partid si de stat. Si asta dupa ce un francez a obtinut un trofeu mondial cu un cerb vinat in 1969, la Zboina, in muntii Vrancei. Nemultumit ca, la o expozitie mondiala, Iosip Broz Tito, dictatorul sirbilor, a obtinut aceeasi performanta la urs si Todor Jivcov, conducatorul Bulgariei, la cerb, dictatorul roman a decis sa impuste doar el. Asa se face ca multi oameni au fost mobilizati pentru ca primul tovaras al tarii sa recolteze trofeu dupa trofeu. Astfel, padurile Vrancei au devenit o atractie irezistibila pentru liderii comunisti. Paznicul de vinatoare Ion Marastean din Soveja (78 ani) l-a insotit de multe ori la vinatoare in muntii Vrancei. Dupa un sfert de secol de tacere, batrinul dezvaluie cum dictatorul a venit de trei ori la Soveja pentru un cerb cu care avea sa-i detroneze pe omologii sai din lagarul comunist. Vinat in 1980, cerbul a ajuns cap de serie in ierarhia mondiala a trofeelor, fiind detronat in 2003. Dupa moartea lui Ceausescu s-a continuat si mai abitir. Si in Romania postcomunista s-a ucis cu sete. Oficial, in 15 ani au cazut sub gloantele vinatorilor peste 3 milioane de animale.
Ion Marastean din Soveja si-a dedicat aproape toata viata padurii, pe care a slujit-o cu multa dragoste, inca de pe vremea cind padurile din muntii Vrancei erau aproape neincepute. Putini vrinceni stiu ca el este omul care l-a insotit de mai multe ori la vinatoare pe Nicolae Ceausescu. Dupa mai bine de 25 de ani de tacere a acceptat sa spuna cum a fost atunci. Are atit de multe amintiri incit ar putea scrie o carte. Din 1977 pina in 1984, Nicolae Ceausescu a vinat la Soveja un cerb si patru ursi. Cerbul, urmarit timp de 3 ani, i-a facut pe nomenclaturistii vremii sa tremure de frica, la propriu. Dupa mii de ore de observatii, paznicul de vinatoare stia programul, traseul si obiceiurile vinatului. Unora dintre animale le-a dat chiar si nume. „Omul padurii”, dupa cum l-a numit Ceausescu, pregatea totul astfel incit „Vinatorul” sa apese doar pe tragaci. Pentru Gugustiucul, „cerbul cu coarne de aur”, dictatorul a venit de trei ori la Soveja. „Il identificasem dupa muget in timpul boncanitului. I-am pus numele Gugustiucul, avea un glas frumos”.
„«Omul padurii», unde-i cerbul?”
In 1977, Inspectoratul Silvic a raportat cerbul la Bucuresti: „In ziua aia, Ceausescu, cu Vasile Patilinet, ministrul silviculturii de atunci, era la vinatoare in Prahova. A hotarit pe loc sa vina la Soveja, dar ne-a luat cam pe nepregatite”. Cum staff-ul dictatorului a incercat sa urmareasca masina cu elicopterul, pentru a ateriza mai aproape de vinat, Ceausescu a facut o criza de nervi. „I-a facut nebuni: «Tehnici sinteti voi! Cum ati gindit sa urmariti cu elicopterul o masina care merge cu 60 la ora?». Dar eu am fost pregatit de natura, nu aveam pic de emotii. Ajuns in padure, la observator, Ceausescu, care purta sapca, da mina cu mine si zice: «omul padurii, unde-i cerbul?» Raportez: «Tovarase, cerbul e in parcela 46, pina la ora 18.00, sade nemiscat acolo». Eu il urmarisem dupa ce s-a linistit din miscarile de noapte. Am luat-o calauza inainte, ca aveam carari de vinatoare ca de tabla de sah, el dupa mine, plus ministrul Vasile Patilinet si aghiotantul”. Pe drum, Ceausescu a rabufnit pentru ca autoritatile nu i-au pregatit vizita cum se cuvine unui sef de stat. „Cine m-a invitat la Soveja, ca aici nu e nici o pregatire?”, l-a intrerbat pe Vasile Patilinet, care, insa, nu scotea nici un cuvint. „Fusesem si eu atentionat ca mai bine sa nu raspunzi, decit sa zici gresit, ca altfel ti-ai dat foc!”. Prima vizita la Soveja s-a lasat cu schimbari din functie. „La plecare a vrut sa ma ia in masina, dar eu i-am zis ca aici, in padure, e locul meu de munca. Mi-a zis «la revedere si pe alta data», deci nu era chiar suparat. A trecut in tromba pe linga suita care-l astepta. Va inchipuiti ce stres a fost pe oamenii aia, toata Militia, Securitatea Statului, de la Comitetul Judetean. Cind am vazut ca i-a schimbat locul de munca lui Vasile Patilinet am zis ca mie nu are ce sa-mi faca, pentru ca sint ultimul om…”, isi aminteste paznicul de vinatoare din Soveja. Dupa o viata petrecuta in padure, in ploaie si frig, Ion Marastean a avut si probleme, dar a trecut peste toate, facindu-si meseria cu simt de raspundere.
Vroia sa impuste cerbul care dormea
Dupa cum mai povesteste Ion Marastean, in 1978, la Soveja a fost cel mai frumos spectacol de boncanit al cerbilor, dar n-a venit „vinatorul”. In Vrancea tocmai izbucnise scandalul din care s-a inspirat filmul „Secretul lui Bachus”. In 1979, Nicolae Ceausescu a venit din nou, dar cerbul i-a jucat din nou o festa. In toamna anului 1980 a revenit hotarit sa ucida. „Ma pomenesc cu o nota sa fie pazit cerbul, ca vine iar vinatorul. A dat Dumnezeu de s-a imprimavarat si cerbul a ramas in viata pina in toamna, cind seful statului a venit la Bacau in vizita de lucru. Eu urmaream cerbul pas cu pas. Doua zile si doua nopti, baiatul meu nu s-a dat jos din observator. Prin radio auzeam cuvintarea de la Bacau. Numaidecit a trecut dealul cu elicopterul, si ma pomesc cu el la observator. Ma cunostea de acuma”, continua fostul paznic de vinatoare. Paznicul de vinatoare fixase binoclul fix pe cerbul care dormea. „A ordonat sa i se dea pusca si sa traga. I-am spus «nu!». Cerbul dormea, parca era stana de piatra. In cele din urma, in jumatatea de ora in care se ingina ziua cu noaptea, am primit permisunea sa scol cerbul. Aveam o boncanitoare in buzunar, am pus-o la gura si am inceput sa imit caprioara. Cerbul s-a sculat si atunci Ceausescu a tras. Nu l-am lasat sa impuste vinatul in timp ce dormea, desi nu se mai tinea cont de regula asta, mai ales ca venea al treilea an. A luat si a doua arma, dar cerbul l-a nimerit cu un singur foc. S-a bucurat, a spus ca a meritat, si ne-a zis ca va dobori recordul. La casa de vinatoare Dragomirna, il astepta Elena Ceausescu. A expus cerbul in fata cabanei, l-a aratat tuturor. Ceausescu era mindru”. Dupa cum spune Ion Marastean, cerbul vinat la Soveja in septembrie 1980 a obtinut 261,25 puncte C.I.C., un record mondial si national neegalat pina in urma cu citiva ani. Trofeul a fost premiat la Plovdiv in anul 1981.
Ursii la botul dictatorului
Si la urs a avut noroc Nicolae Ceausescu in muntii Vrancei. In 1979, au venit la Soveja o armata de directori ca sa studieze cum se poate ajunge cu masina pina la ursarie. „Drumul acela era neintretinut din ‘916. Directorii faceau socoteala ca se investesc prea multi bani. Atunci mi-am asumat raspunderea. Le-am zis sa-mi dea 0,5% din valoare si duc ursul mai aproape de drumul forestier. M-am dus cu niste saci cu mere si i-am atras pina la 100 de metri de locul de masina. Dupa ce s-au inadit ursii la carne, ca asta-i realitatea, de ce sa mint, Ceausescu a fost invitat sa impuste. Erau doi ursi de aceeasi marime, aceeasi culoare. Cel mai mare, Tiganul i-am pus eu numele, venea mai pe inserat. L-a vinat in ’79. Eu nu am planificat in viata sa fiu silvicultor, dar padurea m-am atras precum norii ploaia. Din 1952 am lucrat ca muncitor forestier. Cum nu stiam de frica ursului, a lupului, m-am pasionat de padure si asa am ajuns paznic de vinatoare”, spune fostul silvicultor din Soveja, al carui fiu i-a urmat in cariera. Cel mai valoros trofeu de urs al dictatorului a fost insa recoltat la Harghita.
De la Dej, la Ceausescu, Mitrea si Oprisan
Ion Marastean recunoaste ca Nicolae Ceausescu nu vina tocmai sportiv, dar spune ca acest tip de vinatoare se practica din cele mai vechi timpuri. „Vinatoare este de cind a aparut omul. A fost practicata de triburi, de seful tribului si asa va muri, cu seful cit e sef. Vinator ca Ceausescu sint asadar din epoca primitiva! Adevarata vinatoare este sa se mearga in padure, sa se auda fosnetul, sa asculte inima cum ii bate… Auzi si o frunza cind tresare! Nu din astia: uite, d-le, vinatul! Asa era atunci, ce mai! Chiar daca era altul in locul meu, tot asa se intimpla. S-a intimplat sa fiu eu si sa-mi si placa. Ceausescu era seful statului, eu eram salariatul ocolului silvic. El, ca sef al statului, a facut ce-a vrut el!”, mai spune fostul padurar. Pe batrin l-a impresionat foarte mult faptul ca toti tremurau in fata tovarasului. In plus, in ciuda faptului ca s-a spus ca Ceausescu era un vinator slab, Ion Marastean spune ca tovarasul stia sa vineze: „Ceausescu era un om sever si sigur pe ce vroia sa faca. Avea mare autoritate, nu pisiia nimeni. La vinatoare insa era bine documentat. Stia sa traga!”. De-a lungul timpului, padurile Sovejei au facut cu ochiul potentatilor vremii. Aici nu a vinat numai Ceausescu. La Soveja si-au incercat pustile Gheorghe Mauer, Gheorghe Gheorghiu Dej, in vreme ce fostul vicepremier comunist Gheorghe Apostol a fost la un pas sa fie mincat ursi. Tot aici si-au manifestat hobby-urile cinegetice si fostul ministru Miron Tudor Mitrea, dar si Marian Oprisan. Batrinul vinator din Soveja spune insa ca totul s-a schimbat in ziua de azi: „la Soveja mai sint doar meleagurile, oamenii sint altii! Acum, si in viata vinatului e ceva schimbat, ca si in a oamenilor! Eu, care mi-am petrecut viata in padure, spun ca cine umbla la natura greseste!”. (Silvia Vrinceanu)
Coarne de aur
Romania a dovedit ani de-a rindul ca detine un mare potential cinegetic, cotat, la unele specii, printre care capra neagra, cerb, lup, in topul trofeelor mondiale. Potrivit statisticilor AGVPS, pina in urma cu citiva ani, cel mai puternic trofeu romanesc la cerb a avut 261,25 puncte CIC, medaliat la Plovdiv – 1981 – iar topul primelor 10 nu coboara sub 240 de puncte. Recordul national obtinut de Ceausescu in 1980 la Soveja a fost doborit abia in octombrie 2003 cu un cerb recoltat in judetul Mures, evaluat la 264,51 puncte C.I.C. Bineinteles, pina in 1989, cele mai valoaroase trofee au fost obtinute de Nicolae Ceausescu, care facuse vinatoarea un sport accesibil doar unui grup limitat. „Sint criterii internationale care se iau in calcul la omologarea trofeelor. Conteaza greutatea, culoarea coarnelor, bogatia coroanei, razele, perlajul, lungimea, grosimea si densitatea si multe alte criterii. Sint criterii complexe. Mai recent, se fac si studii de structura, pentru ca sint care hranesc artificial animalele si fac coarne enorme, dar pierd la densitate”, ne-a declarat Laurentiu Dumitrache, directorul Directiei Silvice Focsani. De exemplu, ultimul trofeu de cerb omologat in Vrancea avea peste 30 de „ramuri” si cintarea 11 kilograme. Pretul unui trofeu valoros poate ajunge chiar si pina la 5.000 de euro. Omologarea trofeelor de vinatoare se face numai de catre comisii internationale, in cadrul unor expozitii si intilniri speciale. Consiliul International al Vinatorii si al Conservarii Vinatului (C.I.C.), care reuneste peste 80 de tari, a luat fiinta in anul 1930, Romania numarindu-se printre membrii fondatori. (S.V.)