La 10 ani de la Revolutie, dezamagiri si adevaruri bine ferecate

Reporterii nostri incearca, in aceasta zi, o analiza obiectiva (dar fara pretentia de fi exhaustiva) a evenimentelor de atunci.
12.45, la numai 25 de minute dupa ce fuga cuplului Ceausescu a fost anuntata. Pe bulevardul Unirii, chiar in Piata Unirii, era o liniste mormintala. Un cetatean cu barba, singurul de altfel, tipa in gura mare ceea ce aproape tora lumea deja stia: Nicolae Ceausescu fugise din Comitetul Central al partidului, sub presiunea uriasa a multimii dezlantuite. Ceea ce se intimpla la Bucuresti s-a extins cu viteza fulgerului in toata tara. Piata Unirii din Focsani s-a umplut, in rastimpul citorva zeci de minute, pina la refuz. Oamenii au asltat sediul judetean al PCR. De la balconul Comitetului Judetean al partidului s-au adresat multimii cei care aveau sa alcatuiasca primul organism de conducere revolutionar local. Imbulzeala si haosul acelor momente au atins uneori note tragi-comice. In salile 17 si 11, ale fostului sediu judetean al PCR, intr-o atmosfera sufocanta, entuziasmul si orgoliile a zeci de oameni se ciocneau, aproape toti dorindu-se membri sau chiar sefi in noile structuri de conducere ale judetului. "Intr-o relativ scurta perioada s-au facut peste 20 de tabele, cu celebrele Comitete revolutionare, de multe ori cei ce le redactau trecindu-se pe ei insisi in fruntea acestora. De la balconul actualei Prefecturi zburau carti, tablouri cu Nicolae Ceausescu si alte materiale de propaganda comunista. O parte dintre cei care invadasera cladirea s-au dedat la activitati mai "pragmatice" – spargeau si cotrobaiau prin fisetele fostilor activisti ori se pricopseau cu televizoare sau covoare. Indiferent cum, in timp ce la Bucuresti se innodau si se desnodau guverne, la noi se realizau, in acelasi ritm, comitelele revolutionare judetene", isi aduce aminte colonelul Gheorghe Iorga, actualul sef al Comisariatului Militar Judetean (CMJ), fost membru in primul Comitet Judetean de Salvare Nationala Vrancea.
Unele dosare erau deja scrum
In aceeasi perioada, comandantii celor mai importante unitati ale armatei din Focsani, capitanul (acum colonel) Stelian Ferariu si colonelul (general acum) Costica Malerov, au trecut de partea manifestantilor.
O coloana de manifestanti s-a indreptat spre sediile Militiei Judetene si ale Securitatii. Pentru citeva minute, nici un manifestant n-a avut curajul sa treaca de gard. Se striga doar, la porta-voce: "Nu trageti!". "Armata e cu noi!".
Dupa ce au iesit comandantul Militiei – Nicolae Ciuperca si cei al Securitatii – Gheorghe Panait si Vasile Tambrea, manifestantii au prins curaj si au intrat in cele doua cladiri, unite pe atunci. Au fost facute poze cu arhivele Securitatii iar unele dosare au fost, se pare, distruse sau subtilizate de unii revolutionari. Exista martori conform carora unele dosare fusesera, la ora patrunderii multimii in sedii, deja arse.
Cum si-au predat militienii armele
Comportamentul lipsit de violenta al militienilor din acea zi poate fi explicat si de un ordin al Ministerului de Interne – Inspectoratul General al Militiei – care preciza: "Sa nu se faca uz de armamentul din dotare impotriva muncitorilor care demonstreaza".
Radiograma permitea folosirea violentei doar ca riposta in caz de atac al sediilor sau dezarmarea cadrelor. Conform marturiilor unui participant la evenimente, Mircea Penteliuc, in jurul orelor 17.00 a avut loc predarea armelor din dotarea acestor institutii catre conducerea noului organ revolutionar. 11 dintre acestea au fost gasite ulterior aruncate in boschetii din jurul cladirilor. "Aproape concomitent cu "cucerirea" Militiei, un alt grup de revolutionari devasta casa fostei prim-secretar Niculina Moraru, care fugise deja din Focsani.
Oficiosul PCR devenea, peste noapte, "liber"
"In jurul miezului noptii, cind cu greu reuseam sa punem putina ordine si sa asiguram controlul intrarilor in cladirea actualei Prefecturi, m-am retras la unitatea pe care o comandam – Statul Major de Aparare Civila. Era ora 3.30 noaptea, cind mi s-a comunicat telefonic, de catre Victor Renea, ca fac parte din primul Comitet Judetean de Salvare Nationala. Nu stiu inca cine definitivase lista si nici ce criterii statusera la baza intocmirii ei. Stiu insa cu precizie ca fusesem pe mai toate listele si deci nu m-a mirat", marturiseste colonelul Gheorghe Iorga. La ora 4.00 dimineata a avut loc prima sedinta a noului organism revolutionar de conducere. In decursul noptii de 22 – 23 decembrie, un grup lucrase la editarea primului ziar liber din Vrancea al revolutiei, care populariza si numele fruntasilor miscarii.
Trei milioane pentru familiile indoliate
Abia dupa aceea a inceput ceea ce chiar unii dintre participanti numesc diversiune. Si in Vrancea au fost trase focuri de arma in acele zile, existind chiar victime. Doi dintre cei ucisi, Marian Catana, (38 de ani) si Vasile Apostolie (19 ani), au fost impuscati pe 24 decembrie pe soseaua nationala E85, de catre soldatii UM02280 Cotesti. Instanta a apreciat ca vinovati, in urma unui proces deschis abia in 1998, pe lt.col. George Vasilof, lt.col. Mircea Simion, cpt. Ovidiu Claudiu Mehedinti si plt. adj. Valentin Ciubotaru. Acestia ar urma sa plateasca daune morale de trei milioane familiilor indoliate daca instanta isi va mentine verdictul si la recursul inaintat de acuzati.
In zilele de 24 si 25 decembrie 1989, focuri de arma s-au auzit si in Focsani, in mai multe locuri: la Posta, pe acoperisul hotelului "Unirea", la turnul de apa din Sud, pe soseaua de centura. In ceea ce priveste teroristii, parerile sint impartite chiar printre participantii la evenimentele acelor zile.
"Au fost diversiuni"
"Mi-au fost prezentate destule persoane, despre care cred ca reprezentau real pe teroristi. V-as aminti pe cei din ziua de 25 decembrie, din fata actualului sediu al PDSR, in masina carora am gasit fire de par uman naclaite cu singe, ce apartineau probabil unei femei. I-am vazut la morga pe citiva dintre mortii Vrancei. Sint unul dintre ofiterii care cred ca revolta populara a acoperit din plin actiunile reale ale unor elemente diversioniste si teroriste, care au amplificat degringolada, in scopuri usor de intuit", afirma colonelul Iorga.
Fosti activisti ies, fara rusine, la rampa
Culmea este ca desi revolutionarii din 22 decembrie erau porniti impotriva regimului comunist, printre membrii primului Comitet de Salvare Nationala se cocotasera citiva activisti de frunte. Este cazul lui Vasile Crintea, secretarul Consiliului Popular Judetean sau a lui Vasile Vilcu, fostl sef al Directiei Economice, sub comunisti, actualmente lider al PSM Vrancea. Acesti oameni se regasesc pe lista alaturi de anticomunisti recunoscuti, precum poetul Ioan Liviu Stoiciu.
Astazi, sentimentele legate de ceea ce a fost cistigat atunci se apropie de deziluzie in cazul multora dintre cei aflati atunci in prima linie. "La zece ani de la Revolutie ma simt tradat si dezamagit. Ma bucur totusi ca pot vorbi, ca pot scrie, ca ma pot manifesta, dar mi se pare prea putin in fata dreptului de a muri de foame si de a trai mult sub nivelul de subzistenta, a unor largi categorii sociale". Marturisirea apartine aceluiasi Gheorghe Iorga, fostul sef al Apararii Civile si participant direct in miscarea din 22 Decembrie din Focsani. (Traian NEGULESCU, Lidia GROSEI)