Marea deportare!

Pentru ca nu a gasit alte solutii viabile, Primaria Marasesti intentioneaza sa ofere o alternativa marilor datornici – locatari ai blocurilor orasului si cosmeliilor din cartierul Modruzeni – mutindu-i in citeva baraci de la marginea Calimanestiului. Majoritatea celor in cauza nu se arata prea fericiti de respectiva alternativa, ca si oamenii din Calimanesti, care privesc cu teama spre un viitor in care vor avea vecini, in majoritate, tuciurii. Primaria spune insa ca va mai dura ceva vreme pina cind proiectul va fi pus in aplicare. „Vor fi mutati mai intii cei care au 50 de milioane lei datorii, probabil chiar din iarna asta. Acele baraci au fost preluate de noi gratuit si in ele incap 80 de familii”, spune Emilian Brasov, primarul Marasestiului.
La marginea satului Calimanesti, linga binecunoscuta balastiera, se aliniaza, straniu, 12 rinduri de baraci. Douasprezece taverne din lemn, lungi si innegrite de timp, care te duc cu gindul direct la lagarele hitleriste. Pare incredibil ca acolo sa fi locuit oameni. Si totusi… Pina zilele trecute, aici au stat muncitorii Antreprizei de Constructii Hidrotehnice Siret, care au tot asteptat sa continue sapaturile la canalul Siret – Baragan, inceput in vremurile comuniste. Cum acest lucru nu s-a intimplat, oamenii s-au vazut nevoiti sa plece care de pe unde a venit, iar baracile au trecut in patrimoniul Primariei Marasesti. Situate in plin cimp, departe de sosea si ascunse cumva de ochii lumii, respectivele „imobile” ar putea adaposti aproximativ 40 de familii. Cine are curiozitate sa le viziteze insa, se va simti brusc contemporan cu realitatile celui de-al doilea razboi mondial! Mai ales privite de departe, respectivele adaposturi par mai degraba grajduri decit locuinte destinate traiului omului. Cite familii se vor muta pina la urma in acestea, nu se stie sigur. Unii sateni din Calimanesti spun ca ar fi vorba de 40, altii cred ca vreo suta. Insa, indiferent de numarul lor, acestia vor avea „toate conditiile”. Cel putin in opinia celor care pazesc ce-a mai ramas intreg si care explica, oricui vrea sa asculte, ca „daca se muta aici familii, se vor putea gospodari si poate vor avea grija de ele”. Ba mai mult, ei sint de parere ca locul ar putea fi civilizat din nou, doar exista si o cladire „in care a fost club, alimentara si frizerie. Alimentara are inca rafturile si daca cineva ar vrea, ar putea face treaba aici”, spun ei, amintindu-si totusi ca si pe vremea muncitorilor de la Antrepriza, din alimentara s-a tot furat. Mai mult, alta cladire, cu geamuri sparte si pereti scorojiti, cica ar fi functionat pe vremuri ca dispensar, iar scoala e si ea la o azvirlitura de bat – nu mai mult de un kilometru. Bune sau rele, astea-s conditiile si mai devreme sau mai tirziu, aici vor fi repartizati toti fostii chiriasi ai primariei, cu datorii de zeci de milioane de lei la intretinere sau chirie si care nu au alta sursa de venituri decit ajutorul social sau alocatiile copiilor. Drept consolare, aici nu vor plati decit curentul electric si apa rece. Si eventualele lemne pentru iarna, dar inainte de asta, sobele pe care vor fi nevoiti sa le construiasca daca vor sa faca fata cu bine iernilor ce vor veni.
Camere de „lux”, in bataia vintului
Fiecare „garsoniera”, dar mai ales „apartament” din respectivele baraci este format dintr-o sufragerie, bucatarie cu chiuveta, dotata chiar cu doua robinete, plus o baie cu spalator, WC si citeodata cu cadita. N-au vazut „modruzenii” neam de neamul lor conditii de hotel ca-n colonia de pe Siret! Unde mai pui ca peretii sint din PFL, gata tapetati cu resturi de postere cu femei goale si, zice-se, izolati, iar acoperisurile din tabla ondulata. Citeva astfel de apartamente au si un mic antreu improvizat din alte ziduri dezmembrate. Pentru familiile mai numeroase exista si „dublete”, adica doua camere dintre care s-a darimat zidul despartitor. Ce daca pe ici pe colo si mai peste tot geamurile sint facute praf, stoleriile furate, usile scoase din titini, vasele WC-urilor sparte, chiuvetele smulse iar tevile de apa crapate? Bine cel putin ca exista patru pereti in picioare si-o gaura prin care se poate intra intre ei. Ca vorba aia, omul sfinteste locul iar loc e, slava Domnului! Plin de buruieni, nins de vata minerala ce curge din jurul tevilor suspendate ce asigurau odata incalzirea centrala, loc e destul pentru toata lumea!

Locuinta din colonie, hotel de patru stele fata de „fieraria CAP-ului”
Primii locatari ai baracilor din Calimanesti – familii de tigani din Marasesti – au si ocupat trei apartamente. Anisoara Roman s-a mutat alaltaieri. Sora-sa, Luminita, sta aici de cinci ani si i-a zis „sa nu fii proasta, ca decit la oras, fara nici de unele, e mai bine de o mie de ori la baraca”. Iar Anisoara, la rindul sau, sustine ca „nu pot sa-i reprosez nimic primarului, ca ne-a ajutat si el cum a putut. Stateam de mai bine de un an in doua camarute, la fieraria fostului CAP, cu peretii cazuti si podeaua stricata. Acolo primisem repartitie tot de la primaria din Marasesti. Am sperat ca primaria ne va repara cladirea si vom avea macar apa rece sau curent. De atita asteptat, ni s-a strins aproape o remorca de tractor de haine murdare”, ne-a spus Anisoara Roman. Acum spala tot ce-a mai ramas din ele, ca are apa si incalzeste la cazan, cu foc din cartoanele pe care le-a gasit aruncate prin curte. Femeia are doi copii prescolari si impreuna cu barba-su, mai munceste pe ici, pe colo, sa mai agoniseasca cite ceva. Traiesc toti patru din ajutorul social, cind mai vine de la primarie, ca si acolo sint restante. Ea are si probleme cu piciorul sting asa ca merge cam greu. S-a gindit ca ar fi bine sa se duca la comisie sa-i dea vreun ajutor pentru handicapati, dar la citi bani are si asa sa-i dea statul, s-ar mira s-o mai bage cineva in seama.
Sora-sa, Luminita, si-a facut in fata casei citeva straturi si are si ea acolo „cite-o tufa de patrunjel sau rosii, cit sa ne facem o supa sau vreo mincarica”. Cu Ionel Lascar are trei copii de scoala, si mai are o nepoata in intretinere, de la fiul cel mare. „Baiatul este inchis si femeia cu care traia si-a facut de cap, asa ca am zis sa cresc eu fetita, ca-i pacat de la Dumnezeu”, a mai spus Luminita. Ionel a muncit pe la oameni, iar acum, ca si-au terminat strinsul porumbului, acestia l-au lasat sa le ia cocenii, sa aiba si el ce sa mai arda la iarna. De la fostii locatari, muncitorii de la canal, au ramas niste grilaje de gard si Ionel, om gospodar, si-a imprejmuit bucatica de gradina de linga baraca.
La „casa noua”, furtisaguri vechi
Costel Bighiu, reprezentantul Primariei in zona, este cel care, pina una, alta, raspunde de baraci. „Avem grija sa nu se fure si atit cit mai este, ca vin oamenii si iau tot, usi, ferestre, chiuvete sau WC-uri, sa le vinda. Unii s-au chinuit sa le smulga si daca au vazut ca nu-i chip, le-au spart cu ranga numai sa nu le lase la altii,” a mai spus Costel Bighiu. El va fi cel care va supraveghea oamenii trimisi de primarie sa refaca baracile, in perioada de iarna. „Ar fi bine sa-i avem aici deja pe cei care vor sa se mute, ca ar avea si ei grija sa nu se mai fure macar ce mai este acum”, este de parere Costel Bighiu. Omul a fost foarte suparat ca la inceput, Luminita Roman si toti ai sai, s-au tot mutat dintr-o baraca in alta, luind cu ei pina si bucati de perete! „Bine macar ca acum s-au linistit intr-un loc”, a rasuflat el, cit de cit multumit.
„Duca-se la Siberia, la rusi!”
Nu la fel de multumiti sint satenii din Calimanesti, care se iau cu miinile de cap ori de cite ori isi amintesc ca vor trebui sa traiasca alaturi de tigani. „Nu ne trebuieste noua asa ceva, maica! Aia au terminat apartamentele de acolo si acum ii muta aici? Pai de ce? Nu sint destui care fura, mai vin si altii?! Eu sint femeie singura, daca vine peste mine?”, spunea Lidia Bancean, femeie de 55 de ani, cu rasuflarea ingreunata de indignare si greutatea galetilor de apa. Iar vecinul sau, Florin Mirodon, de 30 de ani, a gasit chiar si o solutie. „Duca-se la Siberia, la rusi, nu aici la noi! Ca tiganii, tot tigani, se imbata si se iau la bataie!”, crede barbatul. Ca peste tot insa, parerile oamenilor sint impartite, ceea ce a demonstrat cu prisosinta vecina de peste drum, Denisa Ciocoi, gravida si cu frica lui Dumnezeu. „Da ce, tiganu’ nu-i tot om? Tot sarac si tot mincare maninca. Las’ sa traiasca si ei, ca doar Dumnezeu nu se uita la fata, ca-i neagra! Se uita la inima omului. Poate n-au avut cu ce sa plateasca acolo unde stau, de-aia ii aduce aici”, si-a exprimat parerea Denisa.
Nici in caruta, nici in teleguta
Primarul Emilian Brasov intentioneaza sa refaca baracile distruse partial cu materiale de la cele care nu mai pot fi refacute. Va folosi ca forta de munca atit angajatii temporari de pe perioada iernii cit si pe cei care trebuie sa efectueze prestatii, conform Legii 416. Viceprimarul Gheorghe Podaru a declarat ca „nu se pune in discutie deocamdata mutarea datornicilor pe timpul iernii. Este insa normal ca, pe de o parte, chiriasii sa-si plateasca datoriile existente, si, pe de alta, sa nu mai faca altele. Cine ar accepta situatia la nesfirsit? Sufera scari intregi de proprietari pentru datoriile unui singur apartament de chirias”.
Se pare insa ca cei vizati de primarie nu sint deloc incintati de ideea de a da orasul – fie el si Marasesti – pe baraca din mijlocul cimpului. Cei pe care reporterii cotidianului nostru i-au contactat au considerat ca atita timp cit la colonia de la Calimanesti nu exista medic si nici vreo sursa de aprovizionare cu alimente, nu sint nici conditii corespunzatoare de trai. Chiar daca stiu ca datoriile lor fata de stat au ajuns la sume considerabile si chiar daca sint convinsi ca nu le vor putea plati niciodata, tin mortis la conditia lor de „oraseni”. Doar ici colo, cite un amarit din Modruzeni mai sta pe ginduri. „M-as duce, de ce sa nu ma duc. Macar pentru curentul electric si pentru apa, ca aici e vai de capul nostru”. (Laura BREANA, Doina DAMIEAN)