Memoria studentei ucise de tren, batjocorita de ancheta Politiei

„Nu m-am sinucis”, striga disperata Monica Ciobanu dincolo de mormint. Vocea studentei mediciniste care a sfirsit tragic sub rotile acceleratului Iasi – Brasov se aude prin glasul tatalui ei. „Asteapta-ma, ca vin repede”, au fost ultimele cuvinte ale Monicai adresate parintelui ei. Vocea fetei se aude si prin colega la care ar fi trebuit sa ajunga in seara fatidica, in Nicolina. „Vorbeam cu ea la telefon. Mi-a zis ca s-a ratacit”, este inca socata Iuliana Marin. Monica Ciobanu striga insa in zadar. Politistii au pus stampila pe cazul ei: sinucidere. La atit s-a marginit profesionalismul lor. Fluturind trei martori care spun ca fata s-ar fi aruncat, politistii aproape ca resimt totul ca pe o victorie: „Dupa cum v-am spus la declansarea anchetei, concluzia finala este ca aceasta tinara s-a sinucis”. Cu aceste cuvinte, politistii au inchis dosarul. Si-au batut joc insa de memoria fetei. Au facut-o sinucigasa, alaturind-o celor cu probleme psihice. Au pornit in ancheta cu gindul la sinucidere, si asa au terminat. Nimic nu i-a putut convinge sa faca un pas in plus, sa munceasca o ora mai mult. A fost varianta cea mai usoara de a scapa de un dosar. Sau poate ca au dat cu banul sa vada ce concluzie pun: accident sau sinucidere?
Tatal Monicai Ciobanu a ramas socat cind l-am anuntat de verdictul dat de politisti. „Daca mi se va spune oficial ca fiica mea s-a sinucis si ca asta este concluzia finala, ma voi duce pina la Haga”, este disperat Constantin Ciobanu. Nu se poate impaca cu gindul ca cineva incearca sa-i bage pe git fortat ca fata lui este o sinucigasa. Un accident poate, dar niciodata nu va accepta ca Monica si-ar fi pus capat zilelor. ” In ziua tragediei a venit la mine la prinz foarte bucuroasa. Mi-a spus ca a doua zi urma sa aiba examen la psihologie si ca a invatat si stie foarte bine. Se vedea pe fata ei ca este bucuroasa. Va dati seama ca si eu ca parinte ma bucuram ca aveam fata studenta bursiera si speram ca si anul asta sa ia bursa”, arata Constantin Ciobanu ce urma sa faca Monica.
„Stai, taticule, ca vin repede”
Referindu-se la ora tragediei, barbatul ne-a povestit cu lux de amanunte ultimele clipe petrecute cu fata lui. „Seara m-a rugat sa o duc cu masina la o colega in Nicolina. Cum eu nu cunosc Iasul, ne-am oprit cu masina sub Pasarela Nicolina. Stiu doar ca din locul in care am oprit se vedea un hotel, Conest mi se pare. A sunat-o pe colega ei si i-a explicat prin telefon cum poate ajunge la ea. Atunci mi-a spus «Stai, taticule, asa un sfert de ora si asteapta-ma, ca vin repede». A iesit din masina si s-a dus inspre calea ferata. Am inteles ca aceasta colega era undeva la serviciu si acolo avea un xerox. Probabil ca trebuia sa traga la xerox niste cursuri, dupa care urma sa se intoarca la masina. Am asteptat-o cam douazeci de minute, dupa care i-am dat un telefon sa vad de ce nu mai vine”, a rememorat Constantin Ciobanu momentul in care nu stia ca fiica lui se mutase in cer cind o suna la telefon.
„Ma mir cum de mai sint intreg la cap”
„Cind am sunat-o, a raspuns mesageria. Am incercat din nou, si tot pe mesagerie a intrat. Atunci chiar mi-am spus ca, uite, cum ma lasa s-o astept si nici nu-mi da un telefon sa-mi spuna ca mai intirzie. Putin mai tirziu m-am gindit ca poate s-a apucat de invatat impreuna cu colega ei si a uitat de mine. Trebuia sa plec la Dorohoi, asa ca m-am gindit ca o sa ma sune ea cind termina treaba. Am pornit masina si am plecat in treaba mea. Pe drum am mai incercat s-o sun, dar telefonul intra permanent pe mesagerie. Nu pot sa accept ideea unei sinucideri. Din punct de vedere material nu-i lipsea nimic, nu avea prieten si nici probleme sentimentale, iar eu ma straduiam sa nu-i lipseasca nimic niciodata. Nimeni nu poate sti prin ce am trecut eu ca parinte atunci cind am fost la morga si mi-am vazut fiica. Uneori ma mir cum de mai sint intreg la cap, ca nu s-a rupt ceva in mine si inca mai pot discuta coerent”, a incheiat Constantin Ciobanu.
A fost recunoscuta dupa manichiura
Despre ultimele clipe de viata ale Monicai ne-a povestit si Iuliana Marin, colega la care ar fi trebuit sa ajunga tinara. „O asteptam sa vina pe la mine. Tocmai vorbeam cu ea la telefon cind s-a intimplat accidentul. Era foarte agitata si mi-a spus ca s-a ratacit”, atit a reusit sa ne spuna Iuliana, dupa care ne-a rugat sa incheiem discutia deoarece glasul i s-a inecat in lacrimi. Colegii ei ne-au zis insa finalul conversatiei dintre cele doua fete. Iuliana apucase sa-i spuna Monicai sa stea in locul unde a ajuns, pentru ca vine ea sa o conduca, in timp ce in fundal se auzea un suierat de tren. Apoi nimic. Legatura s-a intrerupt brusc. Banuind ca s-a intimplat ceva, Iuliana s-a indreptat imediat spre locul de unde trebuia sa o ia pe Monica. De departe, ea a vazut un tren oprit pe sine, o ambulanta cu girofarul in functiune si lume adunata in jurul trenului. Cind a aflat ca a fost un accident de tren in care a fost implicata o persoana de sex feminin, socul a izbit-o din plin. De altfel, Iuliana Marin a fost prima persoana care a ajuns la morga pentru identificare. „Am auzit de alti colegi care au vorbit cu ea ca a recunoscut-o pe Monica dupa manichiura. Imi inchipui prin ce momente grele a trecut ea”, spune Adrian Necula, seful seriei anului II de la Facultatea de Medicina Generala.
De ce atita graba pentru sinucidere?
In fata acestor argumente, aduse de Constantin Ciobanu si Iuliana Marin, politistii au fost mai inflexibili decit locomotiva care a ucis-o pe studenta. „Initial a fost luata in calcul si varianta unui accident. Dupa cum v-am spus la declansarea anchetei, concluzia finala este ca aceasta tinara s-a sinucis. Avem trei martori care au declarat ca au vazut-o cum statea ghemuita linga un stilp, iar cind trenul s-a apropiat a sarit in fata lui. A fost audiat si mecanicul de locomotiva, care a declarat ca a vazut-o pe fata cum statea aplecata”, a sunat ca o placa stricata finalul anchetei coordonate de comisarul Gheorghe Basa, din cadrul Serviciului Politiei Transporturi Feroviare. Dar de ce atita graba pentru clasarea cazului drept sinucidere? In cazul in care s-ar fi mers pe varianta unui accident, si acesta se confirma, treburile se complicau simtitor. Era necesara o alta ancheta paralela facuta de o comisie din partea Regionalei de Cai Ferate Iasi, era necesara audierea a cit mai multe persoane, iar ancheta putea dura chiar si mai multe luni de zile. Acest lucru poate ca nu multumea pe nimeni. Nimic nu ar fi adus-o inapoi pe Monica. Dar i-ar fi ramas neintinata imaginea. O fata vesela care astepta un alt 10 din viata ei de studenta.
Sute de oameni au fost la inmormintarea Monicai
Duminica, aproape toata suflarea orasului Dorohoi a fost alaturi de familie la inmormintarea Monicai Ciobanu. Peste 300 de oameni s-au alaturat rudelor prietenilor si colegilor de facultate sositi sa o conduca pe ultimul drum pe Monica. „A fost multa lume, multe maicute de la o manastire din apropiere si elevii de la Seminarul Teologic din localitate. Nu stiu sigur, dar s-ar putea ca Monica sa mai aiba o sora care este calugarita. De aceea poate au fost atit de multe maicute care au ajutat foarte mult la pregatirile de inmormintare. Mai mult, praznicul s-a tinut intr-o sala a Seminarului Teologic. Atunci am aflat mai multe lucruri despre ce s-a intimplat. Cred cu tarie ca a fost un accident stupid. Stiu acum si ca Monica a fost ajutata foarte mult de o matusa care este medic in Dorohoi. Aceasta a fost pentru Monica un fel de mentor si a sustinut-o foarte mult in hotarirea ei de a face Medicina”, spune Adrian Necula, abia reintors ieri de la inmormintarea colegei lui. El a fost si cel care s-a ocupat de stringerea unor fonduri pentru a ajuta familia. „Au contribuit foarte multi studenti de la noi. Am gasit foarte multa intelegere si ajutor banesc si de la decanul facultatii, prof.dr. Valeriu Rusu, care a dat imediat dispozitie sa primim niste bani pentru familia Monicai”, mai spune Adrian. (Catalin STEFANESCU, Carmen MAFTEI)