Orasul cu 1.500 de locuitori

In viziunea primarului, Tibanestiul ar fi trebuit sa devina oras inca de acum 20 de ani. De fapt, Tibanestiul ar fi deja oras, lipsindu-i numai recunoasterea oficiala. Apa curenta, televiziune prin cablu, un proiect pentru construirea unui bloc ANL, liceu, serviciu de ambulanta propriu, echipa de fotbal aflata pe primul loc, o fabrica de confectii cu 800 de angajati, 10 blocuri cochete sint doar citeva din argumentele care ar face din Tibanesti un orasel in toata puterea cuvintului. De departe, „centrul civic” al satului Tibanesti chiar aduce intrucitva cu cel al unui orasel. Un magazin „de cartier” destul de bine aprovizionat, citeva blocuri, un parc si nelipsitii ciini comunitari dau satului o aparenta de urbanitate. Aspectul urban al localitatii dispare insa treptat, pe masura ce te indepartezi de primarie. La nici 100 metri de aceasta, orasul dispare, locul sau fiind luat de satele comunei Tibanesti. Nici Glodenii Gindului, nici Tungujei sau Recea nu seamana nici pe departe a cartiere. Majoritatea facilitatilor si institutiilor pe care ar trebui sa le aiba un oras lipsesc aproape cu desavirsire. „Le putem face pe toate, pe rind. Totul este sa gasim bani”, spune primarul Dumitru Spulber.
Balega de cal in loc de pete de ulei
La o privire atenta, chiar si imaginea de orasel a centrului este estompata de cea a satului Tibanesti. Traficul apartine aproape in exclusivitate carutelor, iar locul petelor de ulei de pe asfalt este luat cel al balegii de cal. In Tibanesti nu exista nici treceri de pietoni si nici semafoare. Riscul unor accidente rutiere este practic nul. Rumoarea orasului este inlocuita de linistea oricarui sat. Mutati la bloc, satenii au ramas aceiasi gospodari dintotdeauna. Aproape fiecare are cite o bucata de pamint in afara localitatii. In loc sa-si tina sapa si hirletul in magazie, acestea au fost mutate pur si simplu in balcon. Localnicii si-au transformat uscatoarele de la cele citeva blocuri in magazii pentru lemne. Printre blocuri au fost amenajate gradini de zarzavat, iar in spatele acestora au fost instalate clasicile custi pentru ciini.
Canalizarea este un vis
In fapt, argumentele pentru care Tibanestiul ar trebui sa devina oras pot fi rezumate in doua cuvinte: orgoliu si izolare. Tibanestiul a fost propus inca inainte de 1989 pentru a primi statutul de oras, iar localnicii se gindesc si acum cu nostalgie la faptul ca au ratat ocazia. „Daca am fi apucat sa devenim oras, poate acum Tibanestiul ar fi aratat altfel. Asa, trebuie sa o luam de la capat”, crede viceprimarul Dumitru Cimpeanu. Comuna era cuprinsa in planul de sistematizare a satelor demarat in anii ’80. Urmau sa fie construite zeci de blocuri, realizata o aductiune de apa si o retea de canalizare. S-au construit doar 300 de apartamente. De 10-15 ani, spatiile comerciale de la parterul blocurilor asteapta investitorii care sa le amenajeze si sa le foloseasca. Canalizarea este inca un vis, iar aductiunea de apa a fost realizata doar partial, anul trecut, printr-un program Sapard.
Averea Ambulantei: trei masini stricate
Din 1989 incoace, pasii facuti de comuna spre statutul de oras sint aproape insesizabili. Aductiunea de apa inca nu a fost data in folosinta, pentru ca satenii nu sint dispusi sa-si achite consumul. Fabrica de textile a ramas cu doar o treime din angajatii pe care ii avea inainte de 1989. Fosta sectie mecanizata este ca si inchisa. Casa de nasteri a fost desfiintata, iar dispensarul functioneaza intr-o jumatate de cladire darapanata. Cealalta jumatate este inchisa, iar peste ferestrele sparte au fost batute scinduri. Serviciul de ambulanta, pomenit cu mindrie de primar are in dotare trei masini. Una este insa defecta, alta nu functioneaza, iar din cealalta a ramas doar caroseria. Jumatate din cladirea fostului oficiu postal a fost transformata in sediu pentru televiziunea prin cablu. In cealalta jumatate ar urma sa functioneze un atelier scolar. Daca insa se vor gasi bani pentru infiintarea acestuia. Pina atunci, peste geamuri au fost trase dungi albe de vopsea.
Cel mai apropiat oras este la 50 de km
Izolarea localitatii este al doilea argument important aruncat in lupta pentru obtinerea titlului de oras. Daca Podu Iloaiei sau Raducaneniul sint situate pe un drum national, iar drumurile spre Belcesti si Vladeni sint bine intretinute, Tibanestul este aruncat pe niste coaste de deal. Drumurile se innamolesc primavara si se inzapezesc iarna. „Avem de mers 50 km pina la Iasi, 50 km pina la Vaslui si alti 50 km pina la Roman. Iarna este un adevarat chin sa duci pe cineva la spital. Daca am fi oras, am avea toate institutiile importante chiar la noi. Am putea coagula si comunele din jur, Tansa, Dagita sau Ipatele”, „vede” in viitor primarul.
Pe hirtie, planurile sint frumoase
Intr-adevar, pentru un satean din Manastirea-Dagita, un drum pina la Iasi ia pe putin o jumatate de zi. Cei citiva kilometri pe un drum de pamint pina in centrul comunei sint urmati de un traseu de 60 km pe un drum judetean ale carui zile bune au apus demult. Transfomarea Tibanestiului in oras ar insemna ca aici sa se regaseasca un birou de evidenta a populatiei, o banca, o filiala a CEC, o judecatorie, un notariat si un spital. Nimeni nu stie insa cind anume ar incepe acestea sa functioneze efectiv. Primaria nu a elaborat nici o strategie pentru ziua in care comuna ar primi oficial titlul de oras. Exista doar planuri si proiecte, fara nici un fel de evaluari. Primaria ar urma sa aiba propria emisiune televizata pentru a prezenta hotaririle consiliului local. In Tibanesti ar urma sa fie infiintat un post de radio si un ziar local. Parcul dendrologic, cu o suprafata de 9 ha, pustiu si cu banci ruginite ar urma sa fie transformat intr-un fel de Copou de Tibanesti. La parterul unuia dintre blocurile din centru ar functiona spitalul, iar pe fundatiile parasite ale unui bloc neterminat ar urma sa fie construit un tronson ANL. Pe un teren viran din centrul comunei, pe care acum se cultiva porumb ar urma sa fie contruit inca un bloc.
Bugetul Tibanesti este a 2.000 parte din cel al Iasului
Intrebat de unde ar putea face rost de bani pentru toate investitiile necesare noului statut, Spulber ridica din umeri. Pentru continuarea aductiunii de apa sau realizarea unei aductiuni ipotetice de gaz metan, primarul spera intr-un program european de finantare, iar pentru infiintarea radioului sau ziarului intr-un ipotetic investitor privat. Pentru amenajarea spitalului, a judecatoriei sau construirea unei noi primarii, Spulber nu se poate baza decit pe bugetul propriu al comunei. Aceasta in conditiile in care veniturile proprii ale comunei cu pretentii de oras se ridica la doar 800 milioane lei. Adica de 2.000 de ori mai mici decit cele ale Iasului sau de 50 de ori mai mici decit cele ale orasului Tirgu Frumos. „Am dat deja 660 de milioane pentru scoala. Anul asta nu mai avem bani pentru niste piatra sparta”, intareste primarul.
Lumea a votat „da” fara sa stie pentru ce
Mai mult decit posibilitatile, dorinta de a deveni oras cu orice pret pare sa fi fost singurul lucru care a contat la referendumul din primavara anului trecut. Aproape 80% din populatie s-a prezentat la vot, iar 90% s-au declarat de acord ca Tibanestiul sa devina oras. Multi au votat fara sa aiba habar ce se va schimba in viata lor. „Am votat «da», ca asa s-a zis ca trebuie. Da’ eu nu stiu ce-o sa fie cu orasul asta”, spune Alexandru Antohi, tiriindu-si un picior pe ulitele desfundate din Tungujeni. Chiar sefii comunitatii au doar o vaga idee despre ce va implica transformarea comunei in oras. Legea permite cresterea impozitelor si taxelor locale cu pina la 50%. In fapt, la Tibanesti cresterea nu ar putea depasi 10-15%. „Oamenii nu au din ce sa plateasca mai mult. Decit sa punem niste taxe mari pe care sa nu le plateasca nimeni, mai degraba mergem pe un nivel mai scazut”, explica Cimpeanu. Chiar si asa, nimeni din primarie nu stie care ar fi veniturile proprii ale orasului si daca ele vor fi suficiente. „Nu am facut nici un calcul”, recunoaste sincer primarul.
„Tot la Arges ma duc sa fiu cioban”
Ca oras, Tibanestiul ar pierde accesul la fondurile alocate de Uniunea Europeana pentru dezvoltarea sectorului rural. „Nici nu stiu ce am mai putea prinde ca simpla comuna. Avem un proiect Sapard, am prins niste proiecte pe alte programe destinate mediului rural. Nu cred ca mai exista programe pe care sa le accesam ca sat”, considera Spulber. Primarul nu are insa idee daca si ce programe ar putea accesa ca oras. „Sa ajungem noi oras si vedem pe urma”, conchide acesta. In noul oras ar fi inclus doar satul Tibanesti. Celelalte sate ale actualei comune ar ramine simpli sateliti ai oraselului, in genul Blagestiului sau Sodomeniului din preajma municipiului Pascani. Practic, Tibanestiul ar deveni cel mai mic oras din judet, cu doar 1.500 de locuitori. Glodenii Gindului, Tungujeiul sau Recea ar ramine aceleasi sate ca si pina acum. „Tot agricultura aia o sa o fac si tot la Arges o sa ma duc sa fiu cioban. Tinerii tot in Italia o sa se duca sa munceasca”, crede Traian Burlacu din Tungujei.
Epilog: „Alta carte de vizita daca am fi oras”
Conducatorii micii comunitati au planuri frumoase. Fara sa stie insa cind si cum ar putea fi puse in practica. Pentru asfaltari, renovari si amenajari de sedii sau renasterea vietii economice a localitatii, ochii lor se indreapta tot spre Consiliul Judetean, Guvern sau eventualii investitori. Care inca nu si-au facut aparitia, dar care ar veni cu siguranta daca ar auzi ca Tibanestiul a devenit oras. „Ar fi o alta carte de vizita. Am veni din partea unui oras, nu a unei simple comune”, crede Cimpeanu. Dincolo de proiectele sefilor primariei, viata satenilor merge inainte neschimbata. Planurile acestora se invirt tot in jurul asfaltului care nu a mai ajuns si pe ulita lor, in jurul subventiilor pentru agricultori sau a telefonului care nu a mai fost instalat. „Am facut cerere pentru telefon de vreo 5 ani, dar nimic”, se plinge Georgeta Razasanu. „S-au scumpit lucrarile agricole, ceva de speriat. Te ajunge 15 milioane hectarul de papusoi. Si pentru asta nu se dau cupoane. De parca taranul n-ar mai minca mamaliga”, spune Maria Dura din Recea. (Alex ZANOAGA)