Verdict in cazul Domnaru: 20 de ani de inchisoare

O casnicie de 30 de ani cu o femeie de succes, bogata si respectata. O dimineata de septembrie in care gelozia si frustrarile unui sot care nu se mai ridica de mult la nivelul consoartei au fost inabusite printr-o lovitura de cutit. Destinul si-a urmat calea, ultima piesa din puzzle-ul vietii lui Ovidiu Domnaru fiind asezata ieri de catre judecatori. 20 de ani de inchisoare si inca alti trei de interzicere a tuturor drepturilor cetatenesti. Este pretul pe care l-a platit ucigasul avocatei Elena Domnaru pentru ca a rapit-o dintre cei dragi pe cea alintata de toti prietenii „Leana”. La final de proces, sentinta nu pare sa-l fi afectat serios pe Ovidiu Domaru. Dupa ce a aflat ca isi va petrece urmatorii ani in puscarie, el s-a aratat mai interesat de pamintul de la Pietrarie.
Prin sentinta, Domnaru a cistigat insa 5 ani de libertate, tinind cont ca procurorii au cerut instantei o pedeapsa de 25 de ani care sa reflecte premeditarea crimei. Probabil ca verdictul psihologilor prin care era declarat cu discernamint partial si-a spus cuvintul. Privirile criminalului nu s-au dezlipit o clipa de pe chipul judecatoarei care citea fara graba sentinta. Drept, serios, Ovidiu Domnaru a socat poate prin modul in care nu a reactionat. Nimic din circul de la fiecare termen, nici o lacrima, nici o imprecatie la adresa defunctei. Buzele ucigasului s-au dezlipit doar pentru o precizare oarecum deplasata: „Doamna judecator, nu sint 2.300 de metri patrati, cum ati spus, ci 2.800”, a comentat el cind judecatoarea a pus sechestru pe teren la cererea rudelor victimei. Ingrijorarea lui Domnaru fata de avere a fost justificata intru totul de sentinta. Criminalul va trebui sa plateasca daune morale si materiale de peste 5,5 miliarde de lei rudelor victimei, Georgeta Ioanid, Maria Grigoroscuta si fiului sau Laurentiu Domnaru. In plus o renta viagera de 5 milioane lunar mamei Elenei Domnaru, Maria Grigoroscuta. „Mi se pare o solutie corecta, dar oricum nu sint in masura sa comentez o decizie a instantei”, a acceptat sentinta avocata Maria Aldea, cindva prietena buna cu „Leana” Domnaru. (G. JINARU)
Interviu cu Laurentiu Domnaru: „Nu pot spune ca-l iert pe tatal meu”
– Ultima data cind am vorbit erai foarte indurerat si intentionai sa iti dai tatal in judecata, chiar sa iti schimbi numele. S-a schimbat ceva de atunci?
– Mama mea a sfirsit cum a sfirsit, nu pot spune ca-l iert pe tatal meu… Pierderea mamei e ca o mutilare, un handicap pe care am sa-l port mereu… Si in ce mod a sfirsit saraca…? Poate ca starile si dorintele de razbunare pe care le manifestam la inceput fata de tatal meu nu erau dintre cele mai bune. Atunci , imediat dupa dimineata blestemata, eram turbat.
– Atunci care sint relatiile cu tatal tau?
– Acum e diferit. Se naste o alta durere, mult mai mica… dar care vine sa completeze evantaiul de lucruri urite din viata mea. Este faptul ca… tatal meu va trebui sa-si petreaca restul vietii in puscarie. Nu e deloc placut. Din acest motiv, pot spune cu mina pe inima… ca nu m-am opus atunci cind logodnica mea m-a intrebat : «Laurentiu, pot sa-i iau un pulover? Am vazut ca tot asa e imbracat… Dar un pachet de tigari sau ceva de mincare pot sa-i duc?» Nu m-am opus…
– Te vei duce sa il vizitezi?
– Deja am facut acest lucru. M-a sunat de multe ori in Italia si m-a rugat insistent sa trec sa il vad. Intilnirea a fost emotionanta. Am regasit un Ovidiu Domnaru imbatrinit si schimbat. E firesc, dar nu vreau sa mai vorbesc despre acest lucru.
– Ce ti-a spus?
– S-a decis sa ma numeasca administrator al bunurilor sale. «Laurentiu esti fiul meu, singurul care ma mosteneste!». Asa mi-a spus. Asta nu inseamna ca ma inmoi prea tare cind vad ca e dispus sa-mi lase in administrare bunurile si ca vrea sa anuleze toate procurile de reprezentare facute pe numele tatalui sau. Sper doar sa nu fie prea tirziu.
– De ce spui asta?
– Pentru ca bunicul meu deja s-a apucat sa faca afaceri pe la spatele nostru. Din cite am inteles de la avocatele noastre, se pare ca terenul de 2.800 de metri patrati situat in Bucium a fost vindut de bunicul meu in conditiile in care tot tirgul stie ca bunurile lui Domnaru sint sechestrate.
– Ce spun avocatii in legatura cu aceasta tranzactie?
– Variantele prin care batrinul a vindut terenul in cauza sint doua. Ori a falsificat semnatura celei de a doua persoane care ar fi trebuit sa semneze la vinzarea terenului, numita de Ovidiu Domnaru, persoana care nu a semnat nimic, ori s-a folosit de o procura anterior anulata probabil in setul mare de procuri anulate. Ar fi cam 4 astfel de procuri anulate. Actul de vinzare-cumparare s-a semnat la sfirsitul saptaminii trecute fara ca tatal meu sa stie si fara ca notarul sa se intereseze cu privire la valabilitatea procurii de reprezentare a bunicului meu.
– Ce intentioneaza sa faca tatal tau in aceste conditii?
– Vrea sa isi dea tatal in judecata. Cind l-am vizitat ieri in puscarie mi-a spus ca si-a dat seama ca Vasile Domnaru (bunicul lui Laurentiu -nota redactiei) nu vrea decit sa il manince de bani si ca s-a saturat pina peste cap. Tot ce vrea este scape odata de corvoada celor care vor doar sa scoata bani de la el. (Ada GRAJDEANU)