O poveste zguduitoare (VIDEO)

Lukas, in momentul sosirii pe Aeroport

Dupa mai bine de 20 de ani, un tinar care a fost adoptat din Iasi de la virsta de doi ani de catre o familie germana s-a intilnit pentru prima oara cu parintii lui biologici. Cu ajutorul Centrului Cultural German Iasi si al cotidianului „Ziarul de Iasi", Mihai Rata, in prezent Lukas Jabs, a reusit sa-i gaseasca pe cei care i-au dat viata. Daniela Balteanu si Ioan Doboseriu, parintii biologici ai tinarului, traiesc in satul Dorobant, comuna Aroneanu, si nu si-au intilnit niciodata copilul. Reuniunea familiei s-a petrecut dupa mai bine de doua decenii, chiar in ajunul sarbatorilor de Pasti. Pe linga socul emotional, vizita pe meleagurile natale a fost pentru Lukas si un soc cultural. Si asta deoarece tinarul nu a mai fost niciodata in Romania. Lukas le-a povestit parintilor biologici ca este foarte fericit in Germania si le-a multumit pentru ca i-au dat ocazia sa aiba o viata mai buna.

Primul contact

Aeroportul din Iasi a fost primul contact a lui Lukas cu Romania. Tinarul a ales sa calatoreasca impreuna cu prietenul sau neamt Roderyk. De la aeroport, Lukas a cerut sa mergem direct la parintii lui biologici, refuzind sa amine pe mai tirziu acest moment. Drumul spre satul Dorobant s-a scurs intr-o clipa. Lukas s-a lipit de geamul masinii, incercind parca sa soarba cit mai multe din peisajul local. Masura cu zgircenie fiecare deal, fiecare casa, curtile mari si fintinile de la rascrucea drumului, marturisind ca acestea i se par decupate dintr-o alta lume. Apoi, dintr-o data, s-a simtit intimidat de privirile localnicilor care se opreau din mers, dadeau „Buna ziua", incercind apoi sa dibuiasca fetele din masina si sa desluseasca incotro se indreapta aceasta. La intrarea in Dorobant, Lukas cauta cu privirea o troita linga care i se spusese ca se afla casa parintilor lui biologici. Cind a vazut crucea mare, Lukas a sarit ca ars de pe scaun. Dar s-a linistit in secunda urmatoare, cind a vazut si casa de linga ea. Era mai degraba o cocioaba, o baraca din lut, cirpita cu ferestre improvizate, cu paturi si cirpe in loc de usi.  A coborit din masina si a intrebat sfios: „Am ajuns?". In acea clipa chipul lui nu putea ascunde mirarea, fata schita un zimbet tras, iar picioarele parca se impotriveau sa intre in curte, acolo unde il asteptau ca niste statui parintii lui biologici.

„Nu stie deloc romana?"

Revederea parintilor, in fata casei acestora din Dorobant

Cind am intrat in curte, femeia s-a apropiat cu pasi inceti de noi si ne-a intrebat, aratind spre Lukas: „El e?". Atunci aceasta i-a intins mina si i-a spus: „Eu sint Daniela Balteanu, mama ta". Dupa ea s-a apropiat si tatal, vizibil deranjat ca nu a fost prezentat el primul. „Eu sint tatal tau, Ioan Doboseriu, iar tu esti fiul meu Mihai," si l-a imbratisat barbateste. Lukas incremenise, parea mai degraba speriat. Vazind nesiguranta baiatului, Ioan l-a luat de mina si l-a tras in casa. Toata casa s-a dovedit a fi o camera scunda, de doi pe doi metri, fara geamuri, in care singura sursa de lumina venea de la un bec care atirna pe mijlocul camerei. Mirosul de mucegai te lovea inca de cind paseai pragul locuntei. La intrare, pe peretele din fata te intimpinau afise, calendare, ilustrind fete cu forme generoase, care dadeau un strop de culoare peretilor din lut. Camera era dotata cu un pat, o masa si un scaun. Lukas si prietenul lui au fost asezati pe pat, Ioan s-a asezat pe scaun, iar femeia, pentru ca nu mai era loc, a ramas in picioare, cuibarindu-se sub tocul usii. „Pe mine ma cheama Ioan, dar pe tine?", a spart barbatul tacerea. Lukas nu a inteles si a rostit citeva cuvinte in limba germana, la care barbatul a ripostat: „Cum? Nu stie deloc romana?". I-am explicat ca Lukas nu mai fost niciodata in Romania si ca nu stie nici un cuvint in limba romana. La auzul acestora, femeia a exclamat: „Sarmanul de el". S-a lasat tacere.

Tatal: „Toata natia mea a fost scunda"

Lukas ii privea cu ochi mari pe Ioan si pe Daniela, incercind sa gaseasca asemanari intre trasaturile fetei lui si ale lor. „Inceputul de chelie il am de la tata, nasul si ochii de la mama, culoarea parului de la tata, culorea pielii de la mama", a spus Lukas, aratind cu degetul spre fata lui si incercind sa le explice prin gesturi. Pentru ca nu a inteles ce vorbeste Lukas, femeia s-a apropiat de el si l-a intrebat dintr-o data: „Sint frumoasa?". Pentru o secunda Lukas a ramas blocat, a asteptat sa i se traduca, dupa care i-a raspuns in limba germana: „Da, doar esti mama mea". Barbatul a simtit nevoia sa iasa in fata. „E un pitic, nu vezi? Ca mine. Toata natia mea a fost scunda. Chiar daca a crescut in Germania, se vede de la o posta ca este roman, ca este fiul meu", a tinut sa sublinieze barbatul. La aceste cuvinte Lukas a zimbit si a recunoscut ca, in Germania, el este cel mai scund dintre toti prietenii lui, asta in contextul in care nemtii sint in general mai inalti. Dupa acest moment, barbatul parca a rabufnit. A strigat de citeva ori „Mihaita", la care Lukas a reactionat si a raspuns cu un zimbet. Atunci Ioan l-a intrebat de ce a hotarit sa-i caute, dupa atitia ani. Lukas parea pregatit pentru aceasta intrebare: „Nu am nici o amintire legata de copilaria mea. Voiam sa ma intorc in Romania sa-mi cunosc radacinile. Eram curios sa vad cum ar fi fost viata mea daca nu eram adoptat de catre parintii mei din Germania. Acum imi dau seama ca sint foarte norocos ca s-a intimplat asa, si vreau sa va multumesc pentru asta", a spus Lukas. Dupa aceste cuvinte s-a lasat din nou tacere. Lukas urmarea atent reactia barbatului, care dupa citeva clipe i-a raspuns cu ochii in lacrimi: „Nu sint fericit, sint foarte fericit pentru tine ca s-a intimplat asa. Ma bucur. Uite si tu, ce viitor puteam sa-ti oferim noi aici, ce conditii? Daca ramineai, poate ajungeai sa devii un hot sau mai rau", a marturisit barbatul.

Varianta mamei

La mormintul bunicului sau din Erbiceni, impreuna cu matusa care, prin semnatura ei, i-a schimbat radical destinul

Chiar daca Lukas i-a spus ca nu a venit la ei pentru a cauta un vinovat pentru aceasta situatie, ci pentru a le multumi, Ioan si Daniela au incercat sa-i explice ca ei nu au stiut nimic despre adoptia lui. „Nu te-am dat eu, cum sa-mi dau copilul? Esti sufletul meu. Eu cu Daniela ne-am casatorit cind ea avea 19 ani. Dupa un an ea a nascut-o pe Ionela, apoi a ramas insarcinata cu tine. In acea perioada noi ne-am certat si eu nu am stiut de existenta ta, am aflat doar dupa ce ai fost adoptat. Pentru aceasta adoptie a semnat tatal Danielei si sora ei, Viorica. Si acum ii blestem ca mi-au dat copilul", a povestit Ioan. Si Daniela a tinut sa explice ca ea s-a pomenit intr-o situatie grea, cu doi copii, si i-a lasat acasa, la familia ei, in grija tatalui. „Eu am plecat sa muncesc si, cind m-am intors dupa un an, sora mea mi-a zis ca te-a dat unei familii din strainatate. Ea a semnat si te-a dat fara acordul meu. Ce puteam sa mai fac atunci, unde sa te caut? Cind a aflat Ioan de acestea, s-a despartit de mine si s-a casatorit cu alta. Si eu la rindul meu m-am casatorit cu un alt barbat, cu care am trait 12 ani, si am avut cu el trei baieti. Dupa ce sotul meu a murit, m-am recasatorit din nou cu Ioan, tatal lui Mihai", a precizat femeia. Dupa aceste marturisiri, Lukas a incercat sa ii convinga pe Ioan si Daniela ca el este fericit in Germania alaturi de parintii lui si ca acum este student la medicina. Sinceritatea lui Lukas nu i-a suparat deloc pe Ioan si Daniela, pe fetele carora se citea satisfactia de parca ar fi contribuit la bunastarea baiatului lor. Toata lumea zimbea, aerul din camera devenise mai usor de respirat. Atunci Lukas a scos din rucsac un album de fotografii. S-a asezat linga tatal lui si l-a intrebat daca poate sa ii arate poze cu el si cu familia lui din Germania. Ioan s-a aratat deschis la propunerea lui Lukas. A trimis-o pe Daniela sa faca niste cafea pentru „musafiri".

„Vai, sint unchi?"

Imaginile din album surprindeau momente din copilaria lui Lukas, o poza il infatisa in timp ce facea baie, intr-o cada mare, cu o caciula de spuma in cap, o alta poza il arata pe Lukas in curte jucindu-se cu un ciine. Au urmat pozele de la scoala, ultima dintre ele fiind cea in care Lukas isi sarbatoarea alaturi de parintii lui aniversarea majoratului. In acest moment Lukas a intrebat-o pe Daniela daca poate sa-i spuna exact anul si data nasterii lui, asta pentru ca, atunci cind a fost adoptat si a plecat in Germania, medicii de acolo i-au zis ca el ar fi mai mic decit virsta care este mentionata in certificatul de adoptie. Femeia a raspuns derutata ca a fost demult si ca nu mai stie cind l-a nascut. „Pai si atunci tu citi ani ai", l-a intrebat ea pe Lukas. „Am 23 de ani si m-am nascut pe 27 octombrie", a afirmat el. „Inseamna ca esti mai mic decit Ionela, sora ta", a raspuns femeia. Lukas parea dezorientat si in acelasi timp dezamagit ca mama lui biologica nu a stiut sa-i spuna cind l-a nascut. Dupa o scurta pauza, si-a revenit si a inceput sa intrebe de sora sa, Ionela. Femeia i-a spus ca Ionela este casatorita, locuieste in Erbiceni si are patru copii. Lukas a scos un strigat de mirare. „Patru? Vai, sint unchi?", a exclamat Lukas, la care femeia i-a spus ca nu sint singurii lui nepoti si ca ar mai avea inca cel putin cinci nepoti din partea tatalui. In acel moment Lukas a aflat ca mai are inca cinci frati vitregi din casatoriile parintilor sai. „Si unde sint ei, citi ani au, cum ii cheama?" a intrebat-o Lukas, cu o tonalitate care trada o curiozitate nestapinita. Femeia a ezitat un moment, dupa care i-a spus ca nu mai stie nimic de ei. Doar Cristian, fiul lui Ioan din a doua casatorie, a ramas linga parinti si acum traieste in jumatatea cealalta a casei lor cu sotia si cu doi copii. Lukas incerca sa-si proiecteze in minte un arbore genealogic, insa de fiecare data pierdea firul. A intrebat de unchii si matusele sale, de bunici. Repeta numele lor dupa Daniela, incercind sa le pronunte corect. Voia sa-i stie pe toti si voia ca toti sa afle de existenta lui.

„Ma’, esti frumoasa"

Daniela a adus cafeaua. Cestile erau pe dinafara la fel de negre ca si cafeaua din ele. Femeia i-a indemnat sa serveasca, la care Lukas i-a marturisit ca trebuie sa plecam. Aceasta nu a insistat. Toata lumea a iesit in curte, unde niste pustani de vreo patru ani se jucau cu niste peturi umplute cu nisip. Erau nepotii lui, copiii lui Cristian. Lukas s-a apropiat de ei. Voia sa le vorbeasca, dar nu stia cum. A incercat prin gesturi, dar nu le-a atras prea mult atentia. Atunci si-a scos din buzunar un pix, a luat minutele murdare cu unghii negre ale copiilor si le-a desenat pe palme un zimbet si o inimioara. Copii i-au luat pixul din mina si si-au continuat joaca. Lukas s-a indreptat catre Ioan si Daniela, spunindu-le ca le-a pregatit ceva. A scos din rucsac doua fotografii inramate. Una il infatita pe Lukas la doi ani, fiind prima lui poza din copilarie in Romania, iar alta il suprindea la 20 de ani in Germania. Daniela a luat fotografia cu bebelusul si a sarutat-o. In acel moment, ochii lui Lukas s-au umplut de lacrimi. S-a apropiat de Daniela si a imbratisat-o. I-a zis in romana: „Ma’, esti frumoasa!", la care femeia a cuprins cu miinile zbircite si mudare obrajii albi ai baiatului, spunindu-i ca nu vrea sa il lase sa plece. Momentul a fost intrerupt de Ioan, care l-a tras pe Lukas intr-o parte si i-a spus pe un ton autoritar: „Sa inveti romana, m-ai inteles?". Lukas a dat din cap si a zimbit: „Da". Le-a promis apoi ca le va trimite scrisori.

O intrebare fara raspuns

La despartire, i-a rugat pe Daniela si Ioan sa ii scrie pe o foaie zilele lor de nastere, ca sa stie cind sa ii felicite. Ioan i-a zis ca este nascut in august, la care Lukas i-a raspuns: „Si tatal meu din Germania este nascut in august, minunat, am doi tati nascuti in august". Ioan l-a imbratisat pe Lukas si, in timp ce l-a strins puternic de gitul lui firav, barbatul l-a intrebat: „Mihaita, baiatul tatei, o sa mai vii pe la noi?". Lukas nu mai zicea nimic, tinea mereu privirea in pamint si miinile in buzunar. S-a asezat pe banca din fata casei si pret de citeva minute a privit-o lung. Dupa aceasta Ioan si Daniela l-au condus pe Lukas pina la poarta. Acesta nu a ezitat, s-a urcat in masina si am plecat. In timp ce casa parintilor biologici raminea in urma, Lukas si-a luat capul in ambele miini proptindu-le de genunchi si a spus cu jumatate de gura: „Doamne, nu cred ca vreau sa ma mai intorc vreodata aici". In masina, Lukas a povestit ca vrea sa o cunoasca pe Ionela, sora lui: „Sintem aproape de aceeasi virsta si, pentru mine, este important sa-i vad viata. Pentru ca, probabil, asa as fi ajuns sa traiesc si eu", a marturisit Lukas. Ne-am intors in Iasi, facind planuri pentru ziua urmatoare.

Viata in oglinda: frate si sora

Sora lui Lukas, care este de aceeasi virsta, l-a intimpinat cu patru copii, unul il tinea in brate, unul de mina, iar ceilalti doi se tineau de picioarele ei. Studentul german a tinut s-o vada ca sa isi faca o idee despre ce fel de viata l-ar fi asteptat aici.

A doua zi am plecat spre satul Birlesti din comuna Erbiceni, la Ionela Rata, sora lui Lukas. Tot in aceasta localitate traieste si Viorica, matusa lui, cea care a semnat actele de adoptie in locul mamei sale. Ionela il astepta pe Lukas la poarta. Tinea un copil in brate, unul de mina si alti doi se tineau de picioarele ei. Cind Lukas a coborit din masina, Ionela a alergat spre el si l-a strins in brate. Era vesela, dezinvolta, l-a sarutat pe ambii obraji si l-a luat de mina, prezentindu-i pe rind copiii ei. Lukas nu scotea nici un cuvint, statea nemiscat, o privea lung, cu o expresie care trada compasiune amestecata cu blindete. Inca din capul locului  Ionela a tinut sa precizeze ca pina la aceasta virsta ea nu a stiut ca are un frate si ca abia ieri mama i-a povestit despre existenta lui. Dupa aceste vorbe Ionela ne-a poftit in curte. I-a marturisit lui Lukas ca ii pare rau ca nu poate sa-l invite in casa ei, pentru ca nu are una, iar casa in care locuieste este a socrilor. Din aceasta cauza intilnirea dintre cei doi frati s-a petrecut in pragul casei, acolo unde s-au adunat socrii fetei si vecinii, cu copiii lor.

Primul copil la 17 ani

Toata lumea il privea pe Lukas ca pe un fenomen, se intrebau de ce baiatul nu cunoaste nici un cuvint in limba romana. „Poate nu este roman", au zis unii. In timp ce vecinii dezbateau problema natalitatii, Lukas o privea insistent pe Ionela. Si-a plimbat sfios mina pe parul ei blond si i-a marturisit ca pina la zece ani a fost si el blond. Dupa care i-a zis in romana: „Esti frumoasa". Apoi i-a luat mina si a pus-o linga a lui. Miinile fetei erau uscate si rugoase, palmele erau pline de bataturi si umflate, in contrast cu miiniile lui Lukas, care erau albe si fine. Atunci Lukas a rugat-o sa-i povesteasca despre copilaria ei, sa-i spuna daca a fost fericita. Ionela a raspuns zimbind: „Da, ca toti copiii". Lukas a intrebat-o cind a terminat scoala, la care Ionela i-a zis ca a facut doar patru clase, dupa care s-a maritat la 17 ani, atunci cind a facut si primul copil.

Nepotul seamna leit cu el

In timp ce vorbea, copiii plingeau, ii lua in brate pe rind, incercind sa-i linisteasca. Lukas s-a oferit sa o ajute, l-a luat in brate pe cel mai mic dintre ei, Ionut. Cind il legana si il mingiia pe fata, Lukas nu putea sa-si stapineasca lacrimile. Trasaturile fetei si culoarea parului lui Ionut erau identice cu ale sale atunci cind avea virsta de doi ani. Lukas a scos din rucsac poza lui din copilarie. Ionela a exclamat: „Vai, Ionut seamana leit cu tine". Lukas nu se mai satura sa-l priveasca. Simtea ca s-a regasit. Ionela i-a spus lui Lukas ca seamana foarte mult si cu bunelul Tudor Rata, cel care i-a dat numele, si ca Viorica, matusa sa, are poze cu el.

„In sfirsit o casa normala"

In citeva clipe am plecat spre matusa Viorica. Pe drum, Lukas a povestit ca dintre toti cel mai mult doreste sa o cunoasca pe ea si sa-i multumeasca deoarece ea a fost cea care i-a schimbat viata. Matusa Viorica l-a intimpinat pe Lukas ca pe fiul ei. L-a imbratisat, il saruta pe fata si pe git, il bijbiia cu miinile pe tot corpul, intrebindu-l de ce este atit de slab. L-a luat de mina  si l-a plimbat prin toata gospodaria, aratindu-i vacile, caii si iepurii. Lukas parea speriat si curios in acelasi timp. Excursia nu a durat prea mult. Matusa Viorica  ne-a invitat in casa mare, acolo unde a pregatit o masa cu suc si fursecuri. „In sfirsit, o casa normala", a exclamat Lukas, in germana, dar m-a rugat sa nu traduc pentru matusa sa. „Daca ti-a fost rau, iarta-ma, iar daca ti-a fost bine, sa imi multumesti", si-a inceput matusa Viorica discursul. Aceasta  i-a povestit baiatului cum a ajuns sa fie adoptat si despre remuscarile pe care le-a avut toata viata. „Cind te-ai nascut, parintii tai erau certati, si atunci sora mea Daniela te-a lasat la leaganul de copii din Iasi exact dupa nastere. Tatal tau Ioan Doboseriu nu voia sa te treaca pe numele lui, si atunci bunelul tau Tudor te-a trecut pe numele lui, Rata. Dupa doi ani, la noi in comuna la primarie a venit un domn si ne-a spus ca o familie din strainatate vrea sa te adopte, si l-a chemat pe bunelul sa semneze. M-am dus si eu si am semnat impreuna, dupa ce domnul respectiv ne-a asigurat ca vei fi pe miini bune. Mama ta Daniela mi-a reprosat mereu ca te-am dat, insa ea te-a lasat la Casa de Copii. Daniela mai are trei baieti din a doua casatorie, pe doi dintre ei i-au adoptat niste familii de romani, iar cel mai mare este in inchisoare pentru ca a violat o fata. De nevoie s-a maritat si Ionela asa devreme. Daniela nu a stiut sa-si tina copiii linga ea", a explicat matusa.

„Il prindeam in viata"

Lukas parea ingrozit de aceasta poveste. A spus ca este prea complicat pentru el sa inteleaga gestul parintilor sai biologici, adaugind ca el nu acuza pe nimeni si ca este fericit ca s-a intimplat asa. A rugat-o pe matusa Daniela sa-i povesteasca de bunelul Tudor. Aceasta i-a zis ca el a murit in urma cu un an, la virsta de 91 de ani, si i-a spus ca daca doreste poate sa mearga la mormintul acestuia, care este in virful dealului. Matusa Viorica si Lukas au mers la cimitir si au aprins luminari la mormintul lui Tudor Rata. „Bunelul a murit anul trecut, pe 22 aprilie, daca veneam fix cu un an in urma il prindeam in viata" a marturisit Lukas. La plecarea din sat i-a promis matusei Viorica ca in citiva ani se va intoarce cu mama lui din Germania si ca, pentru el, casa matusii va ramine un punct de referinta al originilor romanesti. Am plecat spre Iasi. Lukas era fericit. A marturisit ca se simte usurat, ca si cum s-ar fi eliberat de o piatra grea. A simtit nevoia sa-i sune pe parintii lui din Germania. Le-a spus in citeva cuvinte ca ii este dor de ei si ca a facut multe poze, pe care abia asteapta sa li le arate. Lukas ne-a povestit ca si el la rindul lui isi doreste sa adopte un copil roman, insa legislatia germana interzice acest lucru. Din aceasta cauza Lukas intentioneaza sa se intoarca in citiva ani in Iasi, pentru a-si face acte romanesti. Unul dintre copiii pe care vrea sa ii adopte este chiar nepotul lui.