Prima zi dupa gratii

Nimic nu poate pregati o persoana pentru inchisoare. Cind sint bagati in puscarie, oamenii reactioneaza in ge­neral diferit, in functie de personalitate, insa la toti se intilneste un numitor comun: frica. Este un lucru confirmat de catre cei care au fost bagati recent in inchisoare. G.I. (37 de ani) este unul dintre cei aproape 1.400 de detinuti care se afla in Penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi. A ajuns dupa gratii in urma cu aproape trei saptamini. Isi aminteste minut cu minut prima zi de inchisoare. "Mi-a fost frica cind am fost adus. Am fost bagat in puscarie pe 9 iulie. In prima zi nu-mi venea sa cred ca sint aici, abia dupa vreo patru zile m-am mai obisnuit cu gindul asta. Intre timp, am fumat zece pachete de tigari si am terminat un pachet mare de cafea", spune detinutul. Ca multi altii, G.I. sustine ca este nevinovat, ca nu a avut niciodata probleme cu legea si ca nu ar fi trebuit sa fie aici, in penitenciar. Nici acum nu s-a obisnuit cu gin­dul ca va trebui sa-si petreaca urmatorii trei ani pe holurile intunecate ale inchisorii, pe care rasuna metalic zgomotul usilor trintite. Acesta spune ca nici macar nu stia ca trebuie sa fie incarcerat. "Am fost plecat in Italia la munca si am fost judecat in lipsa. Cind m-am intors in tara, habar nu aveam ca fusesem condamnat la 3 ani de puscarie. Nu am avut treaba cu Politia niciodata. Am fost plecat de pe 7 decembrie 2009 si m-am intors pe 14 iunie in tara. M-am trezit ca vine Politia Trifesti si ma ia de acasa. Am venit cu duba si m-am trezit in puscarie", rememoreaza traseul barba­tul. Acesta isi framinta miinile in timp ce povesteste si, la un moment dat, ia un pix de pe masa, pentru a se calma. Isi da seama ca, intre libertate si el, se afla citeva porti inchise bine, garduri cu sirma ghimpata si zeci de agenti de paza. Dupa citeva minute, devine putin mai dezinvolt si spune ca avocatul lui va contesta sentinta si spera sa iasa mai repede de dupa gratii. "Sint un om activ si nu pot sta aici. In prima zi de inchisoare am crezut ca innebunesc. Nu stiam ce sa fac si de ce am ajuns aici. Nu am putut sa ma apar, pentru ca nici nu stiam ca sint judecat, eram in Italia. M-a luat politistul de acasa, dar eu trebuia sa fiu a doua zi la San Remo, sa-mi reiau slujba", spune detinutul. Acesta isi aduce aminte ca, datorita pedepsei relativ mici pe care a primit-o, poate fi transferat in regim semideschis. "O sa merg la Botosani. Voi fi transferat in curind, pentru ca acolo pot munci. Vreau sa muncesc in regim semideschis in domeniul meu, in constructii, instalatii, nu pot sa stau tintuit intr-un loc. Dupa o perioada, probabil ca o sa fiu transferat inapoi la Iasi, domn’ director stie cum sta treaba cu mine", afirma cu incredere barbatul. Inainte de a fi luat inapoi in celula, acesta spune cu regret ca apropiatii l-au uitat din momentul in care a fost adus in inchisoare. "Am ajutat atitia oameni, si-au facut vile, case. Acum, nu vine nimeni pe la mine, macar sa ma intrebe ce fac. E buna zicala aia: «Prietenul la nevoie se cunoaste»", sustine barbatul, care isi aduce aminte ca totusi l-a vizitat o ruda de-a sa. Apoi, se ridica de pe scaun, saluta si iese pe usa, deja familiarizat cu traseul pe care trebuie sa-l parcurga.

21 de zile inchis singur intr-o celula

Pe linga frica, persoanele care au un psihic mai labil isi doresc sa moara, nesuportind gindul ca vor fi nevoite sa-si petreaca urmatoarele luni sau ani in spatele gratiilor. "In primul rind, frica este o stare comuna, este intilnita la toti cei care vin aici pentru prima oara. Exista o temere de nou, de necunoscut, o frica legata de ceea ce se va intimpla cu viata lor. De cele mai multe ori intilnim si tendinte suicidare la aceste persoane, motiv pentru care ele sint tinute vreme de 21 de zile in carantina. Astfel, cei nou-veniti la noi sint dusi intr-o sectie cu cinci camere separate de restul detinutilor si sint tinuti sub observatie in aceasta perioada", sustine Gabriela Topoliceanu, purtatorul de cuvint al Penitenciarului Iasi. In tot acest timp, educatorii si psihologii intra in contact cu detinutul, acestuia intocmindu-i-se o "fisa individuala de interventie". Mai exact, in fisa respectiva sint trecute aptitudinile detinutului, reactiile acestuia, raspunsurile sale cu privire la ceea ce ar vrea sa faca in perioada pe care trebuie sa o ispaseasca in puscarie. „Aceasta fisa se intocmeste tocmai pentru ca, ulterior, persoana privata de libertate sa fie inclusa intr-un program psihosocial", mentioneaza Gabriela Topoliceanu.

"Cei mai multi ajung in cele din urma «sa se profesionalizeze»"

Specialistii sint de parere ca efectele asupra psihicului uman nu au cum sa fie altfel decit nocive. "Inchisoarea este modalitatea ultima si nu stiu daca prima zi intr-un astfel de mediu a avut vreodata efecte cit de cit pozitive asupra cuiva. In general, efectele sint unele nocive, pentru ca cei mai multi ajung in cele din urma «sa se profesionalizeze». Desigur, probabil ca exista si situatii ex­ceptionale, in care un om face o gre­seala obisnuita si poate ajunge sa fie transformat pozitiv de aceasta experi­enta. Tocmai din cauza acestor efecte ne­gative asupra psihicului se organizeaza tot felul de programe in cadrul sistemului penitenciar, insa, din pacate, la noi, aceste programe au rezultate mo­deste", a declarat psihologul Gheor­ghe Dra­ghici, din cadrul Spitalului de Psi­hiatrie „Socola".