Depozite de marfuri sub strada Stefan cel Mare

Pe strada Stefan cel Mare, in spatele sediului Asociatiei Vinatorilor si
Pescarilor Sportivi, intr-o casa veche de cel putin 200 de ani locuiesc trei
familii. Sub casa lor se intinde un beci, datind din aceeasi perioada, care ar
stirni invidia oricarei societati care pastreaza, de exemplu, vinuri. Pina sa
ajungi in camera principala a beciului, cobori trei rinduri de scari, late si
bine intretinute. Pe masura ce cobori, odata scapat din arsita de afara poti
crede ca ai ajuns in Siberia. Nici macar nu trebuie sa stai aplecat, bolta
fiind cu mult deasupra unui stat de om. La 6-7 metri sub pamint, poti crede
ca stai in frigider. De altfel, un timp, locatarii au si inlocuit acest accesoriu
modern cu beciul. Incaperea mare si perfect pastrata, care altadata era
depozit de marfuri en-gross pentru comerciantii evrei, adaposteste astazi
citeva butoaie si borcane cu muraturi. Pentru familiile care locuiesc pe
fosta „strada mare” a orasului, faptul nu iese cu nimic in evidenta. Mai la
toate casele sint astfel de hrube conservate in perfecta stare. Pe linga
beciuri exista, bineinteles, si legendele care fac din aceste hrube o
adevarata retea de canale subterane, care ar fi indeplinit pe timpuri rolul de
a mentine legatura intre diferitele parti ale orasului chiar pe timpul lui Stefan
cel Mare. Dupa povestile locuitorilor, prin canalele de sub dusumeaua
caselor s-ar putea ajunge chiar la cetatea noua de la Gidinti a lui Stefan cel
Mare, trecind pe sub albia riului Siret. Legendele sint alimentate si de
beciul descoperit de sapaturile arheologice din anii trecuti din jurul
Episcopiei. Sub casa Veniamin Costachi a fost descoperit un beci foarte
mare, pe care legenda il alatura santului de aparare care trece prin livada
Episcopiei si de ce nu, daca tot este poveste, si cetatii Smirodava, chiar
daca este la citiva kilometri departare si sint despartite de apa Siretului.
Povestea hrubelor romascane are si o baza reala, dar nu are nimic de-a
face cu Stefan cel Mare. Specialistii au confirmat faptul ca orasul sta pe o
retea de canale subterane care dateaza din secolul al XVIII-lea, cind
Romanul a fost un punct important in comertul dintre Marea Neagra si
Marea Baltica. Dar in nici unul dintre beciuri nu s-au descoperit gramezi de
bani sau butoaie cu vin. „Romanul a fost unul din primele orase
negustoresti, cunoscind o activitate deosebita inca din secolele XVI-XVII,
prin comertul intens practicat de negutatorii evrei, armeni si chiar din
boiernasii din Moldova. Cele mai multe din beciurile descoperite apartin
negustorilor evrei, care le foloseau ca depozite. Am descoperit, cu ocazia
sapaturilor, chiar depozite suprapuse, apartinind probabil unor negustori
diferiti. Fiecare om de afaceri isi sapa propriul depozit, singura grija fiind
aceea de a nu iesi in depozitul vecinului”, a spus profesorul Vasile Ursachi,
doctor in arheologie.
Specialistii infirma si legatura intre cetatea veche si cea noua a Romanului.
„Ca orice legenda, este frumoasa si este bine sa existe, dar cercetarile
arheologice au infirmat aceasta supozitie. Pentru acest tunel nu existau nici
conditiile tehnice pentru a fi infaptuit, avea nevoie de aerisire, de anumite
dimensiuni si nu se justifica nici nu-si justifica utilitatea. Dusmanul l-ar fi
facut inutilizabil foarte simplu, facind foc la unul dintre capete. Toti ostenii
lui Stefan cel Mare ar fi murit sufocati”, a mai spus profesorul Vasile
Ursachi. (Cosette ZANOCEA)