Caută 
4 MIN
In cursul anului trecut, Consiliul Local Roman a hotarit vinzarea
centralelor termice din Roman, catre diverse firme private care s-au
aratat interesate de a intra in posesia unei astfel de cladiri. Cum
aceste centrale se aflau in proprietatea domeniului public, vinzarea
lor s-a facut dupa ce consilierii locali romascani au aprobat, printr-o
hotarire de Consiliu Local, trecerea lor din domeniul public in cel
privat al Primariei Roman. Dupa aceasta „miscare”, vinzarea efectiva
catre firmele interesate ar fi trebuit sa se faca in baza Legii 550/2002,
lege care stipuleaza, cu lux de amanunte, modul in care trebuie sa
aiba loc „vinzarea spatiilor comerciale aflate in proprietatea privata a
statului si a celor de prestari de servicii, aflate ?n administrarea
consiliilor judetene sau a consiliilor locale”.
Licitatie publica, doar pentru cunoscuti
Modul in care s-a organizat licitatia de vinzare a centralelor termice a
stirnit controverse, atit in rindul unora dintre consilierii locali, cit si in
rindul multor oameni de afaceri care ar fi dorit sa achizitioneze o
astfel de cadire. Dupa ce Consiliul Local a aprobat lista cu 19
centrale scoase la vinzare, de organizarea licitatiei s-a ocupat o
comisei speciala, din care au facut parte: inginerul Eduard
Corduneanu, fostul director Goscom Roman, in calitate de presedinte
al „comisiei pentru vinzarea spatiilor comerciale sau de prestari
servicii”, economistul Vasile Mocanu (consilier local), economistul
Vasile Popovici (director adjunct al Administratiei Financiare Neamt),
profesorul Neculai Iftimie (consilier local), juristul Gheorghe Carnariu
(secretarul Primariei Roman) si Gabriel Luncanu (consilier local,
presedintele Organizatiei de Tineret a PSD Roman).
Pentru realizarea licitatiei, comisia a intocmit un caiet de sarcini ce
nu a avut la baza toate prevederile Legii 550/2002, ci doar o parte
dintre acestea. Dreptul de inscriere la licitatie a mai multor firme care
ar fi concurat, ridicind pretul de adjudecare, a fost limitat de
interpretarea legii dupa bunul plac. Pentru a justifica de ce vinzarea
centralelor termice nu s-a facut conform legii, primarul Dan Ioan
Carpusor a afirmat: „Legea 550 prevedea un anumit termen pentru a
intocmi listele cu spatiile scoase la vinzare. Cind s-a hotarit
organizarea licitatiei, termenul era depasit si, din acest motiv, nu am
putut uza de aceasta lege, fiind nevoiti sa cerem consilierilor locali sa
aprobe o hotarire de consiliu in baza careia sa organizam licitata.
Consiliul Local a hotarit, iar noi am pus in aplicare, ca umili slujbasi
ce sintem, hotarirea Consiliului Local”.
Intr-adevar, la articolul 5, aliniatul 1, din Legea 550/2002 se specifica
faptul ca „in termen de 30 de zile de la data intrarii ?n vigoare a
legii, Consiliile Judetene si Consiliile Locale vor aproba, prin
hotarirea a doua treimi din numarul consilierilor, lista spatiilor
comerciale sau de prestari de servicii, proprietate privata a statului,
care se afla ?n administrarea lor, precum si a celor aflate ?n
patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea
acestora, care urmeaza sa fie vindute potrivit dispozitiilor prezentei
legi”. Deoarece din data de 23 sepembrie 2002 (cind Camera
Deputatilor a adoptat legea) pina la finele anului 2004 a trecut
destula vreme, comisia de licitatie a considerat ca legea nu mai poate
fi aplicata, termenul de intocmire a listelor depasind 30 de zile de la
data publicarii legii. Ceea ce au omis, cu sau fara buna stiinta,
membrii comisiei de licitatie, a fost faptul ca in articolului 2, aliniatul 3
din normele metodologice de aplicare a Legii 550, se specifica faptul
ca „daca lista nu este ?ntocmita si supusa aprobarii consiliului ?n
termenul legal, aceasta va fi ?ntocmita si supusa aprobarii prin grija
viceprimarului”. Acest lucru exclude din start varianta organizarii unei
licitatii in baza unei hotariri de consiliu, asa cum au procedat membrii
comisiei de licitatie, acest drept avindu-l viceprimarul. Practic, fara a
se lua in considerare toate prevederile legii, s-a ajuns la organizarea
licitatiei in baza unui caiet de sarcini ale carui cerinte au dus la
vinzarea centralele termice catre unele persoane apropiate
reprezentantilor Primariei si ai Consiliului Local.
De ce nu a fost agreata Legea 550?
Daca organizarea licitatiei s-ar fi facut in baza Legii 550/2002, acest
lucru ar fi presupus a fi indeplinite, printre altele si urmatoarele
conditii:
– evaluarea valorii fiecarei centrale in parte sa fie facuta de catre o
firma sau o persoana specializata, selectata pe baza de licitatie
publica;
– membrii comisiei de licitatie sa nu fie actionari, asociati,
administratori la firmele participante la licitatie si nici soti, rude sau
afini pina la gradul IV inclusiv, cu persoanele care au solicitat
cumpararea spatiilor respective;
– licitatia sa poata avea loc, in prima faza, daca s-ar fi inscris cel putin
trei ofertanti pentru fiecare centrala in parte;
– anunturile de licitatie sa fie publicate in unul sau mai multe cotidiene
de larga circulatie etc.
Daca ar fi sa face o comparatie intre prevederile legii si caietul de
sarcini intocmit de catre reprezentantii Primariei Roman, putem
constata faptul ca la licitatie au participat firme ce apartin unor rude
ale membrilor comisiei de licitatie, anuntul de organizare al licitatiei a
fost publicat doar intr-un ziar din Piatra Neamt si nu in unul din
Roman (locul in care sint amplasate cladirile centralelor scoase la
licitatie), numarul firmelor ofertante pentru fiecare cladire a fost de
doua si nu trei etc.
De ce a fost nevoie sa se ocoleasca o lege aflata in vigoare in
momentul organizarii licitatiei este un raspuns pe care trebuie sa-l
dea organizatorii licitatiei. Tot ei trebuie sa dea explicatii si asupra
modului in care a fost posibila scoaterea a licitatie si vinzarea a trei
dintre centralele termice (CT 7, CT 18 si CT 26) aflate sub sechestru.
Strategia celor care s-au ocupat de vinzarea centralelor termice, cu
incalcarea atitor norme si legi, nu pare a fi justificata de calitatea
cladirilor, aflate in stare avansata de degradare. Interesul il reprezinta
terenul intravilan de mare valoare si utilitatile (gaz, apa, canalizare si
energie electrica) de care beneficiau centralele. (Bogdan GOTCA)
Îți recomandăm
