Parcul Dendrologic Valeni a fost abandonat

"Facerea”
Printre dealuri si paduri, un drum serpuieste usor. Daca te lasi furat de peisaj, te trezesti inconjurat de vechi haiduci care se uita mirati la masina. Dupa jungla de beton a orasului, ochii au nevoie de timp sa se obisnuiasca cu singele frunzelor. Ai zice ca padurile singereaza. Un fel de ”bun venit” sau, mai degraba, un fel de a spune ”de ce ne tulburi somnul?”. Cind te astepti mai putin, cufundindu-te mai adinc in visare, apar niste case. E satul Valeni. Un sat ca oricare altul, asteptind pustiit caderea soarelui, ca totul sa prinda viata. Un ritual de seara tirzie, pe care multi l-au uitat. Miros de pamint, de frunze arse, focuri de miriste care se inalta ca o jertfa, spre Bendis, zeita pamintului. Undeva, la marginea satului, agonizeaza parcul dendrologic Valeni. E ultima granita dintre secole, granita care separa realitatea de poveste. Cindva, boierul Stircea a angajat un gradinar elvetian pentru amenajarea unui parc. Esente lemnoase europene, americane sau asiatice s-au impreunat intr-un balet irezistibil al naturii: carpeni din Carolina, arbori de lalea, brazi din Normandia, brazi argintii, larita, pini cu denumiri ciudate. Alaturi, o manastire medievala, cu ziduri vechi si turnuri arse de sarutul timpului. Poteci pietruite, pierdute odata cu cei ce-au iesit din poveste, poienite ascunse, tropot de cal neradator, asteptindu-si printul care-si ia ramas bun de la aleasa inimii. Imaginatia zboara, tese intrigi, dueluri, rugaciuni. Forme ciudate de copaci, zamislind umbre si mai ciudate, glasuri necunoscute de pasari, speriind trecatorii, o pinza de paianjen se rupe si se trece intr-un alt timp.
Un timp in care calugari se plimba pe sub aluni, meditind la suferintele lui Hristos, tarani obositi iau prinzul la umbra stejarilor, masini cu coconi de vita nobila vin in vacanta, frantuji sau nemti discuta aprins politichia lumii… Batrini, copacii au obosit. Povara pacatelor, marturisirilor, plingerilor, nasterilor, mortilor, pe unii i-a uscat. Pe altii i-a aplecat pina spre pamint, ca o imbratisare ciudata. Sau, ca o impacare a timpurilor.
”Apocalipsa”
Ca orice tragedie, uitarea si haosul nu tin cont de chipuri si nici nu anunta cind lovesc.
La intrarea in parc, o tabla ruginita anunta: "Parcul Dendrologic Valeni”. In spate, o cladire murdara de balega si darapanata, pe care cindva, scria: "Centrul de adunare a recoltei. Traiasca Romania Socialista!”. Prin iarba uda, sticle de plastic, hirtii, mucuri de "Carpati”. Urzici si brusturi te impresoara in frigul care-ti invineteste miinile.
Legenda dispare sub presiunea realitatii. Prin 1989, aici se mai pastrau 25% din speciile exotice. Tovarasul prim-vicepresedinte aloca 40.000 de lei pentru imprejumirea parcului. Profesorii de biologie mergeau cu pionierii in parc, faceau lucrari de specialitate, ingrijeau speciile de quercus x vilmoriniona (singurul exemplar din Romania si, totodata, o raritate mondiala!), sau ginko biloba. Satenii au taiat noaptea copacii, au injurat guvernele care s-au perindat la conducerea tarii, dar erau fericiti pentru ca aveau lemne de iarna. Furtunile au lovit infricosator, smulgind batrinii copaci. Apoi, in serile de duminica, discotecile, cutiile de conserve ale urmaritilor generali care se ascundeau in parc, crengile rupte, resturile de insecticide care ar fi trebuit sa duca la o agricultura peformanta, dar care erau deversate in parc, au completat dezastrul.
S-a ajuns la ceea ce se vede acum in orice sat romanesc: taranii sint preocupati de subventii, de seminte si de vodca "Saniuta”. Autoritatile sint prea ocupate de veniturile proprii, iar copii sint captivati de "3 Sud Est” si de bluzoane "2PAC” sau "Wu-Tang”. Potecile pietruite de alta data s-au transformat in urme de caruta sau tractor. Din speciile protejate au mai ramas doar cinci. De unde atita lipsa de respect pentru un loc care a fost declarat parc national? Cit timp va mai trece pina cind autoritatile vor face ceva pentru batrinul parc?
Oricite date statistice s-ar prezenta, oricite hirtii si calcule care sa dovedeasca lipsa de fonduri s-ar face, oricite guverne si regimuri politice s-ar agata de putere, adevarul e crud. Si nu scuza pe nimeni. Daca un om moare, durerea e mare. Daca un ciine e calcat de masina, lumea plinge. Daca Mihaela Radulescu s-a facut blonda, vuieste tara. Daca, in fiecare zi, in lume, dispar 100 de specii, nu impresioneaza pe nimeni. Chiar daca parcul Valeni se stinge, lumea e prea ocupata de propriile stingeri. Si ce daca se taie copaci, si ce daca speciile protejate sint vindute, si ce daca nimeni nu face nimic?!?
Gheorghe Gal, primarul comunei Botesti, declara: "Parcul Dendrologic Valeni este, deocamdata, in administrarea noastra. Am discutat cu salariatii de la Ocolul Silvic si s-a confirmat alocarea unor fonduri pentru imprejmuirea cu gard a parcului. Urmeaza ca, impreuna cu tinerii din comuna, sa curatim cele patru hectare care au mai ramas din suprafata initiala a parcului, sa indepartam vegetatia spontana si sa amplasam niste banci. Lipsa fondurilor ne impiedica sa facem mai multe!".
In frigul care musca din pamintul jilav, stejarii cu brate noduroase si bolnave, carpenii cu frunzele rusinate de atita uitare, arborii de lalea cu lujerii morti se sting neplinsi, nestiuti, nedoriti. O pierdere care nu stirneste emotie, dar care ii acuza pe cei responsabili. (Emilian PAL)