Premiera arheologica nationala la Sabaoani

La sfirsitul acestei saptaminii, pe 10 octombrie, va fi incheiata activitatea
santierului arheologic de la Sabaoani, o premiera nationala in domeniul
arheologiei. La citiva kilometri de Roman, in vatra veche a satului
Sabaoani, arheologii au reconstituit doua cuptoare de ars piatra de var,
datind de la sfirsitul secolului al XIV-lea, care, impreuna cu celelalte vestigii
arheologice – necropola cu 1455 de morminte, fundatia bisericii intemeiate
de Margareta Musat – si cu muzeul satului, inaugurat toamna trecuta, vor
intra in circuitul cultural si turistic. „Noutatea si importanta cu care vine
acest santier arheologic consta in faptul ca a aratat o alta fata a satului
medieval. Cu ocazia sapaturilor a fost descoperita ceramica fina cu
stampila, sobe cu cahle si conducte cu puturi de decantare, specifice, pina
la aceste descoperiri, doar mediului urban. De aceea, descoperirea de la
Sabaoani vine sa prezinte intr-un mod nou inedit si spectaculos o noua
fateta sociala si spirituala a satului medieval la est de Carpati”, a spus
Domnita Hordila, arheolog la Muzeul de Istorie din Roman. Cercetarile de
la Sabaoani au inceput in 1985, cu un studiu interdiscipinar initiat de
Episcopia Romano-Catolica de Iasi. Arheologii au intrat in scena in 1988,
odata cu descoperirea unor urme de pamint ars, care au condus la ipoteza
existentei cuptoarelor. „A fost un adevarat noroc. Primele santuri de control
pe care le-am sapat au trecut exact peste altarul bisericii. Daca sapatura ar
fi fost cu jumatate de metru spre dreapta, este posibil sa nu fi descoperit
niciodata complexul. La inchiderea oricarui santier arheologic ramii cu o
indoiala in suflet, pentru ca sint zone care ramin martore ale sapaturii si
niciodata nu stii ce lucruri ramin acolo ascunse pentru alte sute de ani de
acum incolo”, a spus arheolog Domnita Hordila. Sapaturile au demarat intii
in ilegalitate, la acea vreme nefiind permise cercetarile cu tema religioasa,
cum au fost initial cele de la Sabaoani, incepute la biserica ctitorita de
Margareta Musat, sotia domnitorului Roman Musat, intemeietorul cetatii
Romanului. Cercetarile arheologice desfasurate de-a lungul anilor la
Sabaoani au demonstrat ca asezarea dateaza cel putin de la mijlocul
secolului al XIV-lea si suprapune mai multe orizonturi culturale, cum ar fi
neoliticul, Cultura Cucuteni, epoca bronzului, secolele II-III e.n., Cultura
Sintana de Mures si feudalismul dezvoltat, care demonstreaza o
continuitate a locuirii in aceasta zona. Mutarea satului pe actualul
amplasament se datoreste atit unor atacuri ale tatarilor, consemnate de
istorie, cit si conditiilor naturale, pinza freatica de suprafata producind
numeroase inundatii, care i-au determinat pe locuitori sa mute
amplasamentul satului.
Cercetarile antropologice efectuate de Institutul Antropologic din Iasi pe
cele 1445 de schelete descoperite la necropola de la Sabaoani
demonstreaza ca avem de-a face cu o populatie straveche romaneasca,
elementul ungrofilic fiind mai mic de 1%. Cuptoarele descoperite si
restaurate la Sabaoani isi au analogii in cele descoperite la Zamca, judetul
Suceava, Curtea Domneasca de la Vaslui, Vornicenii Mari, judetul Tulcea,
toate apartinind epocii lui Stefan cel Mare. „Cuptoarele de la Sabaoani sint
cele mai vechi si mai bine pastrate si singurele care fac parte dintr-un
ansamblu arheologic”, a spus arheologul Petru Voinescu, de la Complexul
Arheologic „Iulian Antonescu” din Bacau, care a lucrat la restaurarea
vestigiilor.
In restaurarea cuptoarelor s-au folosit tehnici de ultima generatie pentru ca
restaurarea sa fie reversibila, urmarindu-se mentinerea in sit a tot ceea ce
reprezenta aspectul original. In cele doua cuptoare pot fi vazute urme de
var, de la sfirsitul secolului al XIV-lea, folosit la lucrarile de constructie ale
bisericii aflate in imediata vecinatate. Restaurarea s-a lovit de numeroase
probleme, de la cele legate de consolidarea peretilor pentru a impiedica
alunecarea de teren datorata pinzei freatice de suprafata, pina la
problemele aparute la asamblarea partilor originale cu cele care inlocuiau
partile lipsa ale cuptoarelor. „Restaurarea de la Sabaoani nu este numai o
premiera nationala, ci si o scoala in domeniul restaurarii arheologice, un mic
tratat de retaurare destinat atit celor care au vazut cuptoarele in diferitele
stadii ale restaurarii, celor avizati, cit si amatorilor, sa ia contact cu o
restaurare moderna”, a spus arheolog Domnita Hordila, care, alaturi de
arheologul Petre Voinescu, a realizat si a pus in practica proiectul de
restaurare.
Finantarea proiectului a fost asigurata de Ministerul Culturii si de Episcopia
Romano-Catolica de Iasi, care a construit un adapost acestor cuptoare si a
realizat un dren de scurgere pentru a scoate cuptoarele din pinza freatica
in care se aflau. (Cosette ZANOCEA)