Un copil se stinge de SIDA

joi, 27 februarie 2003, 00:00
2 MIN
 Un copil se stinge de SIDA

Natalia si Gheorghe Stan s-au mutat in Birjoveni in urma cu patru ani. Ei au venit aici dintr-un sat din judetul Bacau si spun ca au plecat de acolo ca sa-si faca un rost in viata. Au ajuns in comuna Secuieni si s-au "tocmit" cu satenii sa le pazeasca vacile. Dupa ce toata vara au alergat pe cimpuri, agoniseala adunata nu le-a ajuns pentru multa vreme. Acum, in jurul unui fund de lemn, se aduna cei 11 copii pentru care bucatele nu sint niciodata de ajuns. De parca saracia lor nu era de ajuns, inainte de sarbatori, dupa ce s-a tot plins ca-l doare burta, unul dintre copii, Ion, in virsta de 13 ani, a fost depistat cu SIDA. A stat in spital la Roman si la Iasi, iar acum urmeaza acasa un tratament prescris de medici.
Cu trupul slabit, Ion sta ghemuit intr-un pat cu saltea de paie si spune ca cel mai tare il doare in zona abdomenului. El se trezeste noaptea de durere si se roaga sa aiba zile si ca fratii lui sa fie sanatosi. "Ca sa mergem pe la spitale, am vindut o vaca. Banii s-au dus, iar copilul se stinge sub ochii nostri. Inainte de sarbatori, am stat cu el o luna la un spital din Iasi. Sint bucuros ca, in urma analizelor facute, ceilalti zece copii sint sanatosi" a spus Gheorghe Stan.
Intr-o camera cu ciment pe jos, cu doua paturi inguste, cu picioarele goale, cei 11 copii, cu virste cuprinse intre 2 si 20 de ani, spun ca vor sa treaca mai repede iarna. S-au saturat de gerul de afara si din casa si de viata amarita pe care o duc. "Nu mai am ce sa le dau de mincare. Ce-i mai bun, o lingura de lapte, un ou, sau un cartof, pastrez pentru Ion. Insa mi se rupe inima cind ii vad pe ceilalti ca se uita la el cum maninca si ca, pentru ei, nu mai este", a spus Natalia Stan.
Chiar daca incearca din rasputeri sa supravietuiasca, chiar daca Natalia da o mina de var in camera inainte de sarbatori, chiar daca promite ca atunci cind se va incalzi afara va da copiii la scoala, conditiile in care traiesc acesti oameni sint greu de imaginat pentru mileniul in care traim. Ei nu astepta prea mult de la viata pentru ca nu au auzit de televizor, de calculator, de apa calda si de alte lucruri normale, care tin de civilizatie. Ei se multumesc sa aiba ce pune pe masa, sa aiba ce imbraca si incalta si, poate, in primavara care vine, satenii sa-i mai angajeze la pazitul vacilor. (Lucia CRAINICU)

Comentarii