Viata nestiuta a Patriarhului

In urma cu cinci ani, „Ziarul de Iasi“ publica un amplu reportaj despre viata mitropolitului Daniel. Fosti colegi de clasa si facultate, prieteni, profesori etc. au reconstituit pentru ziarul nostru una dintre cele mai interesante si frumoase povesti din istoria recenta a Bisericii Ortodoxe Romane. Articolul a fost ilustrat cu fotografii inedite din timpul vietii de mirean a IPS Daniel. In ultima luna, mai multe publicatii si televiziuni ne-au solicitat fotografiile publicate atunci. Am considerat insa ca acestea ar putea fi folosite in scopuri nu tocmai ortodoxe, in special datorita atmosferei tensionate care a premers alegerea noului patriarh. Astazi nu mai exista nici un impediment pentru publicarea acestora. Reluam textul de atunci, pe care il insotim cu alte fotografii inedite din arhiva redactiei. Ratiunea publicarii este strict gazetareasca. Ca si acum cinci ani, prezentam cititorilor o poveste de succes, in care voia oamenilor si cea a Domnului s-au intrepatruns. Fiind scris de ziaristi, articolul cuprinde mai mult partea lumeasca a acestei povesti. Voia Domnului este mai greu de „prins“ in cuvinte.

Toti vor sa-i intre in gratii. Cei care mai cred ca astfel vor avea si o vorba buna la Cel de Sus nu contenesc sa-l laude ca bun teolog; arhiereu de vocatie; diplomat stralucit. Caracterizari ce sint puse pe seama a tot atitor merite personale ale mitropolitului. Dan-Ilie Ciobotea ar putea avea insa o alta varianta asupra evolutiei sale spectaculoase. El este, poate, cea mai mare minune savirsita de Sfinta Parascheva. Numai interventia divinitatii a facut posibil ca, in urma cu 51 de ani, intr-un satuc uitat de lume din judetul Timis, viitorul mitropolit al Moldovei si Bucovinei sa se nasca chiar linga o biserica cu hramul Sfinta Cuvioasa Parascheva. Ucenicia intru cele sfinte facuta in modestul lacas de cult din Dobresti pare sa fi fost singura scoala ce a contat cu adevarat atunci cind tinarul calugar Daniel a fost intronizat pe scaunul de mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Sfinta Parascheva l-a ajutat sa ajunga in virful ierarhiei clericale, iar de 12 ani pare a-si lua si rasplata pentru asta. Dan-Ilie Ciobotea, banateanul pe care l-a ajutat sa ajunga „Inaltul“, pare sa-si fi pus toata puterea in slujba ei, facind ca la moastele Cuvioasei de la Catedrala Mitropolitana sa se inchine milioane de oameni. Ca 14 octombrie sa devina ziua celui mai mare pelerinaj din Romania si poate chiar din sud-estul Europei. Un succes la care mama sa nici nu s-a gindit vreodata.

Zestrea mamei sale: 35 de hectare
si 50 de cucosei de aur

Caci pentru Steluta Ciobotea, chiaburoaica din Dobresti-Timis, visul cel mare a fost doar acela ca Danut, al treilea nascut, sa ajunga preot. „Sa aiba cine o pomeni dupa ce o merge pe lumea cealalta“, dupa cum povestesc ceilalti doi copii ai ei. Si, inca din vremea cind Danut buchisea literele abecedarului, dorinta ei a inceput sa prinda contur. In pofida comunistilor, care-i furasera toata averea mostenita de la parinti si ii persecutau barbatul, Steluta continua sa mearga la biserica impreuna cu mezinul. Doar o casa o despartea de lacasul ortodox al dobrestenilor si, de aceea, Steluta ii calca pragul ori de cite ori simtea ca doar Dumnezeu o mai poate ajuta. Si de multe ori trebuie sa fi trait asta, dupa cum ne-au spus consatenii mitropolitului Daniel, caci, inca de copila, Steluta a fost greu incercata de viata. Bogatiile nu i-au scutit familia de durere. Pamintul pe care-l dobindise strabunicul sau, administrator pe mosia unei unguroaice numita Amalia Hallasz, „pe care o purta la Budapesta cu caleasca“, a fost ca o piaza rea. Spre sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, bunicii mitropolitului si-au ingropat ambii feciori. „Dupa ce fratele lui a fost impuscat, cel mic a cerut sa fie in linia intii si, in timp ce bunicii nostri faceau parastasul, a venit vestea ca a murit si celalalt“, povesteste Florica Visan-Ciobotea, sora mitropolitului, care acum locuieste in Bucuresti. Nu a durat mult si, de inima rea, unul dupa altul, s-au dus si parintii Stelutei. A ramas singura, cu 35 de hectare de pamint si un grajd plin de vite. Si, ca zestre, ca orice banateanca de familie buna, cu o salba de aproape 50 de „cucosei“ de aur.

Dupa ce s-a nascut Danut,
de averea familiei s-a ales praful

„Parca o vad si acum pe mama mitropolitului. Era, cred, cea mai frumoasa femeie din Dobresti si, cu siguranta, cea mai bogata. Nici o fata din imprejurimi nu avea atitia «cucosei»“, isi aminteste Ioan Lazarescu, actualul primar al comunei Bara, de care apartine Dobrestiul. Frumoasa si instarita cum era, Steluta nu a avut prea mult de asteptat ursitul. Nu mult dupa terminarea razboiului s-a casatorit cu Alexie Ciobotea. Oltean din satul Zmadovicioara, pe atunci in judetul Strehaia (acum Dolj), Alexie Ciobotea a fost locotenent in armata. Lasat la vatra dupa ce s-a incheiat pacea, ca invatator, Alexie Ciobotea a ajuns in Ohaba Romana, o localitate aflata la nord-est de comuna Bara. „S-au cunoscut cind mama a mers odata la Ohaba cu un servitor si cu caii frumosi pe care-i avea“, spune sora mitropolitului. Gheorghe, Ghita cum i se spune, a fost primul nascut al familiei Ciobotea – in 1946 – Florica venind pe lume trei ani mai tirziu, in vremea cind Steluta si Alexie se mai puteau bucura de viata. Caci nu mult dupa ce s-a nascut Danut, in 1951, de tot ce aveau s-a ales praful. De avere, precum si de statutul social inalt pe care i-l conferea in sat lui Alexie Ciobotea meseria de dascal. S-a pus indarat atunci cind comunistii au instaurat „intovarasirea“ si a fost trimis in „exil“ de la scoala din Dobresti la cea din Cheches, la 20 de kilometri distanta. Mergea cu vacile la pascut si de aceea avea probleme la scoala Asa se face ca Danut nu l-a avut invatator pe tatal lui. Cel care se lauda ca „i-a pus creionul mina“ mitropolitului Daniel, in anul scolar 1957-1958, este Ioan Capraru. Ajuns acum la adinca batrinete, acesta isi aminteste ca Danut „era un elev destul de bun“, dar care, fiind cel mai mic din casa, era trimis adesea cu vacile la pascut. Nu doar pentru treburile gospodaresti facea insa Danut „compromisuri“ cu scoala, caci cel mai mult ii placea sa mearga la biserica. „In ziua de Sfinta Parascheva a venit la mine si mi-a zis ca-i ruga la ei in sat (n.r. hramul) si sa-l invoiesc. M-am dus si eu la biserica – ma pregateam pe atunci sa ajung preot. Fetele erau in dreapta altarului, baietii in stinga si baiatul lui Ciobotea in fata“, isi aminteste Ioan Capraru. In 1958, invatatorul a fost hirotonit, mutindu-se apoi intrun alt sat de linga Lugoj, Honorici. Sotia sa, Elena, si ea invatatoare, a ramas insa in Dobres preluind clasa in care invata Danut Ciobotea.

Danut Ciobotea tragea
clopotele la biserica

Ca mai toti dobrestenii, aceasta isi aduce aminte doar ceea ce face din Danut o persoana demna de a deveni mitropolit. Astfel, Elena Capraru spune ca mare i-a fost mirarea sa gaseasca intr-un sat din care „multi au facut puscarie pentru ca erau batausi“ un copil atit de cuminte. „Pentru el, ziua de duminica era bucuria saptaminii. Era primul din casa care ajungea la biserica“, spune Florica Visan-Ciobotea. Sora lui Danut isi aminteste ca prima „practica“ pe care a facut-o viitorul mitropolit in cadrul bisericii a fost trasul clopotelor: „Mergea simbata seara ca sa anunte slujba de doua zi“. Se infasura in cearsafuri ca sa cinte popeste Inclinatia catre cele sfinte a lui Danut Ciobotea nu s-a oprit la granitele Dobrestiului. Dupa ce facut gimnaziul la Lapusnic, un sat alaturat, clasa a IX-a la Buzias, a ajuns la Liceul „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj, acum colegiu national. Ispita“ celor sfinte a fost acolo mai mare decit oriunde. Intr-un oras in care nici n-ai iesit bine dintr-o biserica ortodoxa si ajungi in usa uneia greco-catolice sau protestante, viitorul mitropolit al Moldovei a gasit, se pare, atmosfera prielnica pentru preocuparile sale. „Mergea des la biserica din centru, «Adormirea Maicii Domnului». Cunostea fragmente intregi din slujba“, spune Sofronie Muresan, coleg de clasa cu Danut Ciobotea in timpul liceului, acum profesor de geografie la „Coriolan Brediceanu“. Si-acum ii vine sa rida cind si-l aminteste pe Danut, cu care a fost si coleg de camera, la internat, infasurat in cearsafuri si cintind popeste. Erau simulari secrete ale ritualului religios, pentru care atunci, fiind vremea in care ateismul era litera de lege, Danut Ciobotea si-a atras oprobriul colegilor si al unor profesori. „Profesoara de romana, care stia ca vrea sa devina preot, l-a sfatuit sa nu mai zica la nimeni asta. Manifestarile lui religioase erau luate in deridere“, marturiseste Sofronie Muresan. Chiar daca Danut Ciobotea nu a fost primul in clasa, asa cum cred fratii sai, excela insa la latina si reusea sa impresioneze fetele atunci cind incepea sa vorbeasca frantuzeste.

In scoala i se spunea
„domnisoara Daniela“

Insa, dat fiind ca „nu le avea nici cu distractia, nici cu dragostea“, dupa cum se exprima Ioan Lazarescu, fost coleg de promotie cu mitropolitul Daniel la „Coriolan Brediceanu“, Danut Ciobotea a inceput sa fie privit ca un ciudat. „Noi ajunsesem sa-i spunem «domnisoara Daniela»“, marturiseste primarul comunei Bara, de loc tot din Dobresti, spunind ca niciodata nu l-a vazut pe consateanul sau duminica la joc in sat. Asa cum colegii si tinerii din sat incercau sa-l atraga spre distractie, familia a incercat in zadar sa-i dea ghes catre insuratoare. „S-au gindit sa-l insoare totusi cumva, insa pina la urma uite c-a ajuns mitropolit. N-a prea avut voce, dar a avut aplecare spre cele sfinte“, spune Dumitru Boja, zis mos Titi, care acum se mindreste nu doar pentru faptul ca este consatean cu mitropolitul Daniel, ci si pentru ca „femeia“ lui, verisoara primara cu Steluta Ciobotea, l-a „mosit“ cind a venit pe lume, pe 22 iulie 1951. „Simteam ca nu se va casatori, pentru ca avea o dragoste mult prea mare pentru cele dumnezeiesti. Vedea doar frumusetea sfintelor slujbe, a cartilor mari, nu a celor lumesti“, spune si sora mitropolitului.

„Erau citeva colege care
se si vedeau sotiile lui“

Ghita Ciobotea, care, in timp ce fratele sau isi consolida in Occident cea mai importanta parte a biografiei sale, era sef peste tractoristii din Dobresti, credea insa ca Dan se va insura, mai ales ca dintotdeauna era curtat de fete. „Erau citeva colege care se vedeau prietenele sau sotiile lui. Glumind, el le zicea insa «Piei, Satana»“, isi aminteste Sofronie Muresan, fostul coleg de clasa al lui Dan Ciobotea, despre ispitirile viitorului mitropolit. O nevasta alaturi si o cariera de „popa cu briu rosu“, adica protopop: asa-i vedeau cei din preajma viitorul. Frate-sau, Ghita, isi aminteste si acum cit de mult si-a dorit Dan sa ajunga preot. Inainte de a da la Facultatea de Teologie din Sibiu, i-a spus: „Daca nu reusesc aici, ma duc la pocaiti si ma fac mare predicator“. Danut a reusit, insa, mult mai mult decit atit. Stiinta prea mare de carte, crede Ghita, l-a facut sa ajunga sef peste toti preotii din Moldova. Dincolo de asta, spune el, „a fost si voia lui Dumnezeu, ca din calea Lui nu s-a putut feri“. De momentul in care Danut a decis sa-si inchine viata Celui de Sus, la 36 de ani, sora sa Florica, o femeie smerita si cu frica de cele sfinte, isi aduce si acum aminte cu mare emotie. Danut era pe atunci profesor la Institutul Ecumenic din Bossey, Elvetia. Inca din 1976, ca absolvent al Facultatii de Teologie din Sibiu si doctorand al parintelui Dumitru Staniloae, reusise ca printr-o minune sa plece in strainatate. Isi sustinuse deja teza de doctorat la Strasbourg, sub conducerea reputatilor profesori francezi Gerard Ziegwalt si André Benoit, precum si la Bucuresti, in 1980, intr-o forma extinsa. E drept, era necasatorit, dar nici nu-si declarase vreodata intentia de a deveni calugar. Asa ca telefonul pe care l-a primit de la fratele sau, in vara lui 1987, a lasat-o pur si simplu fara cuvinte.

Parintele Cleopa
i-a fost nas de calugarie

Danut trebuia sa ajunga in vacanta la Lugoj, unde locuiau pe atunci Florica si familia ei si unde, pentru momentul in care se va casatori, il astepta si pe el o casa. In loc sa-i anunte sosirea, fratele sau a anuntat-o insa calugarirea. Se intilnise cu Prea Fericitul Teoctist, caruia, se pare, ii datoreaza cea mai importanta decizie din viata sa. Totul s-a petrecut insa atit de repede incit Florica nu a mai apucat sa-l vada pe Danut decit atunci cind, in seara zilei de 6 august 1987, in paraclisul cu hramul „Sfintii Parinti Ioachim si Ana“, de la manastirea Sihastria, fratele sau era dus sub mantie spre altar de duhovnicul si nasul sau de calugarie, parintele Cleopa. Imbracat in camasa alba, incaltat in sandale si cu centura la briu, reprezentare a celor trei voturi monahale, mireanul Dan-Ilie Ciobotea a devenit calugarul Daniel. Pentru Florica, singura din familie ce a reusit sa ajunga la grabnica tundere in monahism a fratelui sau, aceasta „a fost o solemnitate cutremuratoare“, dupa cum isi aminteste.

Fratii sai nu-i mai spun Danut,
ci „Inaltul“

Ceea ce a urmat avea s-o impresioneze insa si mai mult pe Florica si pe toti cei ce fusesera apropiatii lui Dan-Ilie Ciobotea. In doar trei ani, acesta a ajuns nici mai mult nici mai putin decit mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Toti au fost nevoiti atunci sa uite de numele sale vechi, Danut sau Dan, de tot ce nu a fost luminos in viata lui Dan-Ilie Ciobotea. Toti au inceput sa-i spuna „Inaltul“ si sa-l vada mai mult la televizor decit in carne si oase. Si sa creada ca au fost martori la o tainica lucrare a Domnului. Ghita si Florica Ciobotea nu au putut vedea decit o minune in faptul ca fratele lor a fost botezat intr-o bisericuta inchinata Sfintei Cuvioase Parascheva si a ajuns pe culmile puterii chiar linga moastele ei. Ca, intr-una din cele mai frumoase poze de familie, Danut, in virsta de 17 ani, apare alaturi de mama sa, infasurat, ca un preot, intr-un covor cu motive moldovenesti, si fratele lor a ajuns cel mai mare preot in Tara Moldovei. De la intronizarea Inalt Prea Sfintitului Daniel pe scaunul mitropolitan de la Iasi, fiul Stelutei, care nu a apucat sa-l vada nici macar in straie de calugar, si al lui Alexie Ciobotea, care de citiva ani isi doarme somnul de veci la manastirea Cernica, chiar linga mormintul parintelui Staniloae, nu a mai ajuns la Dobresti. Pina la inceputul lunii septembrie.

Vrea sa faca in satul natal
o manastire „ca Voronetul“

Dan-Ilie Ciobotea a vrut sa-si revada recent satul natal, insa nu a gasit decit o ruina. Doar un scorus batrin, „de pe timpul austro-ungarilor“, sub care isi aduc aminte apropiatii ca-i placea sa stea atunci cind mergea cu vacile la pascut, a ramas la fel. Dobrestiul nu mai numara acum decit 50 de suflete. Oamenii au migrat la Lugoj, lasindu-si pamintul pirloaga si casele in paragina. Asa a fost tentat sa faca si Ghita Ciobotea. Pamintul mostenit de mama sa, cu care tatal sau s-a inscris primul la colectiv pentru a scapa de gura comunistilor, nu l-a lasat sa plece. Se mindreste ca a fost al treilea din tara care a constituit dupa Revolutie o asociatie de familie, ca a fost cel care a cumparat toate grajdurile si sandramalele fostului CAP din Dobresti. Dezamagit ca un kilogram de porumb se vinde cu doar 2.400 de lei, Ghita Ciobotea s-a orientat in ultima vreme spre cresterea animalelor. Si se va ocupa si de acum inainte, daca „Inaltul“ va reusi sa faca in Dobresti ceea ce si-a pus in cap. O manastire „ca Voronetul“, cu calugari adusi din Moldova, in jurul bisericii in care a fost crestinat, ce poarta hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Ioan Covaci, preot intr-un sat apropiat, Chizatau, ce a fost in facultate, la Sibiu, coleg de an si camera cu „Inaltul“, a fost binecuvintat sa se ocupe de asta. Si acum mai pastreaza o bucata de hirtie pe care, pe 4.07.2001, prietenul sau Dan a schitat planul viitorului centru monahal.

Negocieri pentru teren
cu o pocaita din Dobresti

Linga biserica, in casa parinteasca, mitropolitul Daniel vrea sa faca „Muzeul preotului si al invatatorului“. A cumparat si primit prin donatie aproape cinci hectare de teren in preajma. Doar o pocaita plecata din sat, auzind ca-i vorba de o manastire si de un mitropolit, se incapatineaza sa ceara pe citiva ari de zece ori valoarea terenului. „Inaltul“ se incapatineaza si el deocamdata sa nu-i dea atit. Nimeni nu crede de altfel ca, fie pocaita, fie mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, il vor impiedica sa faca manastirea. Mai mult, o si vad inclusa intr-un traseu turistic impreuna cu resedinta regala de la Savirsin, despartita de Dobresti doar printr-o padure si 20 de kilometri. Ca puterea „Inaltului“, spun ei, este prea mare si ar putea salva asezarea de la moarte.